Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 6189/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6189/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 40264/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 06 Mai 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE V. Ș. P.
Grefier G. S.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6189/2015
Pe rol se află judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant C. T. - R. și pe pârât C. I., pârât C. I. ( la familia C.), având ca obiect exercitarea autorității părintești pensie de întreținere.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 29.04.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată că:
Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecătoriei Iasi sub nr._ din 5.11.2014, reclamanta C. T. R. a chemat in judecata pe pârâtul C. I. solicitand ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispuna exercitarea autoritatii parintesti asupra minorei C. A. A. in mod exclusiv de catre reclamantă;, obligarea pârâtului la plata unei pensii lunare raportat la veniturile pe care le realizează, cu cheltuieli de judecată.
In motivare, a aratat ca din relatia de concubinaj cu paratul a rezultat minora C. A. A., născută la data de 11.12.2000 în Iași. Relația dintre cei doi părinți a încetat când minora avea doi ani, dată la care pârâtul a părăsit domiciliul comun. Arată reclamanta că pârâtul i-nu a contribuit în nici un fel la creșterea și educarea minorei, nu s-a mai interesat de soarta acestuia și nu a contribuit material mai bine de 12 ani. Mai susține reclamanta că bunicii materni o mai ajută în creșterea fetei, aceștia locuind împreună cu a. F. merge la scoală, are rezultate bune, are un comportament normal, iar bunicii și mama se interesează de rezultatele sale. Cu toate acestea, nu poate merge în străinătate pentru a participa la concursurile scolare internaționale și nici în scopuri recreative întrucât nu există posibilitatea luării acordului tatălui, acesta fiind imposibil de contactat.
In drept, a invocat disp,art.,398, 400 Cod civil.
Actiunea a fost legal timbrată.
Au fost depuse înscrisuri în susținerea cererii,
Din oficiu, s-a dispus efectuarea a două anchete sociale la domiciliile părților.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței.
În probațiune instanța a admis reclamantei proba cu înscrisuri și proba testimonială, declarația martorului G. O. fiind atașată la dosarul cauzei.
În data de 24.04.2015, potrivit disp. art 264 Cod Civil, a fost ascultată în camera de Consiliu minora C. A. A..
Analizând actele si lucrările dosarului, instanta retine următoarele:
Părțile au avut o relație de concubinaj din care a rezultat minora C. A. A., conform certificatului de naștere depus la dosar- f 9. La doi ani de la nașterea copilului, pârâtul a părăsit domiciliul comun, fără a mai lua legătura cu familia și fără a se interesa de soarta acestora. Potrivit declarației luate martorului G. O., acest moment a constituit și despărțirea în fapt a părților, care durează de aproximativ 12 ani. Reține instanța din probele administrate că reclamanta a plecat în străinătate, fiind necesară suplimentarea veniturilor familiei . Aceasta întrucât pârâtul nu a contribuit material în nici un fel, nu a trimis bani, nu a trimis pachete și a sunat-o o singură dată pe fiica sa, chiar și atunci fiind sub influența băuturilor alcoolice. Minora a rămas în România, fiind lăsată în grija bunicilor materni în sarcina cărora a rămas ocrotirea și îndrumarea fetei. Reclamanta a ținut constant legătura cu fetița, a asigurat bunăstarea materială și cele necesare traiului decent al părinților și fiicei sale. La școală fetița a înregistrat rezultate foarte bune, fiind totuși în imposibilitate de a participa la concursuri internaționale sau a-și vizita mama în timpul vacanțelor în Italia datorită lipsei consimțământului tatălui, care nu a putut fi contactat .
Instanta constată că art.397 si 398 din Noul cod civil stabilesc faptul că după divort autoritatea părintească revine in comun ambilor părinti, in afara cazului in care instanta decide altfel. Potrivit Legii 272/2004 exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului în special prin îngrijirea acestuia, prin menținererea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și a patrimoniului său. Dacă exista motive intemeiate, instanta poate decide ca autoritatea părintească să fie exercitata numai de către unul dintre părinti, celalalt părinte păstrând dreptul de a veghea la modul de crestere si educare a copilului, precum si dreptul de a consimti la adoptia sau la casatoria acestuia. Deși părtile nu au fost căsătorite si nu a intervenit un divort intre cei doi, dispozitiile legale sus - mentionate au aplicabilitate si in cazul situatiei copilului născut din afara căsătoriei, intrucât, conform art.260 .C.civ., copiii din afara căsătoriei sunt egali in fata legii cu cei din căsătorie, iar conform art.448 C.Civ, copilul din afara căsătoriei a cărui filiatie a fost stabilită potrivit legii are, față de fiecare părinte, aceeasi situatie ca si aceea a unui copil din căsătorie. Acest aspect este subliniat si de art.505 alin.2 C.civ.: „ dacă părintii copilului din afara căsătoriei nu convietuiesc, modul de exercitare a autorității părintesti se stabileste de către instanta de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozitiile privitoare la divort.”
