Contestaţie la executare. Sentința nr. 9383/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9383/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 13-07-2015 în dosarul nr. 6219/245/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 9383/2015
Ședința publică de la 13 Iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. E.
Grefier C. A.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatorul C. DE A. B. A., PRIN AV. B. A. și pe intimat C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI IAȘI, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică în data de 29.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 06.07.2015, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 05.03.2015 sub numărul_, contestatorul C. DE A. B. A. prin reprezentant legal B. A. a formulat în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, contestație la executare împotriva executării silite începută în dosarul de executare nr. 110/2015 aflat pe rolul B. C. C. R., solicitând anularea încheierii privind înregistrarea în Registrul General de dosare și deschiderea dosarului de executare din data de 10.02.2015; încheierea de încuviințare a executării silite din data de 13.02.2015 emisă de B.; încheierea nr. 110 privind stabilirea cheltuielilor de executare silită; înștiințarea de plată din data de 16.02.2015 și somația din data de 16.02.2015.
În motivare, contestatorul a arătat, în esență, că deși a fost obligat să achite un tarif de despăgubire în cuantum de 28 euro, potrivit art. 8, alin. 3 din OG nr. 15/2002, în vigoare la momentul aplicării sancțiunii, prin art. I, pct. 2 din Legea nr. 144/23.07.2012 a fost abrogat. Având în vedere faptul că titlul executoriu cu privire la acest tarif nu a fost executat până la data intrării în vigoare a legii respective, prevederile acesteia au efect retroactiv, sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 385/2013.
Contestatorul invocă și Decizia nr. 6/17.02.2015 pronunțată de Înalta Curtea de Casație și Justiție în recurs în interesul legii prin care s-a stabilit faptul că procesele-verbale de contravenție prin care s-au aplicat sancțiuni pentru neplata rovinietei și care nu au semnătura rovinietei, sunt lovite de nulitate absolută.
Mai învederează și faptul că executorul a stabilit ca și cheltuieli de executare suma de 386,88 lei fără a exista o justificare legală a acestora. De asemenea, a fost emisă somația de plată la aceeași dată cu înștiințarea de plată, fără împlinirea termenului de 1 zi pentru plata debitelor.
În drept contestatorul a invocat prevederile art. 711-716 și următoarele Cod procedură civilă.
În dovedirea acțiunii, contestatorul a atașat în copie conformă: Încheierea privind înregistrarea în registrul general de dosare și deschiderea dosarului de executare silită din data de 10.02.2015; încheiere de încuviințare a executării silite din data de 13.02.2015; încheierea nr. 110 privind stabilirea cuantumului cheltuielilor de executare silită în dosarul nr. 110/2015 din data de 16.02.2015; sentința civilă nr. 5964/2012 pronunțată de Judecătoria Iași la data de 19.03.2012 în dosarul nr._/245/2011; proces-verbal de constatare a contravenției ., nr._/7.11.2011, dovada de comunicare; somație; înștiințare de plată.
Acțiunea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Legal citată, intimata C.N.A.D.N.R. SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași a formulat întâmpinare pe care a depus-o prin serviciul registratură de la data de 24.03.2015, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, intimata a arătat, în esență, că titlul executoriu este constituit din sentința civilă nr. 5964/19.03.2012 prin care s-a menținut procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._/7.11.2011, respectiv tariful de despăgubire în sumă de 28 euro.
Cererea de executare silită a fost formulată la data de 6.01.2015 și înregistrată la executorul judecătoresc la 10.02.2015, iar aceasta este creditoarea obligației de plată în baza deciziei de împuternicire a Directorului General al CNADNR SA.
Intimata a mai arătat că obligația de plată a tarifului de despăgubire, deși a fost stabilită în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, nu are natura unei sancțiuni contravenționale, ci un rol preponderent reparator, o modalitate de acoperire a unui prejudiciu material, caz în care principiul retroactivității legii mai favorabile nu-și găsește aplicarea, aspecte statuate și de CC în decizia nr. 57/2012 și că abrogarea normei care reglementa tariful de despăgubire nu are niciun efect asupra executării voluntare sau silite a tarifelor stabilite prin procese verbale încheiate cu privire la fapte săvârșite anterior intrării în vigoare a legii.
