Fond funciar. Sentința nr. 324/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 324/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 16-01-2015 în dosarul nr. 21657/245/2007*
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 324/2015
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE- C. E. D.
Grefier -D. V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanții F. G., F. C. prin mandatar F. G., F. E. în contradictoriu cu pârâții I. C., D. A., S. M., P. E., P. C., M. V. - decedată, H. A., C. JUDEȚEANĂ IAȘI DE FOND FUNCIAR, C. L. TOMEȘTI DE FOND FUNCIAR, M. D.-G. - moșt. a lui M. V., având ca obiect fond funciar rejudecare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că dezbaterile asupra excepției lipsei calității procesual active și asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 06.01.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea hotărârii pentru 13.01.2015,ulterior, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 16.01.2015, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Asupra cauzei de față deliberând constată următoarele:
P. cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 23.10.2007 reclamanții F. G., F. C. și F. E. au chemat în judecată pârâții C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR IAȘI, C. L. DE FOND FUNCIAR TOMEȘTI, I. C., D. A., S. M., P. E., P. CONSTANTTIN, M. V., H. A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/10.12.1993 pentru o suprafață de 5059 mp teren in T 21 numită popular R., . 1078/1 și a titlului de proprietate nr._/28.12.1994 pentru o suprafață de 249 mp teren situată în T 21, numită popular R., . obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii lor reclamanții au arătat în esență că sunt moștenitorii defunctului F. I., decedat în anul 1972, în calitate de nepoți de frate și în această calitate au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul care a aparținut autorului lor; acesta a avut în proprietate conform rolului agricol 2,84 ha teren pe raza comunei Tomești, repartizată astfel: 7200 mp în vatra satului, 1,12 ha în tarlaua Melpciu, 1 ha in tarlaua R.. În baza cererii formulate reclamanților li s-a eliberat un titlu de proprietate pentru 1,5325 ha teren, titlu ce ulterior a fost anulat parțial pentru 8000 mp deoarece amplasamentul acestei suprafețe nu era cel care a aparținut autorului lor.Ca urmare a acestei anulări reclamanții au rămas beneficiari ai unei suprafețe reconstituite de numai 7275 mp din totalul care a aparținut autorului lor, restul suprafețelor fiind atribuite abuziv pârâților.
Reclamanții au arătat că au fost trecuți în anexa 39 de despăgubiri cu o diferență de suprafață de 1,16 ha și consideră că este nedrept faptul că deși titlul acestora a fost anulat pentru încălcarea amplasamentului altor proprietari, totuși terenul cuvenit acestora nu poate fi reconstituit deoarece a fost atribuit nelegal altor persoane.
Reclamanții au mai învederat faptul că au aflat despre eliberarea titlurilor de proprietate în mod nelegal în cursul proceselor purtate cu pârâtele comisii de fond funciar în anul 2005 și au identificat persoanele cărora li s-a eliberat fără îndreptățire titluri pe terenul care li se cuvenea acestora prin efectuarea unei expertize extrajudiciare în specialitatea topometrie și cadastru, de care înțeleg a se folosi ca probă în cauză în virtutea prevederilor art. 4 alineat 5 din Titlul XIII al Legii nr.247/2005.
S-a mai arătat că pârâților li s-a invalidat propunerea de reconstituire a dreptului de proprietate făcută de C. L. de Fond Funciar Tomești prin Hotărârea nr 738/20.09.2002 emisă de C. Județeană de Fond Funciar Iași, astfel încât titlurile acestora de proprietate nu mai au temei legal.
În drept s-au invocat dispozițiile art.III litera a) punctele i) și ii) din Legea nr.169/1997 modificată prin Legea nr.247/2005.
În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu, proba cu expertiză tehnică de specialitate.
S-au depus anexat cererii introductive în susținerea acțiunii: copia titlului de proprietate nr._/10.12.1993 și a titlului de proprietate nr._/28.12.1994, Anexa 24 după F. I., certificat de moștenitor_.01.1973, certificat de moștenitor 52/20.07.2002, adeverință de proprietate 232 din 25.08.1991 emisă pentru suprafața de 2,13 ha teren, act de vindere cumpărare între Z. S. și F. I. din 1986 pentru 45 de prijini teren arabil și fânaș, destinat loc de casă, pe teritoriul satului Goruni Tomesti, adrese ale Primăriei Comunei Tomești către reclamanti, raport de expertiză tehnică extrajudiciară efectuat de expert S. Corneluș și supliment la acesta (filele 3-33 ds).
C. L. de Fond Funciar Tomești a depus întâmpinare (f 49 ds).
P. întâmpinare s-a invocat excepția lipsei calității procesual active a reclamantilor motivat de faptul că dreptul de proprietate al acestora a fost integral reconstituit.
Pe fondul cauzei s-a arătat că dispozițiile art.13 alin.3 din Lg 18/1991 nu obligă la respectarea vechiului amplasament pentru extravilan. Pârâților li s–a reconstitui dreptul de proprietate pe un alt amplasament deoarece au formulat cerere, au fost validați, sunt îndreptățiri la reconstituire .
S-au anexat 2 extrase din tabele cu validare (f.50,51 ds).
Pârâții persoane fizice au formulat la rândul lor întâmpinare solicitând respingerea acțiunii (fila 65 ds).
Au invocat pârâții lipsa calității procesual active a reclamanților motivat de faptul că aceștia nu justifică, conform cu art.III alin.2 din Legea nr.169/1997, un interes legitim în formularea cererii, ei necontestând actele premergătoare emiterii titlului de proprietate.
Așa cum rezultă din corespondența C. L. de Fond Funciar reclamantilor urmează a le fi atribuit un alt titlu de proprietate pentru terenul pentru care titlul acestora a fost parțial anulat. S-au învederat dispozițiile art.27 pct.2 ind.2 introdus prin Legea nr.247/2005.