Regula impusă de actualul Cod civil este aceea de a se pleca pe prezumția de autoritate părintească comună; doar dacă interesul superior al copilului o reclamă, judecătorul poate opta pentru autoritate părintească exercitată de către unul dintre părinți (adică custodie unică). Este importantă, din acest punct de vedere, jurisprudența statelor care au implementat custodia comună cu mai mult timp în urmă, ca de pildă Olanda. Conform jurisprudenței olandeze se acordă custodie unică atunci când un părinte este alcoolic sau suferă de o boală psihică gravă, spre exemplu, este posibil ca respectivul părinte să nu poată lua decizii referitoare la școlarizarea minorului sau tratamentul medical pe care acesta ar trebui să îl urmeze (jurisprudența Curții Supreme a Olandei 18 martie 2005, LJN AS 8525).
Art 36 alin 7 din legea 272/2004 prevede că „Se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul,boala psihică,dependența de droguri a celuilalt părinte,violența față de copil sau față de celălalt părinte,condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil care ar deriva din exercitarea de acel părinte a autorității părintești. ”
Reclamanta a solicitat custodie exclusivă invocând dezinteresul și lipsa vreunei contribuții de orice natură a pârâtului la creșterea și educarea minorei, și ulterior invocând imposibilitatea contactării acestuia în vederea exprimării consimțământului pentru ca minora să poată călători în străinătate. . Pe parcursul cercetării judecătorești, instanța reține că susținerile reclamantei s-au confirmat.
Analizând conținutul raportului de anchetă socială, înscrisurile precum și declarația martorului audiat, și în special verificând declarația minorei luată în Camera de Consiliu, instanța concluzionează că cererea reclamantei este perfect justificată, interesul minorei fiind acela de a se dezvolta armonios în mediul în care a fost obișnuită să trăiască, dar și acela de a descoperi și a cunoaște lumea. Ori dezinteresul tatălui este atât de vădit încât ajunge să pună în pericol interesul copilului și să îi îngrădească dreptul la libera circulație prin imposibilitatea contactării în vederea exprimării consimțământului pentru ca minora să poată călători în străinătate, fie in interes scolar fie și pentru recreere. În circumstanțele actuale, se apreciază de prezentul complet că acesta reprezintă un motiv întemeiat pentru opțiunea custodiei exclusive.
Astfel instanta va dispune ca, in temeiul art.505 si 506 N.C.civ., exercitarea autorității părintesti asupra minorei să se facă in mod exclusiv de către mama .
Față de soluționarea acestui capăt de cerere și ținând cont și de nevoia de stabilitate și afecțiunea care există între minoră și bunicii materni, instanța va da curs solicitării reclamantei și de a stabili locuința minorei alături de bunici, reținând și acordul acestora, exprimat cu prilejul audierii martorului, astfel cum prevede art 400 alin 2 Cod civil: În mod excepțional și numai dacă este în interesul superior al copilului, instanța poate stabili locuința acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimțământul acestora, ori la o instituție de ocrotire. Acestia exercită supravegherea copilului și îndeplinesc toate actele obișnuite privind sănpătatea, educația și învățătura sa.
Instanța notează că deși exercitarea autorității părintești urmează să fie stabilită exclusiv în sarcina mamei, pârâtul are în continuare drepturi și obligații în legătură cu fiica sa. Astfel, subzistă obligația acestuia de a contribui la cheltuielile de creștere și educare. În lipsa unor dovezi privind veniturile obținute de acesta și reținând că nu are un alt copil în întreținere, contribuția va fi stabilită în cuantumul prevăzut de art 529 Cod civ, de 25% din venitul minim pe economie, de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la majoratul minorei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta C. T. R., cu domiciliul în Iași, ., .. B, ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâtul C. I.., cu domiciliul în .. Iași, la familia C..
Dispune ca exercitarea autorității părintești față de minora C. A. A., născută la data de 11.12.2000, să se realizeze în mod exclusiv, de către mama reclamantă.
Stabilește locuința minorei împreună cu bunicii materni, la familia G. E. și O., cu domiciliul în Iași, ., ., ., jud Iași.
Obligă pârâtul în favoarea minorei C. A. A. la plata pensiei de întreținere lunare, în cuantum de 1/4 din venitul minim pe economie, de la data introducerii cererii și până la majoratul minorei.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, calea de atac urmând a se depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6.05.2015 .
PREȘEDINTE, GREFIER,
P.V.Ș. S.G.
Red./Tehnored. P.V.Ș.
4 ex./12.05.2015
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 6190/2015. Judecătoria... → |
|---|
