Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5162/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5162/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 40970/245/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Civilă Nr. 5162/2015
Ședința publică de la 15 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: T. G.
Grefier: N. S.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant S.C. E. R. PIESE AUTO ORIGINALE S.R.L., prin mandatar COFACE R. CREDIT MENEGEMENT SERVICIES SRL în contradictoriu cu pârât . prin lichidator OMEGA SPRL, având ca obiect cerere de valoare redusă .
Dezbaterile au avut loc în ședința din camera de consiliu din data de 25.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru 01.04.2015, pentru 08.04.2015, ulterior pentru astăzi 15.04.2015, când, deliberând, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._, reclamanta „ELITE R. PIESE AUTO ORIGINALE” S.R.L., prin mandatar COFACE R. CREDIT MANAGEMENT SERVICES S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta .., societate în lichidare, prin lichidator OMEGA SPRL, obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 1566, 95 lei reprezentând c/val marfă.
A solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cererea a fost legal timbrată.
În motivarea cererii, susține reclamanta că, în baza relațiilor comerciale pe care le-a avut cu pârâta, a emis facturi fiscale care au fost acceptate la plată de către aceasta, prin semnare și ștampilare, dar care au rămase neachitate.
În drept au fost invocate dispozițiile art.1025-1032 N.C.pr.civ.
În dovedirea cererii au fost anexate înscrisuri.
Pârâta nu a formulat răspuns și nici nu și-a precizat poziția procesuală.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În ceea ce privește capacitatea procesuală de folosință a pârâtului aflat în procedura de lichidare, instanța reține că, potrivit art. 248 alin. (2) NCC, persoana juridică își păstrează capacitatea civilă pentru operațiunile necesare lichidării până la finalizarea acesteia.
În baza contractului de vânzare-cumpărare comercială nr. 405/12.06.2007 încheiat între părți (fl. 17 – 24 ds.), reclamanta i-a livrat pârâtei marfă, fiind emise, în perioada 11.06._11, facturi fiscale din care a rămas neachitată suma de 1566, 95 lei ( evidență facturi și facturi fiscale – f. 12-16 ds.).
Pentru a stabili legea aplicabilă în cauză, instanța va avea în vedere prevederile Legii nr. 71/ 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287 / 2009 privind Codul civil. Astfel, conform prevederilor art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71 / 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287 / 2009 privind Codul civil „ contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat, în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”. Deoarece contactul a fost încheiat anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil, tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa se va circumscrie prevederilor Codului civil din 1864 în vigoare la data încheierii contractului între părți, nefiind aplicabile dispozițiile noului cod civil intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011.
Față de cele arătate, instanța apreciază că în cauză sunt incidente prevederile art. 969 din Codul civil din 1864, conform cărora „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”. P. urmare, raportat și la prevederile art. 1169 Cod civil care dispun că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, reclamanta care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic al acesteia.
Din punct de vedere al repartizării sarcinii probei între creditor și debitor, creditorul care pretinde executarea unei obligații trebuie să dovedească existența ei.
În cazul obligațiilor de a da sau de a face, în situația în care creditorul face dovada existenței creanței, neexecutarea obligației corelative a debitorului se prezumă cât timp acesta din urmă nu dovedește executarea.
În prezenta cauză instanța apreciază că reclamanta a dovedit existența creanței pe care o deține împotriva pârâtului prin depunerea la dosarul cauzei a contractului de prestări servicii salubritate nr. 405/12.06.2007, precum și a facturilor emise în baza acestui contract în intervalul 11.06.2011 – 25.07.2011.
Facturile au fost acceptate expres de către debitoare prin semnarea acestora și ștampilarea acestora.
Creanța este certă, lichidă și exigibilă, deoarece existența sa rezultă din cuprinsul contractului asumat de pârât prin semnare și ștampilare precum și din cuprinsul facturilor emise, cuantumul acesteia fiind determinat și termenul de scadență fiind împlinit.
Pârâtul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția procesuală și nici nu a făcut dovada stingerii obligațiilor pe care le are față de reclamantă.
Potrivit principiului menționat mai sus, cât timp pârâtul nu a făcut dovada îndeplinirii obligației corelative de plată a prețului, se prezumă neexecutarea acesteia și prin urmare pretențiile reclamantei sunt întemeiate, motiv pentru care instanța urmează să le admită și să admită în consecință acțiunea.
Conform art. 1025 alin.1 NCPC, procedura cererilor cu valoare redusă se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
În consecință, fața de cele arătate, instanța apreciază că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii contractuale și ținând cont și de prevederile art. 1073 din Codul civil din 1864 potrivit cărora „creditorul are dreptul sa dobândească îndeplinirea exacta a obligației în caz contrar având dreptul la despăgubiri”, instanța va admite cererea reclamantului.
În tem. art. 1031 al. 1 N.C.pr.civ. va obliga pârâta să achite reclamantei cheltuieli de judecată (taxă de timbru).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de valoare redusă formulată de reclamantul . AUTO ORIGINALE SRL, C.U.I_, cu sediul în București, .-26, . în contradictoriu cu pârâtul ., C.U.I_, cu sediul în Iași, comuna H., .> Obligă pârâtul să achite reclamantului suma de 1566, 95 lei cu titlu de debit principal.
Admite cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă pârâtul să achite reclamantului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.04.2015.
Președinte, Grefier,
T. G. N. S.
Red./Tehnored..G.T./4ex./13.07.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4800/2015.... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 5539/2015.... → |
|---|