În drept, a invocat prevederile OG nr. 2/2001, OG nr. 15/2002, Legea nr. 144/2012, Cod procedură civilă.
În dovedire a depus în copie certificată conform cu originalul următoarele: cerere de executare silită, confirmare de primire, decizia nr. 1367/30.12.2014 a CNADNR SA.
Întâmpinarea a fost comunicată contestatorului care prin serviciul registratură de la data de 08.04.2015, a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat faptul că intimata nu este creditoarea obligației de plată, deoarece Decizia la care aceasta a făcut referire este valabilă până la data de 31.01.2015, iar cererea de executare silită a fost formulată la data de 10.02.2015. A mai arătat și faptul că a achitat tariful pentru rovinietă la data de 10.02.2012.
Prin serviciul registratură de la data de 11.03.2015, ca urmare a dispoziției instanței, a fost atașat în copie conformă dosarul de executare nr. 110/2015 al B. C. C. R..
Prin serviciul registratură de la data de 18.05.2015, intimata C.N.A.D.N.R. SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași a depus precizări la dosarul cauzei prin care a arătat că împuternicirea depusă la dosar este cea aflată în vigoare la data formulării cererii de executare silită, însă a beneficiat de împuternicire pe toată perioada executării silite, conform împuternicirii nr. 119/02.02.2015, în vigoare și în prezent.
La termenul din 29.06.2015, instanța a încuviințat pentru toate părțile, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Analizând actele dosarului, prin prisma tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, instanța constată următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/07.11.2011 (fila 22), contestatorul a fost sancționat, în baza art. 8, alin. 1 și 2 din OG nr. 15/2002, cu amendă în cuantum de 250 lei, stabilindu-se totodată în sarcina sa, în baza art. 8, alin. 3 din OG nr.15/2002, obligația de plată a sumei de 28 euro cu titlu de contravaloare a tarifului de despăgubire pentru utilizarea rețelei de drumuri fără a fi achitat costul rovinietei.
Prin sentința civilă nr. 5964/2012 pronunțată de Judecătoria Iași la data de 19.03.2012 în dosarul nr._/245/2011 (fila23), a admisă în parte plângerea contravențională formulată de contestatorul din prezenta cauză împotriva procesului-verbal de contravenție anterior arătat, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului și menținerea celorlalte dispoziții.
Prin cererea depusă la B. C. C. R., intimata C.N.A.D.N.R. SA-Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași a solicitat punerea în executare a titlului reprezentat de sentința civilă nr. 5964/2012 pronunțată de Judecătoria Iași la data de 19.03.2012 în dosarul nr._/245/2011 prin care s-a menținut procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/07.11.2011, pentru recuperarea tarifului de despăgubire de 28 euro, luând astfel naștere dosarul execuțional nr. 110/2015.
Prin încheierea din 13.02.2015 emisă de B. C. C. R. (fila 25) s-a admis cererea formulată de creditoarea C.N.A.D.N.R. SA-Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași și s-a încuviințat executarea silită în vederea recuperării creanței în cuantum de 28 euro, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 5964/2012 pronunțată de Judecătoria Iași la data de 19.03.2012 în dosarul nr._/245/2011 prin care s-a menținut procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/07.11.2011, împotriva debitorului C. DE A. B. C. A..
Prin încheierea de stabilire cheltuieli de executare nr. 110/2015 din 16.02.2015 (fila 29), au fost stabilite cheltuieli de executare în cuantum de 386,88 lei din care 72 lei cheltuieli de executare calculate pentru suma de 300 lei, 300 lei cheltuieli necesare executării silite, 2,88 lei onorariu executor pentru suma de 12 lei și 12 lei onorariu de executor.
Prin somație de executare și înștiințarea din 16.02.2015 (filele 26-27), primite la data de 18.02.2015 (fila 30), contestatorul a fost somat ca în termen de 1 zi să achite suma de 28 euro reprezentând debit restant și 386,88 lei reprezentând cheltuieli de executare.
În drept, potrivit art. 712, alin. 1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
Potrivit art. 712, alin. 3 Cod procedură civilă, de asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale.