În baza Legii nr.18/1991 pârâtii au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,43 ha teren cu care părinții acestora I. V. și I. E., figurau în registrul agricol fiindu-le emis titlul de proprietate nr._/10.12.1993 pentru suprafața de 2,25 ha teren extravilan (suprafață mai mică decât cea înscrisă în rolul agricol) pe alt amplasament deoarece vechiul amplasament al acestora nu era liber parte fiind preluat de Direcția Silvică Iasi fiind plantată pădure și parte fiind preluată de ..
Încă de la emiterea adeverinței de proprietate pârâtii au intrat în posesie terenului, stăpânindu-l până în prezent, achitând impozitele.
Din suprafața de teren înscrisă în titlul de proprietate_/22.05.1997 eliberat reclamanților aceștia au înstrăinat o parte, deci și-au asumat calitatea de proprietar.
În drept s-au invocat prevederile Legii 18/1991, Codul de procedură civilă.
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri martori, interogatoriu, expertiză tehnică.
Au formulat întâmpinare și pârâtii Părpauta C., M. V., H. A. (f.68 ds).
În motivarea întâmpinării s-a arătat faptul că inteleg să invoce lipsa de calitate procesual activă a reclamanților, motivat de lipsa interesului legitim al acestora, conform art.III alin.2 din Legea nr.169/1997 deoarece acestora li s-a reconstituit dreptul de proprietate pe un alt amplasament și nu au contestat actele premergătoare emiterii titlului lor, nu au formulat nicio vreo plângere împotriva hotărârii de validare. Așa cum rezultă din corespondența Comisiei Locale de Fond Funciar (adresa nr._/13.12.2004) reclamantilor urmează a le fi atribuit un alt titlu de proprietate pentru terenul pentru care titlul acestora a fost parțial anulat. S-au învederat dispozițiile art.27 pct.2 ind.2 introdus prin Legea nr.247/2005.
În ceea ce îi privește, pârâții au arătat că tatăl acestora P. M. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de teren cu care el figura in registrul agricol fiindu-le emis titlului de proprietate nr._/28.12.1994 pentru 1,45 ha teren (mai mică decât cea din rolul agricol). Titlul de proprietate s-a emis in mod legal în baza adeverinței de proprietate, la eliberarea căreia aceștia au intrat in posesia terenului, au achitat impozite.
Reclamanții și-au asumat calitatea de proprietar decurgând din emiterea titlul lor de proprietate nr._/_, înstrâinând chiar o parte din terenul înscris în acest titlu.
În drept s-au invocat prevederile Legii 18/1991, Codul de procedură civilă.
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri martori, interogatoriu, expertiză tehnică.
În cursul cercetării judecătorești instanța a administrat la cererea părților probe cu înscrisuri, martorul O. N. (f.120 ds), martora U. Z. (fila 121 ds), interogatoriu (f.122 -140 ds) .
Cu adresa nr.1839 din 18.02.2008 C. Județeană de Fond Funciar a înaintat documentația aferentă titlurilor de proprietate contestate: cereri de reconstituire drept formulată de P. M. la 4 martie 1991anexe de validare pentru (fila 107 ds).
La dosar s-au mai depus: copie rol agricol F. I., P. M., P. V..
P. Sentința civilă nr._/02.12.2008 a Judecătoriei Iași acțiunea formulată de reclamanți a fost respinsă ca neîntemeiată.
P. Decizia civilă nr.1907/19.10.2009 a Tribunalului Iași, s-a admis recursul promovat de reclamanți s-a schimbat in tot hotărârea primei instanțe fiind admisă acțiunea formulată la aceștia și dispusă anularea titlurilor de proprietate ale pârâților conform raportului de expertiză extrajudiciară S. Corneluș.
Împotriva Deciziei civile nr.1907/19.10.2009 au formulat de două ori calea extraordinară de atac a revizuirii pârâții P. E. și C.. Cea de-a doua revizuire a fost admisă prin Decizia nr.1625/27.06.2013 a Tribunalului Iași prin care s-a desființat Decizia nr.1907/19.10.2009. Recursul declarat de reclamanți împotriva Sentinței civile nr._/02.12.2008 a Judecătoriei Iași a fost rejudecat iar prin Decizia civilă nr.2496/28.11.2013 s-a desființat Sentințe civilă a instanței de fond nr._/02.12.2008, cauza fiind trimisă spre rejudecare pentru administrarea probei cu expertiză topocadastrală.
Pe rolul Judecătoriei Iași cauza s-a reînregistrat la data de 11.04.2014 .
La termenul din data de 27.05.2014 instanța a încuviințat proba cu expertiză topo -cadastrală, lucrarea fiind efectuată de expert tehnic D. C. fiind depusă la dosar la data de 04.08.2014. La data de 29.09.2014 expertul a depus la dosar și rezultatul recepției lucrării de expertiză de către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Iași. La cererea părților instanța a încuviințat acestora participarea la efectuarea lucrării a câte unui expert consultant în persoana expertilor R. D. (pentru pârâti) și C. C. (pentru reclamanti). Obiecțiunile formulate de părți la expertiza judiciară au fost admise în parte prin încheierea de ședință din 28.10.2014. Expertul a formulat răspuns la obiecțiuni la data de 08.12.2014 (f.242) .
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt:
I. Reclamantii F. G., F. C. Și F. E. sunt moștenitori ai defunctului F. I. decedat la data de 4.09.1972 așa cum rezultă Anexa 24, certificatul de moștenitor nr.1373/1973 și certificatul de moștenitor 52/20.07.2002 depuse la filele 6-8 dosar prim ciclu procesual.
