Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5457/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5457/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 42500/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5457/2015
Ședința camera de consiliu de la 21 Aprilie 2015
Completul constituit din:
Președinte: C. E. D.
Grefier:D. V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. M. T. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. O. E. S.R.L., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal, făcut în ședința camera de consiliu, lipsesc părțile prin reprezentant legal.
Fără citare părți.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința camera de consiliu din data de 14.04.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru astăzi, 21.04.2015, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Asupra cauzei de față deliberând constată următoarele:
Prin cererea introdusă pe rolul Judecătoriei Iași la data de 03.12.2014, înregistrată sub dosar_, reclamanta S.C. M. T. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. O. E. S.R.L, a solicitat instanței, ca prin hotărârea judecătorească să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1209,13 lei reprezentând contravaloare produse neachitate, dobândă precum și la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți s-au derulat raporturi comerciale concretizate în livrarea de produse iar pârâta nu a achitat contravaloarea mărfii livrate în cuantum, creanța reclamantei fiind certă, lichidă și exigibilă din luna iulie 2014.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.1025 C.proc.civ.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, fiind depuse la dosar, în copie certificată, următoarele: dovada achitării taxei de timbru, împuternicirea avocațială, fișă analitică partener, facturile fiscale ._/_, MTFBV_/_, MTFBV_/_, chitanța de plată a sumei de 1000 lei (f.9-15 dosar).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 50 lei (f. 9 dosar ), în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 1 din OUG nr. 80/2013.
Conform art.1028 codul de procedură civilă instanța a cerut reclamantei lămuriri cu privire la accesoriile solicitate, natură și temeiul acestora.
Prin formularul rectificat depus la dosar la data de 20.01.2015 reclamanta a arătat că nu solicită obligarea pârâtei la plata de dobânzi aferente debitului (fila 27 și urm dosar ).
În conformitate cu dispozițiile art.1029 Codul de procedură civilă instanța a dispus comunicare către pârâtă a formularului de cerere și înscrisurilor anexate acordând acesteia un termen de 30 zile pentru a formula răspuns față de pretențiile reclamantei însă aceasta la termenul fixat nu a înaintat la dosar poziția sa față de acțiunea reclamantei.
În cauză instanța a fixat termen de judecată fără citarea părților, în camera de consiliu. Cauza s-a judecat fără dezbateri în cauză conform cererii reclamantei și în baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei de aceasta.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între părțile litigante s-au derulat raporturi juridice constând în livrarea de produse, raporturi în considerarea cărora reclamanta a emis facturile fiscale corespunzătoare bunurilor vândute, în număr de trei (filele 12-14 dosar ) facturile fiind acceptate la plată prin semnătură și aplicarea parafei pârâtei.
Din perspectiva forței probante a facturilor fiscale, acestea reprezintă înscrisuri sub semnătură privată care, în ipoteza în care au fost acceptate la plată, prin semnătură olografă, produc efecte juridice împotriva debitorului, în acord cu dispozițiile art. 268 și art. 277 Codul de procedură civilă . Documentele fiscale anexate la dosarul cauzei au fost acceptat la plată de către pârâtă, prin aplicarea ștampilei și semnătură, angajând astfel voința societară și, în consecință, probând existența obligației astfel cum a fost opusă de către reclamantă în cererea introductivă de instanță ulterior precizată.
Astfel, potrivit art.662 Codul de procedură civilă, creanța este certă atunci când existența sa neîndoielnică rezultă din titlul executoriu, este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui, precum și exigibilă dacă este ajunsă la scadență sau debitorul este decăzut din beneficiul termenului. După cum se poate observa, creanța rezultă în mod direct din facturile depuse, cuantumul sumei facturate este expres indicat.
Reclamanta se prevalează de un caz de răspundere contractuală, factura fiind un contract în formă simplificată, iar potrivit dispozițiilor legale, aceasta are obligația de a dovedi temeiul contractual, caracterul legal și în vigoare al contractului, revenind celeilalte părți obligația de a dovedi stingerea obligațiilor asumate, fie în modalitatea plății, fie în orice altă modalitate admisă de legiuitor.
Conform art.1270 din Codul civil aprobat prin Legea nr.287/2009 intrat în vigoare la 01.10.2011, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art.1516 din Codul civil aprobat prin Legea nr.287/2009, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, în caz contrar având dreptul la daune interese.
Potrivit principiului general statuat de art. 249 Codul de procedură civilă, acela care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile prevăzute de lege, precum și în aplicarea art.10 alin. 1 teza finală Codul de procedură civilă, instanța constată că reclamanta a demonstrat existența creanței sale, astfel încât revenea pârâtei sarcina de a dovedi stingerea acesteia.
Pârâta nu a dovedit stingerea obligațiilor contractuale prin faptul plății sau prin altă modalitate de stingere a obligației ce îi incumbă, astfel încât instanța apreciază că aceasta nu a respectat obligația de plată a facturilor anexate la dosar, încălcând astfel principiul de drept enunțat de art.1270 Cod civil, respectiv principiul obligativității contractului în raporturile dintre părți.
În considerarea faptului că reclamanta a făcut dovada obligației și a neexecutării acesteia, iar pârâta nu a dovedit faptul că suma imputată ca debit principal a fost achitată, instanța va admite acest capăt de cerere și va obliga pârâta la plata sumei de 1209,13 lei c/val facturi restante MTFBV_/11.04.2014, MTFBV_/15.05.2014, MTFBV_/31.03.2014.
Cu privire la cererea cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată instanța reține că potrivit art.1031 Codul de procedură civilă ” (1) Partea care cade în pretenții va fi obligată la cererea celeilalte părți la plata cheltuielilor de judecată. (2)Cu toate acestea instanța nu va acorda părții care a câștigat procesul cheltuielile care nu au fost necesare sau au avut o valoarea disproporționată în raport cu valoarea cererii” .
Instanța văzând dovada achitării taxei de timbru depusă la dosar (fila 9) reține că această cheltuială are caracter necesar și a fost dovedită ca fiind legătură cu litigiul de față, în schimb onorariul de avocat, în cuantum de 1.000 lei, pe de o parte apare disproporționat în raport de valoarea totală a cererii (1.209,13 lei) iar pe de altă parte chitanța depusă la dosar (fila 15) nu menționează acest onorariu ca fiind achitat pentru dosarul de față, chitanța fiind emisă în luna februarie 2014 iar acțiunea fiind introdusă în luna decembrie a anului 2014. Văzând și dispozițiile art.451- 453 Codul de procedură civilă instanța va admite în parte cererea de cheltuieli și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de valoarea redusă formulată de reclamanta S.C. M. T. S.R.L., cu sediul în mun. Iași ..42 județ Iași și sediul ales în mun. Iași ..37 parter județ Iași în contradictoriu cu pârâta S.C. O. E. S.R.L. cu sediul în V. . județul B..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1209,13 lei c/val facturi restante MTFBV_/11.04.2014, MTFBV_/15.05.2014, MTFBV_/31.03.2014 .
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlul de cheltuieli judecată (taxă de timbru).
Respinge cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședință publică, 21.04.2015.
Președinte,
D. C. E.
Pentru grefier aflat în CO,
semnează grefier desemnat cu,
atribuțiile grefierului șef secție civilă,
A. M. B.
Red/teh/ced
24.08.2015,5ex
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5869/2015. Judecătoria IAŞI | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5460/2015. Judecătoria... → |
|---|
