Pretenţii. Sentința nr. 9323/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9323/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 09-07-2015 în dosarul nr. 35075/245/2012*
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9323/2015
Ședința publică de la 09 Iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. C.
Grefier M. G. P.
Pe rol se află judecarea acțiunii civile formulate de reclamantul M. IAȘI PRIN PRIMAR în contradictoriu cu pârâta R. R., având ca obiect pretenții rejudecare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 11.06.2015, susținerile reprezentantului pârâtei fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din hotărâre, când, din lipsă de timp pentru deliberări, s-a amânat pronunțarea pentru data de 25.06.2015 și pentru azi, când,
INSTANȚA,
Prin decizia civila 1382/2014 a Tribunalului Iasi s-a dispus trimiterea spre rejudecare a cererii reclamantului Municipiului Iași prin Primar formulată în contradictoriu cu pârâta R. R. prin care solicită obligarea acesteia la plata sumei de 2283 lei cu titlu de pretenții pentru perioada 01.04._12, din care 1069 lei chirie și 1214 lei majorări de întârziere.
În susținerea cererii sale, reclamatul arată că pârâta R. R. este proprietara spațiului cu destinația de locuință situat în Iași, . (contract de donație nr. 4504/1999 din 29.05.1999). Imobilul a fost cumpărat în temeiul Legii nr.112/1995 de către foștii proprietari B. L. și B. M.-B. (contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr._/1996). Pentru folosința terenului în suprafață de 85,47 mp ce reprezintă curtea și grădina aferentă locuinței deținută în proprietate, s-a încheiat între M. lași și R. R. contractul de închiriere nr.736/5003/09/09 cu perioada de valabilitate începând cu 01.01._13. Terenul este inventariat in domeniul public al Municipiului lași potrivit HCL 72/2011.
Potrivit art. 4.2. din contract una din principalele obligații ale locatarului este „să plătească contravaloarea folosinței terenului conform destinației, la termenele și în cuantumul stabilit."
Art.3.2. din contract "Plata folosinței terenului se face până la data de 31 a fiecărei luni."
Art.3.3. din contract "Pentru neachitarea la termenul scadent a chiriei, locatarul datorează majorări de întârziere de 2% calculată pentru fiecare lună sau fracțiune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv, conf. OG 92/2003".
Tariful lunar al chiriei (lei/mp) pentru curțile si grădinile aferente suprafețelor locative este reglementat de HG.310/2007 si OUG 40/1999.
Desi pârâta a fost somată prin adresele nr.916/_ din 06.04.2012 si 2173/_ din 05.07.2012 nu s-a conformat, nerespectând clauzele contractuale prin neachitarea chiriei.
Pentru motivele arătate, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea paratei la plata sumei de 2283 lei.
Reclamantul menționează că suma datorată de pârâtă reprezintă creanță a bugetului local și în conformitate cu dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997 - sunt scutite de taxă de timbru acțiunile formulate de instituțiile publice ce au ca obiect - venituri publice.
În acest sens, consideră că se impune ca instanța să aibă în vedere și Anexa nr. 1 la Legea nr. 273/2006 privind Finanțele Publice Locale, cap. 2, pct. 9, lit. c, unde se precizează: „veniturile din concesiuni și închirieri, constituie venituri proprii ale bugetelor locale,,
În dovedirea acțiunii, înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri pe care le depun în două exemplare.
În drept, HG.310/2007, OUG 40/1999.
Solicită judecarea cauzei în lipsă, potr.art.242 alin.2 Cod pr. civilă.
Cererea reclamantului este scutită de la plata taxei de timbru.
Pârâta, legal citată, depune întimpinare, aratând că înțelege să invoce în conformitate cu dispozițiile art. 18 din Decretul 167/1958 excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește sumele aferente anilor 2005 - 2009, așa cum au fost ele solicitate de către reclamant.
