Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 81/2015. Judecătoria IAŞI

La apelul nominal, făcut în ședința camerei de consiliu, la ordine, sunt lipsă părțile.

Procedură fără citare părți.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că pricina se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților.

Instanța, verificând competența, în temeiul dispozițiilor art. 131 Cod procedură civilă, se declară competentă teritorial, material și general să soluționeze cauza, având în vedere dispozițiile art. 1027 raportat la dispozițiile art. 107 Cod procedură civilă.

Constată instanța că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitata administrarea probei cu înscrisuri, pe care instanța, în temeiul dispozițiilor art. 1029 Cod procedură civilă, o încuviințează ca fiind pertinentă și utilă soluționării cauzei.

Instanța reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, sub nr._, la data de 01.09.2014, reclamanta . solicitat în contradictoriu cu pârâta L. G. E. pronunțarea unei hotărâri prin care instanța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 562,4 lei, debit principal, a sumei de 105,47lei, dobândă contractuală calculată pentru perioada aprilie 2010-ianuarie 2014 și a sumei de 50 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1516, art.1028 alin.2 din L 134/2010 Cod procedură civilă .

Cererea a fost timbrată cu 50 lei taxă judiciară de timbru.

Reclamanta a anexat formularului de cerere înscrisuri doveditoare, certificate pentru conformitate cu originalul.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că, în fapt, a încheiat cu pârâta contractul de salubritate nr._/26.05.2003, prin care reclamanta s-a obligat să colecteze, să transporte și să depoziteze reziduurile menajere pentru pârâtă, aceasta având obligația de a achita prețul serviciilor prestate pe baza facturilor emise de reclamantă. S-a susținut totodată că, în baza art. 8 pct. 3 din contract, la acest debit au fost calculate penalități, aplicându-se un coeficient de penalizare de 0,04 %, că respectivul contract o obligă pe pârâtă la respectarea clauzelor sale și că reclamanta a încercat rezolvarea amiabilă, convocând pârâta la conciliere.

Conform art.1029 alin.3 NCPC, instanța a dispus comunicarea formularului de cerere și înscrisurilor anexate către pârât. De asemenea, a dispus comunicarea formularului de răspuns către pârât, cu mențiunea ca în termen de 30 de zile de la primirea înscrisurilor să trimită formularul de răspuns completat corespunzător, precum și copii de pe înscrisurile de care înțelege să se folosească pârâta a fost informată că potrivit art.1030 alin.2 NCPC, în cazul în care nu va înainta nici un răspuns în termenul de 30 de zile stabilit de art.1029 alin.4 NCPC, instanța se va pronunța cu privire la cerere în raport cu actele aflate la dosar.

Pârâta nu a înaintat formular de răspuns, în termenul de 30 de zile, conform art.1029 alin.4 NCPC.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:

La data de 26.05.2003 s-a încheiat între reclamanta S.C. S. S.A. și pârâta L. G. E. contractul de prestări servicii nr._, prin care reclamanta se obliga să ridice și să transporte reziduurile menajere din locația menționată în contract, iar pârâta se obliga să achite prețul serviciilor prestate pe baza facturilor emise de reclamantă.

Potrivit art. 8 pct.3 din contract,pârâta client avea obligația de a plăti contravaloarea serviciilor prestate în termenul legal.

Ținând seama de momentul încheierii actului juridic în cauză, de dispozițiile art.6 alin.2 din Noul Cod Civil, instanța a avut în vedere dispozițiile de drept material incidente la momentul încheierii contractului nr._/26.05.2003, respectiv dispozițiile Codului civil din 1864.

Potrivit art. 969 C.civ, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 1073 C.civil, reclamanta are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, iar în caz contrar are dreptul la daune interese, astfel că dacă pârâta a beneficiat de serviciile prestate de reclamantă, aceasta este obligată la plata prețului.

Instanța reține că, potrivit facturilor fiscale depuse la dosar,pârâta datorează reclamantei, în temeiul contractului de salubritate anterior menționat, suma de 562,4 lei, cu titlu de contravaloare a facturilor emise în perioada septembrie 2011- ianuarie 2014.

În speță, instanța reține că reclamanta-creditoare a făcut dovada existenței unei obligații certe, lichide și scadente prin contractul depus la dosar și facturile sus-menționate, iar pârâta – debitor nu a făcut dovada executării acestei creanțe.

În concluzie, pentru motivele de fapt și de drept prezentate, instanța urmează a admite acest capăt de cerere și a o obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 562,4 lei, cu titlu de contravaloare a facturilor emise în perioada septembrie 2011- ianuarie 2014.

Cu privire la capătul de cerere privind acordarea de penalități de întârziere aferente prețului serviciilor, instanța reține că potrivit art. 5 pct. 4 din contractul părților, în cazul neîndeplinirii obligației de plată, de la data scadenței beneficiarul va plăti în afara sumei datorate și majorări de întârziere conform legilor în vigoare.

Față de aspectele învederate anterior instanța reține că părțile au procedat la momentul încheierii contractului la o evaluare convențională anticipată a prejudiciului ce ar putea fi înregistrat de creditor în cazul neexecutării la timp a obligației de plată a contravalorii serviciilor prestate.

Prin urmare, având în vedere caracterul accesoriu precum și semnificația clauzei penale instanța apreciază că aceasta este datorată atunci când sunt întrunite toate condițiile acordării de despăgubiri, respectiv condițiilor angajării răspunderii civile contractuale.

Față de aceste considerente, instanța reține că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1079 din Codul civil, pârâții fiind de drept în întârziere, părțile contractând expres că debitorul va fi în întârziere la momentul scadenței.

În speță, instanța reține că reclamanta a efectuat un calcul corect al penalităților de întârziere pentru sumele datorate de către pârâtă, aplicând un coeficient de penalizare prevăzut de legile în vigoare la momentul emiterii facturilor – 0,10%, 0,05% și 0,04%.

Pentru motivele de drept și de fapt expuse, instanța urmează a admite și capătul de cerere privind acordarea penalităților de întârziere și a o obliga pe pârâta L. G. E. la plata către reclamantă a sumei de 105,47lei, cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei aprilie 2010- ianuarie 2014.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, instanța reține că pârâta este în culpă în ceea ce privește declanșarea prezentului proces și urmează a o obliga la plata către reclamantă a sumei de 50 lei, cu acest titlu, reprezentând taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta .>, prin reprezentant legal A. I. – director general, cu sediul în mun. Iași, ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta L. G. E., cu domiciliul în mun. Iași, ., jud. Iași.