În ceea ce privește susținerea contestatorului conform căreia procesului-verbal de contravenție în baza căruia a fost sancționat i se aplică dispozițiile Deciziei nr. 6/17.02.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, conform căreia sunt lovite de nulitate absolută procesele-verbale de contravenție prin care s-au aplicat sancțiuni pentru neplata rovinietei și care nu au semnătura olografă a agentului constatator, instanța reține cele de mai jos.
În fapt, titlul executoriu care fundamentează executarea silită în dosarul de executare nr. 110/2015 al B. C. C. R. este dat de sentința civilă nr. 5964/2012 pronunțată de Judecătoria Iași la data de 19.03.2012 în dosarul nr._/245/2011 prin care s-a menținut procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/07.11.2011.
Potrivit art. 712, alin. 2 Cod procedură civilă, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Potrivit art. 31, alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Așadar, în cazul în care titlul executoriu a cărui legalitate se contestă pe calea acțiunii este un proces-verbal de contravenție, pentru a cărui contestare OG nr. 2/2001 reglementează calea de atac specifică a plângerii contravenționale, contestatorul nu poate invoca în această procedură cauze de nulitate ale acestuia. Calea prin intermediul căreia contestatorul putea invoca aspecte privitoare la legalitatea procesului-verbal o constituie plângerea contravențională, de care acesta a și uzat.
În prezenta cauză însă, aceste aspecte învederate de contestator nu pot fi analizate, cu atât mai mult cu cât, titlul executoriu pus în executare este reprezentat de sentința civilă ce a soluționat plângerea sa contravențională; întrucât contestatorul a avut ocazia de a invoca aceste aspecte pe parcursul procesului privind plângerea contravențională, până la momentul rămânerii definitive a acesteia.
De altfel, pe calea contestației la executare nu se pot invoca nici măcar motivele care au fost invocate pe parcursul procesului, chiar și dacă instanța nu s-a pronunțat cu privire la acestea, întrucât natura juridică a contestației la executare nu este aceea a unei căi de atac de retractare sau de reformare a titlului executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească definitivă.
În ceea ce privește susținerea contestatorului conform căreia executarea silită a fost începută de o persoană ce nu beneficia de împuternicire din partea creditoarei obligației de plată a tarifului de despăgubire, se rețin următoarele.
Cererea de executare silită a fost formulată de Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași în calitate de împuternicit al CNADNR SA, la data de 6.01.2015 (fila 21) și înregistrată la B. la data de 10.02.2015 (fila 21). Cererea a fost făcută în baza împuternicirii oferită de CNADNR SA către Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași nr. 1367/30.12.2014 (filele 39-40), prin care s-a specificat că aceasta din urmă va realiza demersurile legale necesare pentru recuperarea sumelor cuvenite CNADNR SA în urma proceselor-verbale emise de CESTRIN.
Deși este adevărat faptul că această împuternicire era valabilă doar până la data de 31.01.2015, așa cum se specifică în finalul său, prin împuternicirea nr. 119 din data de 02.02.2015 (filele 61-63), subunitatea a fost împuternicită cu aceeași atribuție, pe o perioadă nelimitată. Așadar, Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași a beneficiat de împuternicire din partea CNADNR SA pe întreaga perioadă de derulare a executării silite, astfel că apare neîntemeiată apărarea contestatorului cu privire la acest aspect.
În ceea ce privește susținerea contestatorului privitor la faptul că art. 8 din OG 15/2002 a fost abrogat prin art. I, pct. 2 din Legea nr. 144/23.07.2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 509/24.07.2012, instanța arată următoarele.
Art. 8, alin. 1-3 din OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, în vigoare la data aplicării sancțiunii contravenționale, stabileau că fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă, constituie contravenție și se sancționează cu amendă. Cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) este prevăzut în anexa nr. 2. Contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinietă valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4.
Prin art. I, pct. 2 din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din Romania, a fost abrogat articolul 8, alin. 3 și alin. 3, ind.1 din OG 15/2002, care reglementau obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională aferentă faptei de a circula fără rovinietă, și un tarif de despăgubire, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contestatorului la plata despăgubirilor de 28 de euro și care face obiectul dosarului execuțional nr. 110/2015.