Autorul reclamanților a fost înscris în registrul agricol aferent anilor 1959-1963, cu suprafața de 2,84 ha teren așa cum rezultă din adeverința 2169/_, copie rolul agricol (f.169, f.183 ds, f.131 ds. rejudecare). Conform mențiunilor rolului agricol, din această suprafață de teren, suprafața de teren de 1,76 ha avea categoria de folosință arabil, 0,86 erau pășuni, 0,04 ha erau livezi, 0,09 ha erau vii iar 0,05 ha curti construcții. Conform mențiunilor din rolul agricol din totalul suprafeței de teren suprafața de 0,72 ha teren categorie de folosință arabil și 0,28 ha teren pășune, se afla în tarlaua denumită „La R.”.
După defunctul F. I. au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate moștenitorii săi F. G., V. M. și R. E. (impreună) și V. M. (individual), aceștia fiind validați prin Hotărârea nr.20/09.08.1991 a Comisiei Județene de Fond Funciar, cu suprafața de 2,13 ha teren în anexa 3 poziția 109 a satului C. așa cum rezultă din adeverința de proprietate eliberată la data de 25.08.1991 (fila 9 ds).
În anul 1996 se emite după autorul reclamanților, titlul de proprietate nr._/22.05.1996 pentru o suprafață de 1,5325 ha teren, extravilan, pe numele moștenitorilor F. G., V. M. si F. E. (fila 172 ds).
În anul 1997, la data de 11.04.1997, F. G. adresa Comisiei Locale de Fond Funciar o cerere prin care arăta faptul că „terenul provenit din moștenirea moșului meu F. I. se află lângă „puțul sec”( număr de înregistrare 1115/_ la Consiliul Local Tomești, fila 242 dosar).
Titlul de proprietate nr._/22.05.1996 este anulat parțial în anul 2004 prin Decizia civilă nr.735/_ a Curții de apel Iași (fila 179-182 ds) pentru suprafața de 8050 mp teren situat in T 37 . considerentelor acestei decizii beneficiarul titlului F. G. a fost de acord cu acțiunea, arătând faptul că terenul este proprietatea altei persoane.
Conform unei adresei nr._/_ emisă de Primăria Tomești și adresei nr.1385/_ emisă de Primăria Comunei Tomești (f.12,13 dosar) pentru suprafața de 8050 mp pentru care s-a dispus nulitatea titlului de proprietate urma a se atribui un nou act de proprietate însă nu pe vechiul amplasament al acestora, el fiind ocupat. De asemenea, rezultă din adresa 1385 din 25.01.2015 că pentru o diferență de 1,16 ha teren C. L. de Fond Funciar a propus validarea reclamantilor în anexa 39 la Legea nr.1/2000 întrucât nu există posibilitatea restituirii pe vechiul amplasament.
În anul 2008 C. L. de Fond Funciar constată că există după autorul F. I., două anexe de validare separate pentru moștenitorii săi: 1 ha la poz. 143 - V. M. și 0,5 ha la poz. 109 - F. G. impreună cu V. M. si R. E., deși, conform celor reținute de Comisie, cererea de reconstituire a fost aprobată pentru 2,13 ha. Pe cale de consecință C. L. înaintează Comisiei Județene de fond Funciar propunere de radierea și rectificare a anexei 3 pentru moștenitorii lui F. I., propunere însușită de C. Județeană de Fond Funciar prin Hotărârea nr.4293/_ (filele 269 -272 ds fond I ciclu procesual) și Hotărârea de rectificare nr.4967/_ (filele 8,9 dosar recurs).
II. În ceea ce îi privește pe pârâtii I. C., D. A., S. M., P. E., instanța reține că autorul acestora, I. V., era înscris în rolul agricol al satului Chircerea . 1960, cu suprafața de 4,43 ha teren (copie rol agricol fila 144 ds/f.87 ds rejudecare). Conform mențiunilor din rolul agricol acesta a deținut suprafețele de teren în mai multe locații însă niciuna dintre acestea sub denumirea „R.”.
La data de 12.03.1991 a formulat cerere de reconstituire după acest autor I. E. pentru suprafața de 4,3 ha teren (f.118 ds), cerere ce a fost validată în parte pentru suprafața de 3,77 ha în anexa 3 poziția 50/143 (f.119 ds primul ciclu procesual).
Ulterior pe numele pârâților I. C., D. A., S. M., P. E., în calitate de moștenitori după autorul acestora I. V., s-a emis titlul de proprietate nr._/10.12.1993 pentru o suprafață de 2,30 ha teren din totalul de 3,77 ha teren validat (fila 5 dosar).
III. În ceea ce îi privește pe pârâții P. C., M. V., H. A. aceștia sunt moștenitorii numitului P. M. și a soției sale P. E., decedati la 07.08.1997 și respectiv 02.06.2005 așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr 55 din 23.09.2005 eliberat de BNP „R. R. ” (fila 223 ds)
P. M. a fost înscris în rolul agricol al satului Tomești în anul 1961 cu suprafața de 2,96 ha teren. Conform mențiunilor din rolul agricol acesta a deținut suprafețele de teren în mai multe locații însă niciuna dintre acestea sub denumirea „R.” (fila 143 dosar, f,89 ds rejudecare).
P. P. M. a formulat, la data de 04.03.1991, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren fiind validat pentru suprafața de 1,59 ha teren (fila 115 ds).
În urma validării cererii de reconstituire, pe numele defunctului P. P. M. s-a eliberat titlul de proprietate nr._/28.12.1994 pentru suprafața de 1,45 ha teren din totalul de 1,59 validat (fila 224 dosar).
Susțin reclamanții prin acțiunea de față faptul că suprafața de teren de 5059 mp din T21- R., . 1078/1 din titlul de proprietate nr._/10.12.1993 eliberat pârâtilor I. C., D. A., S. M., P. E. și suprafața de 249 mp teren situată în T21- R., . titlul de proprietate nr._/28.12.1994 eliberat autorului pârâtilor P. C., M. V., H. A., reprezintă vechiul amplasament al autorului acestora F. I., din Tarlaua R. și că a fost nelegal atribuit pârâților. Mai arată reclamanții că în timp ce titlul de proprietate emis lor a fost parțial anulat pentru reconstituirea dreptului pe un alt amplasament, ei nu pot obține reconstituirea dreptului pe vechiul amplasament deoarece s-a atribuit unor persoane neîndreptățite.
