Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2117/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2117/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 35058/245/2014
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința din Cameră de Consiliu din data de 16 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – Judecător: E. L. A.
Grefier: S. M. G.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2117
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta E.ON E. ROMÂNIA S.A. în contradictoriu cu pârâtul S. I. R. CARBA, având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal, făcut în ședința cameră de consiliu, părțile au lipsit.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 09.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16.02.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 02.10.2014, reclamanta E. E. ROMÂNIA SA a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului S. I. R. CARBA la plata sumei de 2580,36 lei cu titlu de rest a contravalorii energiei electrice consumate, 734,24 lei cu titlu de penalități de întârziere și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată (taxă judiciară de timbru).
În motivare, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâtul contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici în baza căruia a furnizat energie electrică la locul de consum solicitat de client, însă pârâtul nu a mai achitat valoarea facturilor emise, înregistrând un debit de 2580,36 lei. La aceste sume s-au calculat penalități de întârziere de 734,24 lei.
Reclamanta a mai arătat că în conformitate cu prevederile Directivei CE 54/2003 care au fost transpuse în legislația națională prin Legea nr.13/2007 a energiei electrice, E.ON M. SA a avut obligația de a separa din punct de vedere legal și organizatoric activitățile sale de distribuție și furnizare.
Astfel, la data de 22 martie 2007 E.ON M. SA a realizat separarea legală prin desprindere în interesul acționarilor conform Legii 31/1990, operațiunile de furnizare a energiei electrice fiind efectuate de noua societate E ON M. Furnizare SA, sub denumirea de E.ON M. Distribuție SA.
La data de 31.12.2010 E ON M. Furnizare SA, a fost supusă unei proceduri de fuziune fiind absorbită de E.ON Gaz România SA, în urma fuziunii, întreg patrimoniul al E.ON M. Furnizare SA fiind preluat de E.ON E. Gaz România SA.
La aceeași dată - 31.12.2010, prin hotărârea Adunării Generale a Acționarilor, societatea absorbantă E.ON Gaz România și-a schimbat denumirea în E ON E. România SA – celelalte date de identificare rămânând neschimbate.
În drept, reclamanta a formulat acțiunea potrivit prevederilor art.1025 și următoarele Cod procedură civilă privind procedura specială a cererilor cu valoare redusă.
În dovedirea susținerilor formulate prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie certificată, certificat de înregistrare filele 10-11, Hotărârea Adunării generale nr.13/2010 filele 12-16, Hotărârea Adunării generale nr.11/2010 filele 17-22, situația datoriilor fila 23, situația facturilor neîncasate fila 24, centralizator calcul penalități filele 25-26, contractul de furnizare a energiei electrice la consumatori casnici nr._ 1/12.11.2001 filele 27-30, somații filele 31-34, facturi fiscale filele 35-81.
Reclamanta a precizat că nu dorește să aibă loc o dezbatere orală.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru de 200 lei potrivit art.6 alin.1 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
În temeiul art.411 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În cauză, s-a realizat regularizarea acțiunii în acord cu prevederile art.200 Cod procedură civilă, în care reclamanta nu a răspuns solicitărilor instanței.
Pârâtul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare în termenul legal pentru a-și preciza poziția procesuală.
La termenul din 09.02.2015, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune de a solicita contravaloarea penalităților în ceea ce privește factura fiscală nr._/23.11.2009 și a încuviințat apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta . SA în calitate de furnizor (vânzător), și pârâtul S. I. R. CARBA, în calitate de consumator (client) au încheiat contractul de furnizare a energiei electrice la consumatori casnici nr._ 1/12.11.2001 filele 27-30 având ca obiect furnizarea energiei electrice la locul de consum din . C., județul Iași.
În schimbul energiei electrice consumate, pârâtul și-a asumat obligația de a achita integral și la termen contravaloarea energiei electrice furnizate potrivit prevederilor art.7 pct.c din contract, în termen de 15 zile de la data emiterii facturii potrivit prevederilor art.11 alin.1 din contract
Părțile au convenit că, în caz de neachitare facturii în termen de 30 zile de la data scadenței, atrage penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, astfel cum rezultă din art.11 alin.2 lit.a) din contract.
