Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 9/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 09-10-2015 în dosarul nr. 11385/2015
Cod operator 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 9 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile Minori și familie privind pe reclamantul M. C. -M. și pe pârâta S. C., având ca obiect stabilire program vizitare minor.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 25.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 02.10.2015 și respectiv pentru astăzi, data de 09.10.2015, când, în aceeași compunere, a dispus următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._ din data de 08.08.2014, reclamantul M. C. M. a chemat-o în judecată pe pârâta S. C. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună să aibă legături personale cu minorele M. A. Giulia și M. M. E. după un program de vizitare respectiv 2 săptămâni în vacanțade vară când vine în țară în concediu precum și convorbiri telefonice și pe Skype de 2 ori pe săptămână .
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr._/2010 a Judecătoriei Iași minorele au fost încredințate pârâtei, ulterior aceasta împiedicându-l să aibă relații personale cu ele, cerând stabilirea programului de vizitare. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 260 – 263, 401 Cod Civil, 29 din Codul de procedură civilă.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru.
In dovedire reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
In cauză pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.
Analizând actele si lucrările dosarului instanta reține următoarele:
Prin sentința civilă nr._/2010 a Judecătoriei Iași minorele M. A. Giulia și M. M. E. au fost încredințate pârâtei, reclamantul fiind obligat la plata unei pensii de întreținere.
Instanța reține că instituția juridică a „Legăturilor personale cu minorii” are ca scop consolidarea raporturilor afective dintre părintele căruia nu i-a fost încredințați copilul si acesta din urmă. Astfel, în realizarea efectivă a acestei legături, trebuie să se țină cont si de durata de timp în care părintele are legături personale cu minorul, de interesul manifestat de părinte în acest sens, de vârsta minorului, de capacitatea de a înțelege nevoia unor legături mai strânse cu tatăl, specifice vârstei acestuia.
Art. 262 alin.2 din Noul cod civil prevede „Copilul care nu locuieste la parintii sai sau, dupa caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legaturi personale cu acestia. Exercitiul acestui drept nu poate fi limitat decat in conditiile prevazute de lege, pentru motive temeinice, luand in considerare interesul superior al copilului” iar art. 496 alin. 5 din Noul Cod Civil prevede „Parintele la care copilul nu locuieste in mod statornic are dreptul de a avea legaturi personale cu minorul, la locuinta acestuia”.
Astfel, în cazul în care părintele la care se află copilul împiedică sau interzice celuilalt părinte exercitarea drepturilor sale, se poate adresa instanței pentru stabilirea unui anumit program, exercitarea dreptului de a păstra legăturile personale cu minorul urmând a fi exercitat fără să aibă, vreo influență negativă asupra dezvoltării acestuia.
În acest sens s-a pronunțat și C.E.D.O. care, în cauza Eriksson contra Suediei, a statuat cu valoare de principiu ca, în lumina drepturilor garantate de convenție că, contractele reciproc acceptate ale copilului cu părintele său, constituie un element fundamental al vieții de familie, principiu ce a fost aplicat si în cauza Monory contra României si a Ignacolo-Zenide contra României, în care s-a subliniat că, în cazul în care copii nu sunt suficient de maturi pentru a-și exprima în mod clar ei înșiși propriile preferințe, instanța poate să pronunțe o hotărâre care să promoveze interesul superior al copiilor.
Art. 401 din Noul Cod Civil prevede că „In cazurile prevazute la art. 400, parintele sau, dupa caz, parintii separati de copilul lor au dreptul de a avea legaturi personale cu acesta.
In caz de neintelegere intre parinti, instanta de tutela decide cu privire la modalitatile de exercitare a acestui drept”.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că reclamantul a făcut dovada că poate avea legături firești cu minorele, declarația martorei P. E. A. urmând a fi înlăturată parțial fiind făcută pro causa, martora relatând amănunte referitoare la vizitarea minorelor de către reclamant pe care le-ar cunoaște de la acestea, aspectele nefiind specifice vârstei minorelor, insistându-se pe o femeie cu care reclamantul s-ar afla într-o relație.
Instanța urmează să stabilească condițiile concrete de vizitare a acesteia pentru a se evita eventualele stări conflictuale ce ar putea să apară între părinți, în cadrul derulării programului de vizită, cu indicarea exactă a zilelor si orelor si perioadelor programului de vizită. Totodată, se poate remarca faptul că efectuarea unui program de vizită de către un părinte nu poate fi restricționat funcție de prezența unor terțe persoane, decât dacă se face dovada că prezența acestora dăunează creșterii și dezvoltării minorelor. În prezenta speță nu s-a făcut în vreun fel dovada că prezența vreunei terțe persoane ar fi dăunătoare minorelor.
Este însă în interesul copilului ca relațiile personale cu ambii părinți să se dezvolte în mod natural, fără a fi obstrucționate de celălalt părinte iar programul de vizită stabilit de către instantă, nu înlătură dreptul părinților de a conveni asupra unor modalități mai bune de stabilire a legăturilor personale dintre tată si minore, cu atât mai mult cu cât, existența unui model parental este indispensabilă pentru dezvoltarea lor psiho-fizică ulterioară, urmând a admite acțiunea și a stabili în beneficiul reclamantului un program de vizită respectiv în timpul concediilor reclamantului timp de 2 săptămâni cu posibilitatea reclamantului de a petrece timp cu minorele la locuința lui și posibilitatea reclamantului de a lua legătura cu minorele de 2 ori pe săptămână telefonic și de 2 ori pe săptămână prin internet 40 minute în intervalul orar 19.00 – 20.30.
Referitor la capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, instanța reține că la dosarul reclamantul a depus doar copii ale chitanțelor,pe care se menționează numai numărul de contract și nu și numărul de dosar. Întrucât nu se poate stabili o corespondență între plațile efectuate și prezenta speță urmează ca acest capăt de cerere să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul M. C. M. CNP_, cu domiciliul ales în Iași, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta S. C. CNP_, domicilată în Iași, Al.M. cel B. nr.20,., ..
Stabilește un program de vizitare a minorelor M. A. Giulia și M. M. E. în favoarea reclamantului în sensul:
-vizitarea minorelor în timpul concediilor reclamantului timp de 2 săptămâni cu posibilitatea reclamantului de a petrece timp cu minorele la locuința lui.
-posibilitatea reclamantului de a lua legătura cu minorele de 2 ori pe săptămână telefonic și de 2 ori pe săptămână prin internet 40 minute în intervalul orar 19.00 – 20.30.
Respinge capătul de cerere privind cheltuielile de judecată ca nefondat.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare care se depune la Judecătoria Ia?i.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red/tehn:jud. C.I.
4ex; 12.01.2016
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 9/2015. Judecătoria IAŞI | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 12/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