Pârâții, pe de altă parte, se apără invocând faptul că reclamanții au acceptat reconstituirea pe un alt amplasament iar titlul lor de proprietate a fost legal emis pe un alt amplasament din extravilan, fiind persoane îndreptățite, formulând cerere și primind teren pe un alt amplasament decât cel ce a aparținut autorilor acestora deoarece vechiul amplasament al acestora nu era liber.
În drept conform dispozițiilor art. III din Legea nr.169/1997 astfel cum acesta a fost modificat prin dispozițiile Legii nr.247/2005, „Sunt lovite de nulitate absolutã, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, urmãtoarele acte emise cu încãlcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificãrile și completãrile ulterioare și ale prezentei legi: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptãțite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:(i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodatã teren în proprietate predat la cooperativa agricolã de producție sau la stat sau care nu au mostenit asemenea terenuri;(ii) actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de cãtre aceștia, în termen legal, libere la data solicitãrii, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;(2) Nulitatea poate fi invocatã de primar, prefect, Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietãților și de alte persoane care justifica un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competenta instanțelor judecãtorești de drept comun. (2^1) Nulitatea absolutã, în sensul prezentei legi, va putea fi invocatã și în litigiile în curs.(2^2) Nulitatea absolutã nu opereazã asupra titlurilor obținute de foștii proprietari pe alte amplasamente dacã la . prezentei legi si-au gãsit vechile amplasamente de care au fost deposedați atribuite legal altor persoane conform Legii nr. 18/1991.(2^3) Foștii proprietari pot reveni la vechiul amplasament și atunci când persoanele puse în posesie pe aceste terenuri renunța în favoarea lor la titlurile de proprietate deja eliberate. (2^4) In cazul unor înstrãinãri succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat sa remitã prețul actualizat fostului proprietar rãmas fãrã teren.(3) In situația în care, pe terenurile care au fãcut obiectul unor acte juridice, constatate nule potrivit alin. (1), s-au edificat construcții de orice fel, sunt aplicabile dispozițiile art. 494 din Codul civil”
Din textul legal, reiese că în materia cererilor privind constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate beneficiază de calitate procesuală activa orice persoana care justifică un interes juridicește ocrotit. În materia legii speciale de reparație condiția de exercițiu a acțiunii, referitoare la interes, este circumscrisă conținutului noțiunii de calitate procesuală, legea condiționând imperativ legitimarea procesuală de justificarea interesului procesual.
Justifică un astfel de interes, și deci calitatea procesuală, acele persoane ale căror drepturi sau interese legitime și proprii, au fost prejudiciate urmare a actelor de reconstituire emise în beneficiul altor persoane.
Dreptul reclamanților la finalizarea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra întregii suprafețe de teren ce a aparținut autorului acestora F. I., suprafețe pentru care au fost validați și pentru care fie nu s-a emis încă un titlu de proprietate fie s-a emis dar a fost ulterior anulat, nu poate fie contestat în cauză.
În forma sa de bază, Legea nr.18/1991 a prevăzut ca regulă reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente în zonele de intravilan iar în extravilan doar în zona colinară. Art.13 alin.1 și 2 prevedeau faptul că, în extravilan, în zona colinară reconstituirea se va face, ca regulă, pe vechile amplasamente iar în zona de câmpie atribuirea se va face pe sole stabilite de comisie dar nu neapărat pe vechile amplasamente. În cee privește principiul reconstituirii dreptului de proprietate în intravilan pe vechile amplasamente acesta rezultă din dispozițiile art.24 alin.1 form de bază a Legii 18/1991. Odată cu aparția apariția Legii nr.169/1997, care a reglementat pentru prima data cazurile de nulitate ale titlurilor de proprietate, a devenit evident, din redactarea art.III alin.1 lit c) forma de la data intrării în vigoare, faptul că pentru terenurile din intravilan legiuitorul Legii nr.18/1991 a dorit ca numai aceste terenuri să urmeze cât strict regula reconstituirii pe vechiul amplasament, cu excepția terenurilor atribuite conform art.23 din Legea 18/1991 (conform art.III/1/c din Legea 169/1997 erau lovite de nulitate actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localitãților, pe terenurile revendicate de foștii proprietari, cu excepția celor atribuite conform art.23 din lege).
Art.2 alin.1 al Legii nr.1/2000 a consacrat expressis verbis principiul reconstituirii dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, indiferent de locul situării acestora sub condiția ca acestea să fie “libere”. În alineatul 2 al aceluiași art. 2 din Legea nr.1/2000 s-a prevăzut însă faptul că „Drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991, pentru care au fost eliberate adeverinte de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rãmân valabile fãrã nici o alta confirmare.” Așadar rezultă că legiuitorul, nu a dorit să infirme automat titlurile de proprietate emise pe alte amplasamente sub imperiul vechii reglementări, perturbând astfel siguranța circuitului civil.
Pentru a evidenția și mai mult această grijă a legiuitorului și pentru a realiza o corelație necesară între evoluția acestui principiu și cazurile de nulitate, Legea nr.169/1997 a fost la rândul său modificată prin Legea nr.247/2005, în sensul în care s-a prevăzut expres faptul că sunt lovite de nulitate actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de cãtre aceștia, în termen legal,libere la data solicitãrii, în baza Legii nr.18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;
Așadar instanța va concluziona că principiul restituirii de terenuri in extravilan pe vechiul amplasament a existat, fără a fi obligatoriu, sub imperiul reglementării Legii nr.18/1991, ca o consecința firească a caracterului reparatoriu al legilor funciare dar a devenit un principiu obligatoriu, consacrat expres, abia sub imperiul Legii nr.1/2000.