În temeiul contractului au fost emise facturile fiscale (filele 35-81) pentru valoarea totală de 2580,36 lei aferente perioadei 30.11._14, așa cum rezultă din situația datoriilor fila 23, situația facturilor neîncasate fila 24, facturi fiscale filele 35-81. La suma neachitată de pârât aferent perioadei 23.11._14 au fost calculate penalități de întârziere în cuantum de 746,06 lei calculate până la data de 31.07.2014, astfel cum rezultă din centralizator calcul penalități filele 25-26.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune de a solicita contravaloarea penalităților în ceea ce privește factura fiscală nr._/23.11.2009, invocată din oficiu la termenul din 09.02.2015, excepție de fond, absolută și peremptorie, instanța urmează a se pronunța asupra acesteia cu prioritate în acord cu prevederile art.248 Cod procedură civilă, pe care o va admite pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
În fapt, în temeiul contractului au fost emise facturi fiscale în perioada 23.11._14, a căror scadență era între data de 08.12._14.
La data de 01.10.2014 a fost promovată acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, astfel cum rezultă din dovezi curier rapid fila 81bis, acțiune înregistrată pe rolul instanței la data de 02.10.2014.
În ceea ce privește legea aplicabilă prezentului litigiu, văzând dispozițiile art.6 din Noul Cod Civil, potrivit cărora actele juridice încheiate sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele în vigoare la data încheierii sau după caz producerii lor, legea aplicabilă în cauza de față, având în vedere data încheierii contractului, este dată de dispozițiile vechiului cod civil 1864.
Potrivit art.6 alin.4 din Noul cod civil, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi, sunt în întregime suspuse dispozițiilor legale care le-au instituit, litigiul fiind supus prevederilor Decretului nr.167/1958 prin raportare la data scadenței facturilor.
Potrivit art.1 din Decretul privitor la prescripția extinctivă nr.167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii; termenul de prescripție fiind unul de 3 ani în acord cu prevederile art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958.
Potrivit art.7 din Decretul nr.167/1958, prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, legea făcând distincție între prescripția dreptului material la acțiune, ceea ce înseamnă existența posibilității de a apela la forța coercitivă a statului într-un anumit termen pentru a-l obliga pe debitorul obligației la o anumită prestație, și prescripția dreptului de a solicita executarea silită, ceea ce înseamnă existența unui termen defipt de lege în care creditorul obligației poate solicită punerea în executare a unui titlu executoriu în contra debitorului.
Potrivit art.16 alin.1 lit.b din Decretul nr.167/1958, prescripția se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecata ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent, iar potrivit art. 16 alin.1 lit.c din Decretul nr.167/1958, printr-un act începător de executare.
Așadar, în raport de data scadenței facturii fiscale nr._/23.11.2009, respectiv la 08.12.2009, în raport de lipsa oricăror plăți imputate asupra debitului decurgând din această factură, termenul de prescripție de 3 ani a dreptului material la acțiune a început să curgă de la data de 08.12.2009 și s-a împlinit la data de 08.12.2012, împlinire în raport de care excepția invocată apare ca întemeiată și urmează a fi admisă ca atare.
În ceea ce privește somațiile aflate la filele 31-34, acestea nu sunt de natură a fundamenta o altă soluție în ceea ce privește excepția de mai sus, în condițiile în care prin raportare la prevederile art.1079 și urm. Cod civil 1864 ca și lege aplicabilă prin raportare la data încheierii contractului de servicii, punerea în întârziere se realizează prin cerere de chemare în judecată sau prin somație comunicată prin executor judecătoresc, ipoteze ne-incidente în speță.
Pe fondul cauzei, în drept, sunt incidente prevederile art. 969 Cod civil potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, precum și ale art. 1073 Cod civil conform cărora creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației.
Instanța reține că în speță sunt incidente și prevederile art. 1169 din vechiul Cod civil, care dispun că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, astfel că reclamantul care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic al acesteia, iar pârâtul care pretinde că a executat obligația asumată trebuie să facă dovada acestei executări prin mijloacele de probă admise de lege.
Potrivit art. 662 Cod procedură civilă, creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
În speță, față de regulile răspunderii civile contractuale și față de soluția dată asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, instanța reține că reclamanta . SA a făcut dovada existenței unei obligații certe, lichide și scadente prin contractul depus la dosar și facturile emise pentru perioada 30.11._14, iar pârâtul nu a făcut dovada executării acestei creanțe.