Având în vedere că au trecut mai mult de 3 ani de când reclamantul solicită drepturi bănești, instanța urmează a face aplicarea prevederilor art. 3 si 7 alin. 3 din Decretul 167/1958, care prevăd ca termenul de prescripție este de 3 ani si curge de la data când se naște dreptul la acțiune, respectiv de când creditorul are dreptul să ceară debitorului executarea obligației pretinse.
În același sens sunt și dispozițiile art 1 din același act normativ, care prevăd că dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge daca nu a fost exercitat în termenul de trei ani.
Este necesar a se constata în afară de îndeplinirea cerințelor contractului de închiriere nr. 736/5003/09/09 despre care se face vorbire în acțiunea introductivă și existența tuturor condițiilor pentru exercitarea dreptului la acțiune, între care se numără și respectarea termenului de prescripție a dreptului la acțiune, reglementat în modul arătat mai sus.
Mai mult decât atât, ținând cont de faptul că chiria datorată de pârâtă ca obligație contractuală decurge dintr-un contract de închiriere, supusă normelor de drept privat și nu ca o creanță fiscală reglementată de OG nr.92/2003, consideră pârâta că se face aplicarea termenului general de prescripție de 3 ani. În acest sens, face trimitere la Decizia nr. 2335 din 8 octombrie 2009 a ICCJ, Secția Comercială, prin care se statuează ,.Suma ce reprezintă chirie pentru spațiul deținut în baza contractului de închiriere încheiat cu primăria, nu poate fi calificată drept creanță fiscală în sensul prevederilor art.91 din OG nr.92/2003. întrucât nu rezultă dintr-un raport juridic fiscal, existent între părți, ci din convenția părților reglementată de norme de drept privat".
Întrucât reclamantul nu a făcut nici o dovada în sensul incidenței vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului prescripției, în condițiile art 13 si 16 din Decretul nr. 167/1958, pârâta solicită instanței să constate că dreptul material la acțiune în privința solicitării sumelor aferente anilor 2005-2009 este prescris.
De asemenea, pârâta solicită instanței să constate că dreptul de asolicita penalități de întârziere aferente debitului principal este un drept accesoriu, derivat. Pe cale de consecință, având în vedere prevederile art. 1 alin.2 din Decretul 167/1958, care dispun că odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge si dreptul la acțiune privind drepturile accesorii, instanța urmând să respingă solicitarea creditoarei de acordare a majorărilor de întârziere în cuantum de 1214 lei, potrivit calculului efectuat de reclamant.
Pârâta înțelege să invoce și faptul că sumele aferente anilor 2005 - 2009 pretinse de către reclamant nu au un izvor al obligației de plată, sub acest aspect urmând a se constata că această creanță nu îndeplinește condiția de certitudine. De asemenea, creanța nu este corect individualizată, neexistând posibilitatea verificării în concret a pretențiilor ridicate.
Nu în ultimul rând, în ceea ce privește penalitățile de întârziere sau a "majorărilor de întârziere", așa cum au fost ele denumite de către reclamant, nici aici nu se face individualizarea în concret a acestora, nefiind menționat nici momentul nașterii lor și nici suma la care acestea s-ar raporta.
Mai mult decât atât, arată și faptul că obiectul contractului de închiriere cu numărul 736/5003/09/09 este nedeterminat și nedeterminabil, motiv pentru care nu a putut beneficia în concret de dreptul de folosință pentru care a încheiat acest contract, acesta neproducându-și efectele față de pârâtă în calitate de chiriaș.
Instanța, deliberând asupra cererii reclamantului, se va pronunța conf. art. 137 C.P.C., prioritar asupra excepției prescrierii dreptului material la actiune invocat de pârâtă, excepție pe care o va admite pentru urmatoarele considerente:
Intre parti a fost incheiat contractului de închiriere nr. 736/5003/09/09 privind imobilul teren in suprafata de 84,47 mp situat in Iasi, .
Reclamantul solicită obligarea pârâtei la plata unei sume acumulate în perioada 2005 - 2012, sume ce rezultă, așa cum arată și reclamantul, dintr-un raport civil de drept privat - contractul de inchiriere 763/5003/09/09, depus la fila 8 din dosar.