În condițiile în care prin acțiunea de față reclamanții au dovedit faptul că procedura de reconstituire a dreptului de proprietate al acestora nu s-a finalizat încă (validarea acestora fiind pentru suprafața de 2.13 ha și deținând un titlu de proprietate pentru aproximativ 7000 mp) și în măsura în care aceștia invocă acel caz de nulitate atras de ocuparea vechiului lor amplasament prin titluri de proprietate nelegal emise, fapt ce ar împieta punerea lor în posesie pe acel amplasament, calitatea și interesul acestora de acționa este evidentă iar excepția invocată de pârâti, lipsa calității procesuale active, va fi respinsă în consecință, instanța urmând să analizeze pe fond în ce măsură este sau nu incident cazul de nulitate invocat.
Pe fondul cauzei instanța va reține însă caracterul nefondat al cererii de constatare a nulității absolute parțiale a titlurilor de proprietate emise pârâtilor, pentru următoarele motive:
1.Conform art.III/alin.1 din Legea nr.169 /1997 cauza de nulitate trebuie cercetată în raport cu reglementările existente data emiterii titlului de proprietate.
Astfel pentru un titlu de proprietate emis sub imperiul Legii 18/1991 (cazul pârâtilor din dosar) până la apariția Legii nr.1/2000 instanța va avea în vedere stadiul reglementării principiului reconstituirii dreptului pe vechiul amplasament așa cum se prezenta acesta la acel moment, respectiv obligativitatea respectării vechiului amplasament in intravilan, respectarea amplasamentului vechi în extravilan in zonele colinare, ca regulă, și facultatea respectării vechiului amplasament în zona de câmpie.
2.Conform literei a/i din art.III alin.1 din Legea nr.169/1997 (temei de drept invocat de reclamanți alături de cel de la litera ii) condiția pentru a fi incidentă sancțiunea nulității aici prevăzută este aceea ca persoana care a beneficiat de actul de reconstituire să nu fi avut niciodatã teren în proprietate predat la cooperativa agricolã de producție sau la stat sau să nu fi mostenit asemenea terenuri
3. Conform cu litera a/ii din art.III alin.1 din Legea nr. 169/1997 condițiile pentru a fi incidentă sancțiunea nulității aici prevăzută sunt în număr de 3:
a) terenul să nu fi reprezentat vechiul amplasament al beneficiarului titlului ci al persoanei care tinde la desființarea actului de reconstituire;
b) terenul să fi fost solicitat de persoana îndreptățită în termen legal;
c) terenul să fi fost liber la data solicitării.
4. Preocupat de menținerea siguranței circuitului civil, legiuitorul a prevăzut în alin. 2 ind 2 al art.III și o situație de excepție în care, chiar în condițiile în care ar fi intrunite toate cerintele anterior menționate la pct.3, nulitatea nu operează și anume “asupra titlurilor obținute de foștii proprietari pe alte amplasamente dacã la . prezentei legi (legea nr.247/2005) si-au gãsit vechile amplasamente de care au fost deposedați atribuite legal altor persoane conform Legii nr.18/1991.”
Se notează așadar că legiuitorul a prevăzut unele condiții destul de restrictive pentru a opera nulitatea, condiții pe care cercetarea judecătorească efectuată în dosar nu le-a vădit a fi îndeplinite.
Astfel în primul rând instanța reține faptul că atât reclamanții cât și pârâtii au formulat cereri de reconstituire a drepturilor ce au aparținut autorilor acestora în termen legal în luna martie a anului 1991. Deși se invocă dispozițiile literei a/i din alin.1 art III din Lg 169/1997, instanța constată că nu este practic contestată în cauză îndreptățirea, în sine, a vreuneia dintre părți (reclamanți și pârâți) la a obține reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile ce au aparținut autorilor acestora, în discuție fiind doar amplasamentul asupra căruia s-a dispus reconstituirea. Așadar in mod evident, cererile de reconstituire formulate, mențiunile rolurilor agricole, validările dreptului pentru ambele părți litigante, inclusiv pentru pârâți exclud incidența cazului de nulitate prevăzut de art III alin.1 lit.a/i din Lg. 169/1997 în privința titlului emis celor din urmă.
După cum rezultă din cererile formulate de reclamanți (filele 269 și 271 dosar, prim ciclu procesual) aceștia au solicitat reconstituirea unei suprafețe de 2,84 ha (F. Gh. Și altii) și 1,17 ha (V. M.) indicând categoriile de folosință, fără a indica precis amplasamentele, vecinătățile pentru fiecare suprafață din rolul agricol. D. V. M. în cererea sa din 01.03.1991 indică, destul de generic, zona Dealul Doamnei.
Nici pârâții nu au indicat în cererile lor cu precizie vechile lor amplasamente, așa cum rezultă din copiile cererilor de reconstituire depuse la dosar (f.115,118 ds) rezumându-se să indice suprafața și categoriile de folosință precum și faptul că la momentul formulării cererii lor terenul se află la “silvic, cap, AEICIP”.
Atât reclamantii cât și pârâtii au fost validati pentru o parte din suprafețele de teren solicitate, fiindu-le însă eliberate titlurile de proprietate în ani diferiti: 1993 pârâtilor I. C., D. A., S. M., P. E., în anul 1994 autorului pârâților P. C., M. V., H. A. și în anul 1996 reclamantilor.