Față de cele arătate mai sus, instanța reține că reclamanta deține o creanță certă și lichidă, în conformitate cu dispozițiile art. 662 Cod procedură civilă în cuantum de 303,64 lei cu titlu de contravaloare a facturilor de energie electrică consumată în perioada 30.11._14 și va dispune obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 2580,36 lei, reprezentând contravaloarea energiei electrice consumate.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea de penalități de întârziere aferente prețului serviciilor, față de prevederile art. 11 alin.1 lit.a din contract, instanța reține că în caz de neachitare facturii în termen de 30 zile de la data scadenței, atrage penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.
Potrivit mențiunilor de pe facturile fiscale, neachitarea facturii în termen de 45 zile calendaristice de la data emiterii conduce la perceperea penalităților, în cuantum de 0,04% începând cu prima zi după scadență, până la data achitării integrale a facturii, facturile fiind o formă simplificată de contract, mențiuni care sunt de natură să modifice termenul de calcul și procentul penalităților în acord și cu prevederile Ordinului ANRE 102/23.12.2009 aplicabil și contractelor încheiate anterior intrării sale în vigoare.
Interpretând această clauză contractuală, instanța constată că părțile au procedat la momentul încheierii contractului la o evaluare convențională anticipată a prejudiciului ce ar putea fi înregistrat de creditor în cazul neexecutării la timp a obligației de plată a contravalorii serviciilor prestate, inserându-se astfel o clauză penală în accepțiunea art. 1066 Codul civil.
Prin urmare, având în vedere caracterul accesoriu precum și semnificația clauzei penale instanța apreciază că aceasta este datorată atunci când sunt întrunite toate condițiile acordării de despăgubiri, respectiv condițiile angajării răspunderii civile contractuale constând în vina debitorului, existența unui prejudiciu și punerea în întârziere a debitorului.
Cum primele două condiții au fost analizate în momentul stabilirii obligației pârâtului de plată a contravalorii energie electrică consumată în perioada 30.11._14, instanța reține în plus că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1079 alin. 2 din Codul civil, pârâtul fiind de drept în întârziere întrucât au contractat expres că neachitarea facturii în termen de în termen de 45 zile calendaristice de la data emiterii conduce la perceperea penalităților, în cuantum de 0,04% începând cu prima zi după scadență, până la data achitării integrale a facturii, facturile fiind o formă simplificată de contract, mențiuni care sunt de natură să modifice termenul de calcul și procentul penalităților, creanța cu privire la acest capăt de cerere, fiind deci, exigibilă.
Instanța apreciază că reclamanta a efectuat un calcul corect al penalităților de întârziere în fișa depusă la dosar (filele 25-26), aplicând un coeficient de penalizare prevăzut de legile în vigoare la momentul emiterii facturilor.
Pentru motivele de drept și de fapt expuse, având în vedere modul de soluționare a capătului principal de cerere și având în vedere soluția dată asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, instanța urmează a admite și capătul de cerere privind acordarea penalităților de întârziere și a-l obliga pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 734,24 lei cu titlu de penalități calculate asupra facturilor fiscale emise în perioada 31.01._14, până la data de 31.07.2014.
În temeiul art. 451 Cod procedură civilă, având în vedere că pârâtul urmează a cădea în pretenții, instanța îl va obliga și la plata sumei de 200 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
1.Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune de a solicita contravaloarea penalităților în ceea ce privește factura fiscală nr._/23.11.2009, excepție invocată de instanță din oficiu.
Respinge cererea de acordare a contravalorii penalităților în ceea ce privește factura fiscală nr._/23.11.2009, ca prescris formulată.
2.Admite în parte acțiunea având ca obiect cerere de valoare redusă formulată de reclamanta . SA înregistrată la Registrul Comerțului sub nr.J_, CUI RO_, cu sediul în Târgu M. ., județul M., cu sediul procesual ales în București, Calea Floreasca, nr.39, sector 1, București, prin reprezentant convențional av. Ș. Panov C. în contradictoriu cu pârâtul S. I. R. CARBA domiciliat în . C., nr.1, județul Iași.
Obligă pe pârât să plătească reclamantei suma de 3314,6 lei din care 2580,36 lei cu titlu de contravaloare a facturilor fiscale emise în perioada 30.11._14 și 734,24 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate asupra facturilor fiscale emise în perioada 31.01._14, până la data de 31.07.2014.
Obligă pe pârât să plătească reclamantei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. E.-LoredanaSimona M. G.
Red.Tehnored.
E.L.A.-23.03.2015
4 ex.
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 1272/2015. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 2962/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