Dispozițiile art. 12 din OG nr. 2/2001 prevăd că: „1 Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ. 2 Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. In cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai grava, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia”.
Cu privire la aceste aspecte s-a pronunțat și Curtea Constituțională, care prin Decizia nr. 228 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 283 din 27 aprilie 2007 a constatat că dispozițiile art. 12, alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma "nu se mai sancționează" prevăzută în text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia. În cuprinsul acestei decizii se arată că sintagma "nu se mai sancționează" trebuie înțeleasă în sensul că, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută.
De asemenea, Curtea Constituțională a stabilit prin Decizia nr. 385/2013 faptul că „Referindu-se la tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 și dispunând anularea lor, prevederile de lege ce formează obiect al excepției au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții. Ca urmare a abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta - textul de lege criticat conține, însă, o normă legală mai favorabilă, intervenită în domeniul contravențional, conformă prevederilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală”.
Este de principiu că în materie penală momentul intervenirii legii mai favorabile este irelevant iar jurisprudența CEDO impune statelor membre retroactivitatea legii mai favorabile și în domenii care, în dreptul intern se circumscriu dreptului contravențional. Așadar, este necesar a se aplica principiul legii mai favorabile, ce își produce efectele retroactiv, dacă succesiunea de legi a intervenit între momentul comiterii contravenției și momentul executării integrale a sancțiunii.
Mai mult de atât, principiul retroactivității legii contravenționale mai favorabile se aplică și în faza executării silite având în vedere că această fază face parte din procesul civil, aspect consacrat și prin jurisprudența CEDO, drept esență a dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 CEDO.
Așadar, Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și alin.3 ind.1 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului prin eliminarea obligației de plată a tarifului de despăgubire, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravenției săvârșite de contestator, chiar dacă această faptă a fost săvârșită înainte de . legii menționate, în condițiile în care sancțiunea privind tariful de despăgubire nu era executată la data intervenirii dispoziției de eliminare a acestui tarif.
În concluzie, având în vedere că odată cu Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 a fost abrogat articolul 8, alin. 3 și 3 ind.1 din OG 15/2002 care a constituit temei de drept pentru obligarea contestatorului la plata despăgubirilor de 28 de euro, prin mecanismul de funcționare al legii contravenționale mai favorabile, rezultă că în sarcina contestatorului nu se mai poate reține obligația de plată a tarifului de despăgubire de 28 euro stabilită prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/07.11.2011, sancțiune ce nu era executată la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012.
Pentru aceste motive se impune anularea încheierii privind înregistrarea în Registrul General de dosare și deschiderea dosarului de executare din data de 10.02.2015; încheierea de încuviințare a executării silite din data de 13.02.2015 emisă de B. C. C. R.; încheierea nr. 110 privind stabilirea cheltuielilor de executare silită; și anularea executării silite însăși și a tuturor actelor aferente îndeplinite în dosarul de executare nr. 110/2015 al B. C. C. R..
Având în vedere soluția de mai sus, instanța reține că nu se mai impune analiza susținerilor contestatorului în ceea ce privește întinderea cheltuielilor de executare.
În temeiul art. 451 și următoarele Cod procedură civilă, dar și în temeiul principiului disponibilității, instanța urmează a lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea având ca obiect contestație la executare formulată de contestatorul C. DE A. B. A. prin avocat B. A., cu sediul in Iași, ., J. IAȘI în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, cu sediul Iași, .. 19, J. Iași.
Dispune anularea încheierii privind înregistrarea în registrul general de dosare și de deschidere a dosarului de executare silită nr. 110/2015 din data de 10.02.2015, anularea încheierii de încuviințare a executării silite din data de 13.02.2015, a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din 16.02.2015 și anularea executării silite însăși și a tuturor actelor aferente îndeplinite în dosarul de executare nr. 110/2015 al B. C. C. R..
Ia act de faptul că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cererea pentru formularea căii de atac a apelului se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13.07.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
C. EȚCUCARMEN A.
Pentru grefier aflat în CO, semnează grefier desemnat cu atribuțiile grefierului
șef de secție civilă, A. M. B.
Red/tehn. C.E. 13.08.2015
C.A. 15 Iulie 2015
4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9150/2015.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 9557/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