Fiind vorba despre terenuri situate în extravilan, față de stadiul reglementării Legii 18/1991 la acel moment, s-a efectuat reconstituirea (și) pe alte amplasamente. În cazul reclamanților C. L. de Fond Funciar a putut oferi o explicație a motivului pentru care nu s-a făcut reconstituirea (integral) pe vechiul amplasament. Din întrebarea nr.13 la interogatoriu propus de reclamanți pârâtei C. L. de Fond Funciar (fila 131 ds prim ciclu procesual) rezultă că totuși aceștia ar fi primit o parte din teren pe vechiul amplasament in extravilan, chiar in tarlaua R.. În cazul pârâților reconstituirea s-a făcut pe un alt amplasament în contextul în care amplasamentul vechii proprietăți a acestora se afla, așa cum au indicat și aceștia în cererea lor de reconstituire, în perimetrul Silvic și în fost unitate CIP Tomești (adresa_/26.11.2014 emisă de Primăria Tomești, anexa 10 b la raportul de expertiză care se coroborează cu declarația martorului O. N., fila 120 ds prim ciclu procesual).
Până la data emiterii propriului lor titlu de proprietate reclamanții nu au dovedit că au efectuat demersuri efective pentru a obține punerea în posesie pe vechiul amplasament din R. -Puțul Sec. În orice caz, intrucât reclamantii beneficiau de validare pentru o suprafață mai mare decât cea pentru care li s-a emis titlul de proprietate, aceștia aveau in continuare, inclusiv după emiterea titlul de proprietate interesul de a li se efectua punerea în posesie și pentru diferența de suprafață de teren. Interesul acesta a reclamanților pentru a fi puși în posesie pe vechiul amplasament a crescut și mai mult după anularea parțială a acestui titlu. În anul 1997, luna aprilie, reclamantul F. G. indică într-o cerere adresată Consiliului Local Tomești drept reper de amplasament al vechii proprietăți a autorului său F. I. zona „puțul sec” (aflat in cadrul tarlalei R.)- fila 242 ds prim ciclu procesual.
Or, la data acestei cereri, precizatoare a cererii de reconstituire inițiale, titlul de proprietate al pârâților era deja emis. Admițând faptul că amplasamentul „de lângă puțul sec” vizat prin cererea din data de 11.04.1997 viza exact amplasamentul din titlul de proprietate al pârâtilor, instanța reține că dat fiind momentul formulării acestei cereri, nu este îndeplinită condiția nulității amintită la pct.2 litera b) în cele ce au precedat (terenul să fi fost solicitat).
Pentru a concluziona astfel instanța reține că dacă este adevărat faptul că potrivit legii 18/1991 pentru investirea comisiilor era necesară formularea unei cereri adresată de persoana care se considera îndreptățită, la fel de adevărat este faptul că o simplă cerere nu era suficientă prin ea însăși să conducă la reconstituirea dreptului. Cererea trebuia dovedită (ceea ce nu inseamnă însă ca ea să fi fost deja găsită întemeiată la data emiterii terenului către alte persoane) iar în măsura în care se solicita reconstituirea pe vechiul amplasament acest amplasament trebuia indicat.
Conform art.10 din Legea nr.18/1991 „suprafața adusă în cooperativă este cea care rezultă din evidențele cooperativei, cererile de înscriere, registrele agricole de la data intrării in cooperative, actele de proprietate și cartea funciară, sau in lipsa acestora din orice alte orice inclusiv declarații de martori”. De asemenea conform art.12 din H.G. nr.131/1991 cererea de reconstituire a dreptului de proprietate trebuia să conțină între altele „orice alte date necesare pentru stabilirea dreptului de proprietate potrivit legii iar la aceasta trebuiau anexate „acte de proprietate, certificat de mostenitor, hotarire judecatoreasca, daca exista, certificat de nastere, certificat de deces al autorului in cazul mostenitorilor, precum si orice alte acte din care sa rezulte dreptul de proprietate asupra terenului solicitat”.
P. aceste dispoziții legale legiuitorul a furnizat celor îndreptățiți mijloacele necesare pentru a-și proba îndreptățirea la reconstituire atât ca întindere cât și ca amplasament.
Or, este evident faptul că reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în anul 1991 fără indicarea amplasamentului iar în anul 1997 când a identificat și indicat amplasamentul in discuție („puțul sec”) acesta nu (mai) era liber la data solicitării, fiind deja atribuit altor persoane.
În contextul în care la epoca emiterii titlurilor de proprietate regula vechiului amplasament era relativă, neindicarea amplasamentului decât la un moment ulterior atribuirii acestuia către alte persoane echivalează cu neîndeplinirea condiției nulității mai sus amintită.
Nulitatea este o sancțiune care vine să restabilească ordinea juridică perturbată prin nesocotirea unei norme de drept care protejează un drept. În cazul de nulitate analizat (lit.ii) se urmărește înlăturarea vătămarii produse celui care formulează o cerere si pretinde un drept asupra unui anumite suprafețe de teren, suprafață care este însă atribuită altei persoane, fie după ce dreptul săi fost stabilit, fie chiar înainte ca acest drept să fi fost analizat efectiv de Comisii. Or, ca o uzanță a acelei perioade și ca o consecință a modului in care legiuitorul a etapizat procedura administrativă in legea_, persoanele erau validate prin hotărâri colective fără stabilirea amplasamentului. Așadar era necesar ca cel care se consideră îndreptățit să fi furnizat elementele necesare pentru a i se stabili dreptul la un anume amplasament pentru a fi incidentă sancțiunea nulității. Contravine finalității sancțiunii, nulitatea care ar lovi actele de reconstituire pentru o suprafață de teren vizată printr-o cerere formulată (precizată) abia ulterior emiterii titlului de proprietate în contextul unei reglementări ce nu obliga comisiile nici la eliberarea titlurilor de proprietate exclusiv pe vechile amplasamente și nici la stabilirea din oficiu, fără o cerere și fără concursul din partea celor interesați, a vechilor amplasamente ce au aparținut autorilor acestora. A se vedea in acest sens răspunsul Comisiei Locale la întrebarea nr.6 la interogatoriul depus in copie in dosarul de față, luat in dosarul_/2005, la solicitarea reclamantilor Comisiei Locale de Fond Funciar (fila 137 dosar).
