Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 12-10-2015, Judecătoria IAŞI

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită și la dosarul cauzei au fost depuse prin serviciul registratură al instanței de către reclamantă, precizări cu privire la excepțiile invocate și taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei.

Instanța, din oficiu verificându-și competența constată că este competentă teritorial, material și general conform dispozițiilor art. 131 Noul cod procedură civilă să judece prezenta acțiune.

Instanța, în ceea ce privește estimarea duratei procesului, conform dispozițiilor art. art. 238 din codul de procedură civilă Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, apreciază ca durată estimativă un an de la primul termen de judecată.

Instanța admite proba cu înscrisuri ca fiind utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, cf. disp. art. 255 NCPC.

Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri și probe în completare, constată cercetarea judecătorească încheiată și în temeiul dispozițiilor art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă, reține cauza spre competentă soluționare.

INSTANȚA,

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la numărul de mai sus, reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. (fosta BCR ASIGURĂRI V. INSURANCE GROUPS S.A)., cu sediul în București, ., sector 1. CUI_, J40/_/2001, l-a chemat în judecată pe pârâtul C. L. IAȘI . și Sfânt nr. 11, solicitând obligarea acestuia să plătească suma de 543,32 lei.

A arătat că, în fapt, la data de 07l.05.2013 a fost soluționat dosarul nr._/245/2012 de către Judecătoria Iași prin sentința civilă nr. 7048/2013 (completată ulterior prin sentința nr._/17.09.2013), dosar prin care instanța de fond a admis acțiunea formulată de către reclamantă în contradictoriu cu pârâtul C. L. al Municipiului Iași și l-a obligat pe acesta la plata:

- sumei în cuantum de 515 lei reprezentând despăgubiri;

- sumei în cuantum de 53,7 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar;

- dobânzi legale aferente debitului principal în cuantum de 515 lei calculată până la plata integrală a acestuia.

Având în vedere că, pentru recuperarea acestor sume de la pârât, reclamanta a apelat la serviciile unei societăți de avocatură, care i-a reprezentat interesele în acest dosar, a solicitat, pe cale separată, onorariu de avocat achitată ulterior către societatea de avocatură „C. & Asociații” în cuantum de 543,32 lei, achitat conform actelor anexate prezentei acțiuni.

A solicitat instanței de judecată să constate faptul că este în drept să solicite onorariul de avocat pentru dosarul nr._/245/2012 întrucât hotărârea în baza căreia pârâtul se afla în culpă procesuală a devenit definitivă și irevocabilă la data de 23.01.2015.

Cu privire la cheltuielile de judecată reprezentate de onorariul de avocat, a arătat că fundamentul juridic al acordării acestora este reprezentat de culpa procesuală a părții „care cade în pretenții.”

Stabilind că temeiul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este atitudinea procesuală culpabilă a părții care a căzut în pretenții, a observat că fapta acestuia angrenează răspunderea civilă delictuală al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat, adică de restituire a sumelor pe care partea care a câștigat procesul a fost nevoită să le realizeze.

În aceste condiții, a învederat instanței de judecată faptul că prezenta situație se înscrie în sfera de incidență a art. 274 Cod procedură civilă (în prezent art. 453 Cod procedură civilă), pârâtul având o culpă procesuală evidentă care rezultă din hotărârea anexată prezentei cereri, făcându-se dovada cheltuielilor de judecată.

A solicitat instanței de judecată să observe că sunt întrunite toate condițiile privind răspunderea civilă delictuală a pârâtului (fapta ilicită, prejudiciul, vinovăția pârâtului precum li legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu), fapt stabilit în mod definitiv și irevocabil prin sentința nr. 7048/2013 (completată ulterior prin sentința nr._/17.09.2013) pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2012.

A invocat și disp. art. 31 din Legea nr. 51/1995 modificată, care arată că „pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului.

A învederat instanței faptul că onorariul avocațial solicitat de reclamantă a fost stabilit prin contractul de asistență juridică nr._/06.01.2012, contract ce reglementează activitatea desfășurată de reprezentanții convenționali ai reclamantei, SCA C. și Asociați. Cuantumul onorariului avocațial solicitat pe cale separată în prezenta cerere a fost calculat conform art. 2 ce prevede modul de calcul și că se aplică pentru toate fazele procesuale.

A solicitat instanței să aibă în vedere faptul că onorariul avocațial nu are caracter arbitrar sau discreționar, ci a fost stabilit anterior prin însuși contractul de asistență juridică, modul de calcul și facturare, fiind precis și clar explicate.