În raport de natura raportului juridic, instanța constată că sunt aplicabile disp. alin. 1 si si 3 din decretul 167/1958.
Astfel, conform art. 1 din Decret 167/1958, republicat, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. (2) Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii. (3) Orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripției este nulă, iar conform art. 3 din același act normativ, termenul prescripției este de 3 ani,(…).
Totodată, potrivit art. 7 alin. (3) din Decret 167/1958, dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data cînd s-a împlinit condiția sau a expirat termenul, iar prin art. 12 se prevede că, în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită.
În cauză, fiind vorba de un drept de creanță, termenul de prescripție privind dreptul la acțiune, este de 3 ani, și fiind vorba de prestații succesive, aflându-ne astfel în prezența unor debite care devin scadente succesiv, pe măsura prestării serviciului și nașterii obligației de plată, dreptul material la acțiune pentru fiecare din sumele solicitate se prescrie în termen de 3 ani de la data exigibilității acestora.
Așadar, cererea reclamantei fiind introdusă la data de 15.11.2012, instanța constată că pentru suma solicitată cu titlu de debit si acumulata până la data de 15.11.2009 și penalitățile aferente acestui debit (care potrivit principiului accesorium sequitur principale accesoriul urmează principalul, dedus din chiar art. 1 alin. (2) din Decret 167/1958), dreptul la acțiune este prescris, fiind împlinit termenul de prescripție de 3 ani.
Prin urmare, față de aceste considerente, instanța urmează să admită excepția prescripției dreptului material la acțiune.
În ce privește fondul cauzei, instanța ia act că reclamanta a depus in sustinere, desfasurator privind debitele acumulate de catre parata (fila 5 – 7 dosar).
Astfel, retine instanta ca pentru anul 2009 parata datoreaza un debit de 24 de lei de lei, pentru anul 2011 datoreaza un debit de 144 de lei iar pentru anul 2012 un debit de 96 de lei.
Conform contractului partilor art. 3.3 (fila 8 dosar), pentru neachitare la termen se aplica o penalitate de 2% calculata pentru fiecare luna sau fractiune de luna începând cu ziua imediat urmatoare termenului scadent si pana la stingerea datoriei.
Atunci când, fără justificare, partea care și-a asumat obligații contractuale, nu le execută, este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Pârâta nu a probat îndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul de închiriere pentru suprafață închiriata. De asemenea, nu se poate reține nici o cauză străină exoneratoare de răspundere contractuală.
Desi parata a sustinut ca nu este corect efectuat modul de calcul al chiriei raportat la suprafata de teren inchiriata, instanta constata ca nu sunt administrate probe in acest sens de catre parata.
Ca urmare, retinând instanta ca cererea reclamantei este intemeiata in parte, urmeaza sa admita cererea in parte si sa dispuna,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescrierii dreptului la acțiune în ce privește debitul acumulat în perioada 15. 11.2009 - 15. 11. 2012.
Admite in parte cererea reclamantului Municipiului Iași, prin Primar, cu sediul în Iași, . și Sfânt, nr. 11 formulată în contradictoriu cu pârâta R. R., domiciliată în Iași, ., ..
Obliga parata la plata sumei de 24 de lei debit datorat pentru anul 2009, la plata sumei de 156 de lei, cu titlu de debit pentru anul 2010, la plata sumei de144 de lei, pentru anul 2011 si la plata sumei de 96 de lei cu titlu de debit pentru anul 2012.
Obliga parata la plata penalităților de 2% calculate pentru fiecare lună sau fracțiune de luna începând cu ziua imediat următoare termenului scadent si pana la stingerea datorie.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.07.2015.
Președinte, Grefier,
C.C. PM
RED.:C.C./TEHNORED. G.J.
4 EX/04.09.2015
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 9528/2015.... | Fond funciar. Sentința nr. 9321/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