În al doilea rând, instanța găsește determinant in stabilirea lipsei de temei a cererii de anulare faptul că cercetarea judecătorească a relevat faptul că nu este indeplinită nici cerința nulității amintită în cele ce au precedat la pct.3 lit.a).
Astfel, expertiza efectuată în cauză nu a putut concluziona cu certitudine asupra faptului că aceste parcele au fost vechiul amplasament al proprietății autorului reclamanților F. I..
După cum rezultă foarte explicit din răspunsul expertului la obiectiuni (f.243 ds) expertul a fost în imposibilitatea de a concluziona cert asupra identității de amplasament între cele două suprafețe din titlurile pârâților și ceea ce a deținut autorul reclamantilor in proprietate anterior colectivizării.
. judiciare au ca temei actele de la dosar și constată corect faptul că practic singurul act prin care reclamantiii și-au justificat îndreptățirea la acest amplasament a fost numai registrul agricol. Actul de vânzare cumpărare depus la dosar încheiat între Z. S. și F. I. în anul 1986, pentru 45 de prăjini teren arabil și fânaș, destinat loc de casă, pe teritoriul satului Goruni Tomesti nu are legătură cu terenul extravilan din Tarlaua R. (fila 10 ds); de altfel nici nu s-a pretins acest lucru.
Registrul agricol menționează pe autorul reclamantilor ca deținând 7200 mp (arabil) și respectiv 2800 mp (pășuni) în tarlaua “La R.” fără a furniza alte repere de amplasament.
M. vândută de M. Rosenstock lui H. Brunette R. și lui Benjamin R., măsura, conform Actului de donațiune nr.3802/26/I/1939 și Actului de donațiune nr.3803/26/I/1939 (depuse de pârâți în revizuire - fila 20-21 ds revizuire) suprafața totală de 66, I/2 hectare. Conform concluziilor expertului desemnat tarlaua R., care de bună seamă că luat numele popular de la această mare proprietate, are o întindere de 77,77 ha teren. Așadar, judecând fie și numai după întinderea proprietății care i-u dat denumirea, această . considerabilă. În afara menționării denumirii toponimice a zonei (R.) registrul agricol nu furnizează alte date.
Instanța mai remarcă și faptul că în cererea de reconstituire a dreptului de proprietate din 20.03.1991 formulată de reclamantul F. G. (f.269 ds prim ciclu procesual) acesta nu indica amplasamentul terenului ci doar suprafața, categoriile de folosință și vechiul proprietar.
Pe de altă parte, în cererea depusă la 01.03.1991 de V. M., “în calitate de nepoată după moșul meu decedat” respectiv F. I. aceasta solicita 1,17 ha teren “lângă casă; Dealul Doamnei” (fila 271 dosar).
În anul 1997, la data de 11.04, F. G. adresa Comisiei Locale de Fond Funciar Tomești o cerere prin care arăta următoarele: „Subsemnatul F. G.…..Deplasîndu-ne la terenul pe vechiul amplasament sa constatat următoarele ; Pământul provenit din moștenirea moșului meu F. I., se află lângă puțul sec. Împreună cu martorii L. V. (…..), C. N. (…..) și U. G.(…)Vă rog să binevoiți să fiu pus în posesie pe vechiul amplasament”(număr de înregistrare 1115/_ la Consiliul Local Tomești, fila 242 dosar).
Această cerere nu lămurește dacă martorii indicați în cuprinsul ei erau vecinii amplasamentului respectiv identificat de reclamant sau dacă amplasamentul la care a mers reclamantul în primăvara anului 1997 a fost găsit liber sau ocupat (având în vedere că pârâtilor li se emisese titlul de proprietate cu cel puțin 3 ani anterior iar conform susținerii lor cel puțin de la data emiterii titlului de proprietate au deținut neîntrerupt posesia asupra terenului). Cererea de punere în posesie pe acest amplasament sugerează instanței că amplasamentul ar fi fost găsit liber.
În cauză, în primul ciclu procesual, reclamanții au propus în calitate de martorul pe numita U. Z. (declarație fila 121 dosar).Potrivit declarației acestei martore aceasta i-a cunoscut pe vecinii vechii proprietăți a autorului reclamantului, nefiind așadar ea insăși unul dintre vecini; Aceștia ar fi fost M., F., M.; totusi declarația martorei nu este relevantă pe aspectul identității de amplasament dintre terenul deținut de pârâți in baza titlului de proprietate și cel pretins de reclamanti câtă vreme martora arăta faptul că din spusele reclamantului știe faptul că pârâtii dețin terenul autorului acestuia din R..
Reclamantul F. G. la interogatoriul luat in dosar, pct.4, indică drept vecini pe :U., L. și S. (fila 123 ds).
Un alt reper cu privire posibilul amplasament al proprietății autorului reclamanților îl furnizează Actul de Proprietate eliberat de Ministerul Agriculturii și Silviculturii prin care acesta dădea în proprietate numitului H. P. . teren categorie de folosință pășune în punctul numit Dealul Cotului cu vecinătățile „N. C. la Nord, F. I., la Sud, Bâcan V., la Est și R. C., la Vest” (fila 23 dosar revizuire). Potrivit acestui act de proprietate unul dintre vecinii autorului reclamantului ar fi fost H. P..
Analizate în ansamblul lor, instanța reține că toate aceste informații, fiind și singurele desprinse din probatoriile administrate, nu se coroborează în a dovedi, cu gradul de certitudine pe care îl cere implicit o acțiune în nulitate, faptul că terenul înscris în titlurile de proprietate emise pârâților au fost vechiul amplasament sau parte din vechiul amplasament al numitului F. I..
Pe cale de consecință trebuie admis că expertiza D. cezar a răspuns obiectivului solicitat cu rezerva pe care restul probatoriilor administrate în dosar o impunea.