În ceea ce privește faptul că reclamanta a achitat onorariul de avocat în cuantum de 543,32 lei anterior pronunțării sentinței civile menționate anterior în dosarul nr._/245/2012, a arătat instanței de judecată faptul că prev. art. 274 Cod procedură civilă (actualmente art. 453 Cod procedură civilă) nu sunt limitative în sensul existenței dreptului de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată doar în cazul în care cheltuielile de judecată respective au fost efectuate ulterior pronunțării hotărârii în dosarul pentru care se solicită aceste cheltuieli. În acest sens a apreciat că în speță este aplicabil principiul de interpretare generală „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”.

Având în vedere prevederile legale anterior menționate, a apreciat că atâta timp cât reclamanta este în interiorul termenului de prescripție, are dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată inclusiv în situația în care acestea au fost achitate anterior pronunțării hotărârii în fond, neexistând niciun temei legal în baza căruia prezenta cerere să fie respinsă.

În concluzie, față de toate aceste considerente și față de probele ce vor fi administrate în cauză, a solicitat admiterea prezentei acțiuni și să fie obligat pârâtul la plata, către reclamantă, a sumei de 543,32 lei, cu titlu de contravaloare onorariu de avocat, suportat de aceasta pentru a fi reprezentată în dosarul nr._/245/2012, soluționat favorabil reclamantei de către Judecătoria Iași.

În drept, a invocat art. 274 Cod procedură civilă, art. 1.349, 1523 alin. 2 lit. e) Cod civil, art. 31 Legea 51/1995.

A depus copii după: dovada achitării onorariului de avocat pentru dosarul nr._/245/2012; ordin de plată din data de 27.11.2012; factura nr._/07.11.2012; sentința civilă nr. 7048/07ș05.2013; sentința civilă nr._/17.09.2013; dovada schimbării denumirii societății din BCR Asigurări V. Insurance Group SA în O. Viernna Insurance Group SA; contractul de asistență juridică nr._/06.01.2012; împuternicire avocațială.

C. L. al Municipiului Iași, cu sediul în . și Sfânt nr. 11, prin reprezentanți legali, a formulat întâmpinare în dosarul nr._ cu solicitarea de respingere a acțiunii promovate de S.C. O. V. Insurance Group S.A.

În fapt, reclamanta solicită obligarea la plata unei sume bănești cu titlu de cheltuieli de judecată – onorariu avocat – efectuate în dosarul nr._/245/2012.

Astfel, în dosarul nr._/245/2012 Judecătoria Iași se pronunță prin sentința civilă nr. 7048/07ș05.2013 și hotărăște următoarele: „Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C. O. V. Insurance Group S.A. în contradictoriu cu pârâtul C. L. al Municipiului Iași. Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 515 lei cu titlu de despăgubiri și suma de 53,7 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul C. L. Iași în contradictoriu cu chemata în garanție .>

Obligă chemata în garanție să plătească pârâtului suma de 568,7 lei cu titlu de despăgubiri și suma de 53,7 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.”

Instanța a admis cererea de chemare în judecată și cu privire la cheltuielile de judecată (a susținut pârâtul).

De asemenea, a indicat să fie respinsă acțiunea astfel formulată, deoarece nu este culpa instituțiilor pe car ele reprezintă, faptul că reclamanta nu a înțeles să solicite aceste cheltuieli de judecată, odată cu soluționarea dosarului pentru a cărui reprezentare a plătit onorariu de avocat.

Astfel, arată prezența unei încălcări a legii, mai exact a dispozițiilor art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit căreia „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.”

Aici este vorba despre cererea reclamantei de a solicita plata cheltuielilor de judecată și în mod corect instanța de fond nu a reținut plata acestora în sarcina pârâtului, întrucât aceasta (reclamanta) nu a făcut dovada plății acestora și mai mult nu le-a solicitat.

A mai arătat, că reclamanta este de rea-credință prin faptul că a solicitat pe cale separată obligarea la plata onorariului avocațial, câtă vreme avea posibilitatea să solicite plata acestora în dosarul nr._/245/2012.

Conform dispozițiilor art. 12 alin. 1 „Drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege și fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părți”. Rezultă astfel, că partea trebuie să-și exercite drepturile procedurale și să-și execute obligațiile procedurale cu bună-credință, având ca atare convingerea intimă că efectuarea prestației sale este în deplină concordanță cu dispozițiile legale. În ipoteza în care partea exercitată un drept procedural cu rea-credință, deturnându-l de la scopul pentru care a fost recunoscut de lege și încălcând drepturile procedurale ale unei alte părți, săvârșește un abuz de drept procedural.

Noul Cod de procedură civilă sancționează cu amendă judiciară, ca abuz de drept procesual, în temeiul art. 187 alin. 1 pct. 1 lit. a), introducerea, cu rea-credință a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau incidente, precum și pentru exercitarea unei căi de atac vădit netemeinice.

A invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, motivat de faptul că dreptul material la acțiune al reclamantei se naște la momentul cunoașterii efective a pretenției și a persoanei responsabile și nicidecum la momentul plății onorariului avocațial solicitat de societatea de asigurare.

