Obligaţie de a face. Hotărâre din 19-11-2015, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 19-11-2015 în dosarul nr. 13566/2015
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Ședința publică de la data de 19 Noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - A. T. S.
Grefier - M. A.-S.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Pe rol se află judecarea cauzei de minori și familie privind pe reclamantii G. R., G. G. și pe pârâtul A. I., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părtilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul ca procedura de citare este legal îndeplinită, după care,
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 22.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 5.11.2015, ulterior pentru 12.11.2015 si pentru astăzi, 19.11.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 18.06.2013, sub nr._, reclamanții G. R. și G. G. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul A. I. obligarea acestuia să ridice construcția realizată în Iași, ..31, realizată cu nerespectarea distanței legale, prevăzute de Codul civil. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că pârâtul a obținut autorizația de construire/desființare nr.1904/15.11.2007 pentru transformarea garajului situat în ..31 în spațiu de locuit și le-a solicitat acordul în vederea realizării respectivei construcții. Acest acord a fost dat doar de reclamantă prin declarația autentificată sub nr.835/03.10.2006 la BNP A. O., respectiv ca pârâtul să construiască o clădire pe proprietatea sa cu un regim de înălțime de 6,90 m, cu condiția ca în partea unde există garajul numărul 4 regimul de înălțime să rămână la 2,85 m. Prin sentința nr.4075/11.03.2009 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2008 s-a dispus sistarea lucrărilor de construcții începute de pârât pe servitutea de trecere proprietatea reclamanților și pe terenul în suprafață de 3,41 mp, astfel cum a fost identificată în raportul de expertiză efectuat în cauză. În concluziile raportului de expertiză se prevede faptul că prin construcția începută, pârâtul a ocupat o suprafață de teren din calea de acces a reclamanților. Pârâtul a realizat construcția fără a respecta distanța minimă, preluând fără drept o parte din terenul reprezentând calea de acces a reclamanților și construind o fereastră cu vedere spre proprietatea acestora.
În drept, au fost invocate prevederile art.1528, 612 C.civ., 411 al.1 pct.2, al.2, 451, 453 C.proc.civ.
În dovedirea celor susținute, reclamanții au solicitat administrarea probei prin înscrisuri, interogatoriul pârâtului, expertiza tehnică de specialitate. Au depus înscrisuri, în copie certificată.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În apărare, pârâtul a arătat că cele 4 garaje (unul din cărămidă și 3 module tip Somaco) au fost edificate pe terenul proprietatea sa în anul 1996. Ele sunt menționate în actul de adjudecare întocmit în anul 2003, prin care a devenit proprietarul terenului și al construcțiilor. Reclamanții au devenit proprietarii terenului în anul 2006, în urma unui partaj voluntar și a unei dezmembrări, iar ulterior, în 2006-2008 au edificat locuința. Prin urmare, la data edificării construcției aveau cunoștință de distanța existentă între proprietăți. Deși a obținut autorizație în vederea transformării garajelor în locuință, această construcție nu s-a mai realizat, în prezent autorizația fiind expirată. În ceea ce privește construcțiile ridicate, pârâtul a precizat că acestea constau în: la modulul nr.4 s-a demolat peretele din spate întrucât era foarte șubred, nu avea stâlpi de susținere și trebuia consolidat. Ulterior, în iunie 2008, când a încercat să ridice stâlpi de susținere, reclamanta i-a stricat cu o rangă, astfel că pârâtul a formulat plângere penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere. La garajul nr.3 s-a consolidat doar fundația, iar la garajul nr.1 a fost mutat peretele pentru a pune în executare dispozițiile sentinței civile pronunțate în dosarul nr._/245/2008 a Judecătoriei Iași având ca obiect revendicare. Pârâtul a precizat că alte lucrări de demolare, consolidare sau construcție nu s-au efectuat. Cu privire la susținerea reclamanților că ar fi construit o fereastră cu vedere la terenul proprietatea lor, pârâtul a arătat faptul că aceste două ferestre existau la momentul dobândirii construcțiilor, se află în peretele garajului 1 și sunt poziționate spre calea de acces, iar nu spre curtea/casa reclamanților.
În drept, au fost invocate prevederile art.205 al.2 C.proc.civ.
În dovedire, pârâtul a solicitat administrarea probelor prin înscrisuri, prin declarațiile unui martor și interogatoriul reclamanților. A depus înscrisuri, în copie certificată.
Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare, prin care au reluat motive expuse în cerere.
La termenul de judecată din data de 27.06.2014, pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție care a fost unită cu fondul cauzei.