Pârâții au tins a dovedi, plecând de la Actul de proprietate emis numitului H. P., faptul că proprietatea autorului reclamantilor se situa într-o anumită zonă însă instanța reține că în cauza de față, dat fiind obiectul acțiunii, interesează strict dacă amplasamentul in litigiu este cel care a aparținut autorului reclamantilor și nu interesează a se stabili unde în altă parte se afla exact vechiul amplasament al proprietății autorului reclamantilor aceasta fiind sarcina ce revine celor care își afirmă îndreptățirea în fața comisiei locale de fond funciar, care are obligația de a identifica amplasamentul, pe baza informațiilor date de cel indreptățit și de a verifica situația juridică a acestui amplasament ( a se vedea in acest sens din nou răspunsul Comisiei Locale la întrebarea nr.6 la interogatoriul depus in copie in dosarul de față, luat in dosarul_/2005, la solicitarea reclamantilor Comisiei Locale de Fond Funciar -fila 137 dosar prim ciclu procesual).
Cert este faptul că Actul de Proprietate eliberat de Ministerul Agriculturii și Silviculturii în anul 1953 induce, dacă mai era necesar, prin indicarea unei a treia denumiri toponimice, un dubiu suplimentar asupra amplasamentului pretins de reclamanti.
Așadar este cert dosar faptul că autorul reclamanților deținea două parcele de teren având categorii de folosință arabil și fânețe în tarlaua R., în suprafață de 7200 și respectiv 2800 mp .
Totuși, această informație nu este prin ea însăși suficientă în contextul în care întinderea întregii tarlale era de cel puțin 66 ha teren, în contextul în care nu s-au dovedit cu exactitate (prin declarații ale proprietarilor mărginași pe toate laturile sau prin act primar de proprietate cu schiță aferentă, etc) unde anume erau amplasate aceste suprafețe de teren (Dealul Cotului, așa cum parte să rezulte din Actul de Proprietate al numitului H. P., Dealul Doamnei așa cum a solicitat V. M. sau Puțul Sec, după cum a indicat F. G. în cererea sa din anul 1997) și nici care erau vecinătățile acestei suprafețe de teren.
Pe cale de consecință instanța de față va reține că nu este îndeplinită nici cerința prevăzută de art III alin.1 lit. a pct.ii) din Legea nr.169/1997 constând în identitatea de amplasament dintre terenul reconstituit pârâtilor și terenul pretins de reclamanți, pentru a se ajunge la constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate emis de C. Județeană de Fond Funciar la propunerea C. L. de Fond Funciar pârâtilor din dosar.
Pentru motivele expuse, excepția invocată și acțiunea pe fond urmează a fi respinse ca neîntemeiate.
Față de soluția dată cererii de chemare în judecată, față de dispozițiile art.274 codul de procedură civilă conform cărora „partea care cade in pretentii va fi olbigată la cerere să plătească cheltuieli de judecată”, față de dovezile cheltuielilor efectuate de pârâti depuse la dosar instanța va obliga reclamanții F. G., F. C. și F. E., în solidar, la plata către pârâții P. E. și P. C. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2350 lei (2000 lei onorariu avocat și 350 lei onorariu provizoriu expert).
Întrucât nu s-a fixat onorariul definitiv cuvenit expertului desemnat, fiind prorogată discutarea acestuia după luarea la cunoștință de răspunsul la obiecțiuni, față de dispozițiile art. 22 din O.G. nr.2/2000 și de complexitatea lucrării, instanța va fixa onorariul definitiv cuvenit expertului judiciar desemnat, D. C., la suma de 1400 lei și constatând o diferență de onorariu în cuantum de 700 lei de achitat către acest expert, o va pune în sarcina reclamantilor care au pierdut procesul.
Cheltuielile de judecată efectuate de reclamanti vor rămâne in sarcina acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesual active a reclamanților invocată de pârâți.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții F. G., cu domiciliul în . județul Iași, F. C. cu domiciliul în mun. Sacele . scara A etj 2 ., și F. E. cu domiciliul indicat în . județul Iași în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR IAȘI, cu sediul in mun Iași ..60, C. L. DE FOND FUNCIAR TOMEȘTI, cu sediul in ., I. C., cu domiciliul în . județul Iași, D. A., cu domiciliul in . județ Iași, S. M., cu domiciliul in Iași . B . jud Iași, P. E. cu domiciliul in . județ Iași, P. C., cu domiciliul în . județul Iași, M. V., cu domiciliul în . județul Iași, H. A. cu domiciliul în . județul Iași, având ca obiect nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/10.12.1993 pentru suprafața de 5059 mp teren amplasată în extravilan ., în tarlaua 21 (numită popular R.), . 1078/1 și a titlului de proprietate nr._/28.12.1994 pentru o suprafață de 249 mp teren situată în extravilan ., în tarlaua 21 (numită popular R.), .>
Obligă reclamanții F. G., F. C. și F. E., în solidar, la plata către pârâții P. E. și P. C. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2350 lei (2000 lei onorariu avocat și 350 lei onorariu provizoriu expert).
Obligă reclamanții F. G., F. C. și F. E., în solidar, la plata către toți pârâții în solidar a cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 lei, reprezentând onorariu expert consultant.
Fixează onorariu definitiv cuvenit expertului judiciar desemnat, D. C., la suma de 1400 lei și constată diferență de onorariu de achitat în cuantum de 700 lei.
Obligă reclamanții F. G., F. C. și F. E., în solidar, la plata diferenței de onorariu cuvenit expertului D. C., in cuantum de 700 lei.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la data comunicării prezentei sentințe civile, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, 16.01.2015.
Președinte, C. E. D. | ||
Grefier, D. V. |
Red/teh/ced
18.06.2015,14ex
| ← Validare poprire. Sentința nr. 966/2015. Judecătoria IAŞI | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 81/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