Se impune aplicarea normelor corespunzătoare în materie de prescripție, drept pentru care studiind actele dosarului, se poate observa că întinderea pretenției, respectiv onorariul avocațial, este cunoscut de reclamantă de la data încheierii contractului de asistență juridică, respectiv 06.01.2012, dată de la care începe să curgă termenul general de prescripție de 3 ani.

De asemenea, prin formularea unei astfel de cereri ar însemna ca pârâtul să plătească suplimentar și cheltuieli de judecată ocazionate de judecarea prezentei cauze, respectiv taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.

A invocat excepția inadmisibilității prezentei acțiuni, deoarece reclamanta a solicitat obligarea la plata unei sume bănești reprezentând onorariu avocat, sumă pe care ar fi putut să o solicite pe calea acțiunii ce a format obiectul dosarului_/245/2012.

De asemenea, având în vedere susținerile reclamantei și luând în considerare sentința civilă nr. 7048/07ș05.2013, a arătat că potrivit disp. art. 281 Cod procedură civilă, reclamanta avea posibilitatea să solicite aceste cheltuieli de judecată, respectiv onorariu de avocat și pe calea unei cereri de îndreptare a erorii materiale, în situația în care cheltuielile de judecată au fost solicitate însă instanța de judecată a omis să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere.

Faptul că reclamanta nu a înțeles să uzeze de mijloacele procedurale prevăzute de Codul de procedură civilă, nu reprezintă în fapt decât o timidă încercare de eludare a prevederilor legale.

Reclamanta nu a făcut dovada plății onorariului de avocat în cauza ce a format obiectul dosarului nr._/245/2012.

Rolul activ al instanței, ca principiu fundamental al procesului civil, nu trebuie confundat cu obligația acesteia de a administra ea însăți toate probele cauzei deduse judecății, în lipsa unor diligențe depuse de reclamant. O astfel de interpretare ar intra în contradicție cu un alt principiu al procesului civil, cel a disponibilității, potrivit căruia reclamantul este cel care fixează cadrul procesual, învestește instanța cu soluționarea unei anumite cauze, iar conform prevederilor Codului de procedură civilă și ale Codului civil, are obligația procesuală de a-și proba pretențiile.

C. L. al Municipiului Iași, cu sediul în . și Sfânt nr. 11, prin reprezentanți legali, a formulat cerere de chemare în garanție a . sediul în .. 32 C, J_, CUI R15946407 în acțiunea civilă având ca reclamantă pe . Group SA, pentru ca în situația în care ar cădea în pretenții, aceasta să îl despăgubească cu suma pentru care instanța va admite acțiunea.

În fapt, . obligația, în temeiul unor protocoale/contracte de a efectua reparații pe străzile Municipiului Iași, aflate în administrarea Consiliului L. Iași.

Conform art. 5 alin. 3 din OUG 195/2002, în caz de producere a unui eveniment rutier, ca urmare a stării tehnice a drumului public sau a semnalizării necorespunzătoare a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, respectiv executantul lucrărilor, răspunde contravențional, civil sau penal, după caz.

Întrucât chemata în garanție are calitatea de executant de lucrări precum și obligația de a efectua lucrările de reparații în temeiul protocoalelor/contractelor încheiate, consideră că, în eventualitatea în care se va dovedi că accidentul s-a produs din cauza stării drumurilor, . în culpă.

De asemenea, având în vedere și faptul că instanța a admis acțiunea ce a format obiectul dosarului_/245/2012, precum și cererea de chemare în garanție formulată, a apreciat că în situația în care instanța va admite cererea de chemare în judecată ce formează obiectul prezentei cauze, pârâtul solicită admiterea prezentei cereri de chemare în garanție.

A solicitat obligarea chematei în garanție la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentei cauze.

În drept, a invocat art. 72-74 Cod procedură civilă, OUG 195/2002, Legea 215/2001.

Reclamanta S.C. O. V. Insurance Group SA (fosta denumire . Insurance Group SA), a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de către pârâtul C. L. al Municipiului Iași.

Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Învederează instanței faptul că sentința civilă nr. 7048/07.05.2013 a devenit definitivă și irevocabilă la data de 23.01.2015 conform legalizării efectuate de către instanța de judecată.

Având în vedere data la care a fost înregistrată acțiunea de onorariu de avocat pe cale separată (14.04.2014), a solicitat să se aibă în vedere faptul că acțiunea formulată a fost depusă în termen legal, în 3 ani de la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței civile nr. 7048/07ș05.2013, și să fie respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune ca fiind neîntemeiată.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către pârât, reclamanta a solicitat de asemenea respingerea acesteia, precum și susținerile efectuate prin întâmpinare, ca fiind neîntemeiate, având în vedere următoarele argumente.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul solicită respingerea acțiunii formulate ca fiind inadmisibilă, întrucât în mod eronat acesta apreciază că dovada cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariu avocațial, trebuia depusă odată cu soluționarea dosarului_/235/2012, dosar soluționat favorabil reclamantei.