Au fost administrate proba prin înscrisuri, prin declarațiile unui martor și expertiza în construcții.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 26.02.2003 a fost încheiat actul de adjudecare la Banca Românească SA, Sucursala Iași, conform căruia pârâtul A. I. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului – 4 garaje și teren cu suprafața de 100 mp – situat în Iași, ..31.
La data de 15.11.2007 a fost eliberată pârâtului autorizația de construire pentru imobilul situat în Iași, ..31, în vederea demolării parțiale a construcției existente, mansardare și transformare destinație din garaje în spațiu de locuit.
Prin sentința civilă nr.4075/11.03.2009, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2008, a fost admisă cererea formulată de reclamanții G. R. și G. G. în contradictoriu cu pârâtul A. I. și s-a dispus sistarea lucrărilor de construcție începute de pârât în Iași, ..31, pe servitutea de trecere proprietatea reclamanților, respectiv cea realizată pe terenul delimitat de punctele 4, 10, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 5, 15, 4 în suprafață de 3,41 mp, planul de situație nr.1 (fila 152), anexa la raportul de expertiză întocmit de expertul R. P..
La data de 19.02.2010 a fost pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul nr._/245/2008, sentința civilă nr.2620, definitivă și irevocabilă, prin care a fost admisă cererea formulată de reclamanții G. R. și G. G. în contradictoriu cu pârâtul A. I. și s-a dispus obligarea pârâtului să permită reclamanților exercitarea posesiei depline și netulburate asupra suprafeței totale de 2,80 mp teren din cea de 35,23 mp, asupra căreia s-a constituit în favoarea lor un drept de servitute de trecere prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.7377 din 21.09.1996 la BNP B. S., suprafața de 2,80 mp fiind evidențiată în schița anexa 1 a raportului de expertiză R. D., între punctele A, 40, 28,3. În considerente, instanța a reținut că pârâtul ocupă suprafața de 2,80 mp din calea de acces a reclamanților, instituită prin contract.
Prin sentința civilă nr.6895/2013, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2012 având ca obiect obligație de a face – autorizarea executării obligației de a face, a fost admisă cererea formulată de reclamanții G. R. și G. G. în contradictoriu cu pârâtul A. I., acesta fiind obligat să demoleze construcția garaj de pe terenul proprietatea reclamanților în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, iar în caz de neconformare a autorizat pe reclamanți să procedeze la demolarea acestuia pe cheltuiala pârâtului, în același termen. A reținut instanța în considerente că pârâtul nu a făcut dovada eliberării terenului în cauză raportat la sentința civilă nr.2620/2010, în sensul de a le permite reclamanților exercitarea posesiei depline și netulburate asupra suprafeței de 2,80 mp teren.
Conform raportului de expertiză în construcții, suplimentului și răspunsului la obiecțiuni, suprafața de teren ocupată de pârât este de 100 mp (conform actului de adjudecare) – 2,80 mp eliberați conform sentinței civile pronunțate în dosarul nr._/245/2008 al Judecătoriei Iași.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârât, instanța reține dispozițiile art.3 și art.7 din Decretul nr.167/1958, conform cărora termenul general de prescripție extinctivă este de 3 ani și începe să curgă de la data la care se naște dreptul la acțiune.
Având în vedere considerentele anterior expuse, instanța reține că data de la care a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani este cel târziu data pronunțării sentinței civile nr.2620 a Judecătoriei Iași, respectiv 19.02.2010, dată la care reclamanții aveau cunoștință de situația de fapt cu privire la construcțiile de pe terenul pârâtului și cu privire la amplasamentul acestora. Din actele dosarului nu rezultă o altă situație de fapt ulterioară datei pronunțării sentinței civile nr.2620/2010, respectiv efectuarea de către pârât a altor lucrări de construire.
Având în vedere că obiectul cererii este obligația de a face, instanța reține că cererea de chemare în judecată a fost introdusă peste termenul de prescripție extinctivă de 3 ani, condiții în care va admite excepția prescripției dreptului la acțiune și va respinge cererea formulată de reclamanți.
În temeiul art.453 C.proc.civ., instanța îi va obliga pe reclamanți să plătească pârâtului suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârât și în consecință:
Respinge cererea formulată de reclamanții G. R. și G. G., domiciliati în Iași, ., nr. 16, ., . în contradictoriu cu pârâtul A. I., CNP_, cu domiciliul în Iași, ., ., ., dreptul la acțiune fiind prescris.
Obligă reclamanții să plătească pârâtului suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.11.2015.
Președinte, Grefier,
S. A.-TeodoraAndronache-S. M.
Red/tehn. A.T.S.
4 ex/ 01.03.2016
| ← Fond funciar. Sentința nr. 8424/2015. Judecătoria IAŞI | Validare poprire. Sentința nr. 8690/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