Onorariu de avocat solicitat pe cale separată, în cuantum de 543,32 lei, a fost stabilit de către părți în baza contractului de asistență juridică nr._/2012, depus la dosarul cauzei, și reprezintă un onorariu fix, achitat de către reclamantă către SCA C. & Asociații pentru toate etapele procesuale, pentru asistența și reprezentarea în fața instanțelor de judecată, precum și pentru punere în executare a hotărârii judecătorești pronunțate.

Dreptul de a solicita acordarea cheltuielilor de judecată este recunoscut în baza prevederilor art. 453 alin. 1 NCPP (1rt. 274 alin. C.), conform acestor prevederi partea care a căzut în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. Având în vedere cele menționate anterior cu privire la solicitarea cheltuielilor de judecată doctrina și jurisprudența au reținut că acestea pot fi cerute atât pe cale accesorie cât și pe cale principală, alegerea uneia dintre cele două modalități revenind în exclusivitate părții îndreptățite să le solicite - părții care a câștigat procesul. Solicitarea cheltuielilor pe cale accesorie prezintă avantajul ca în cazul în care ne aflăm în prezența unei cereri scutire de taxa judiciară de timbru, atunci și capătul de cerere referitor la cheltuieli urmează, în baza principiului accesorium sequitur principale, același regim ca cererea principală.

În cazul în care cheltuielile de judecată sunt solicitate pe cale separată, atunci, indiferent de natura procesului în care au fost efectuate cheltuielile respective (civil, comercial, litigiu de muncă), procesul are ca obiect numai acordarea cheltuielilor de judecată, este un proces civil, distinct.

Astfel, în prezenta cauză ne aflăm în situația în care reclamanta din dosarul nr._/245/2012 a înțeles să-și valorifice dreptul de a solicita acordarea cheltuielilor generate de soluționarea dosarului anterior amintit pe cale separată.

Noțiunea de cheltuieli de judecată, conform Codului de procedură civilă și jurisprudenței în materie, reprezintă toate sumele de bani avansate de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătură cu acest litigiu, orice procedură desfășurată în fața unei instanțe judecătorești. Astfel, cheltuielile de judecată cuprind orice cheltuieli pe care partea care a câștigat procesul va dovedi că le-a făcut. M. mult decât atât, așa cum a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în bogata sa jurisprudență, în dreptul intern partea care a câștigat procesul va putea obține rambursarea cheltuielilor de judecată în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Prin acțiunea promovată a solicitat acordarea doar a onorariului de avocat raportându-se atât la faptul că pârâtul s-a afla în culpă procesuală cât și la dispozițiile art. 31 din Legea 51/1995 care arată că: „pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său.”

În concluzie, având în vedere că reclamanta a înțeles să solicite acordarea cheltuielilor de judecată și anume, în speță, onorariul de avocat pe cale separată, precum și faptul că a dovedit pretențiile formulate, a solicitat instanței de judecată respingerea apărărilor formulate de pârât și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 543,32 lei.

A solicitat judecata prezentei cauze în lipsa părților, conform art. 223 și 411 Noul Cod procedură civilă (art. 242 alin. 2 reglementarea din vechiul Cod procedură civilă).

Estimând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

1. Nu există autoritate de lucru judecat fie că lipsește tripla identitate de părți, obiect și cauză avute în vedere de art. 1131 Cod civil, Noul cod civil și Noul Cod procedură civilă.

Din moment ce sentința civilă nr. 7048/07l05.2013 a devenit irevocabilă la 23.01.2015 conform legalizării efectuată de către judecătorie, iar acțiunea a fost înregistrată la 14.09.2014, rezultă că termenul general de prescriere de 3 ani a fost respectat.

Deoarece titularul veniturilor de bază, C. L. Iași a formulat și cererea de chemare în garanție a . că pârâtul are calitate procesuală pasivă.

Prin urmare, instanța va respinge ca neîntemeiate excepțiile invocate în dispozitivul prezentei hotărâri, nefiind fondate.

Acțiunea este admisă în baza accesului liber la justiție garantat de Constituție și normele europene.

Judecarea și pe criteriul consacrat al contradictorialității și complexității principiului disponibilității

Cheltuielile de judecată (onorariu de avocat) efectuate de reclamantă în dosarul de fond invocat au fost probate cu înscrisurile de la dosar depuse de aceasta și menționate mai sus, ceea ce face ca acțiunea cât și cerea de chemare în garanție să fie întemeiate, motiv pentru care în baza art. 1357 și urm. Cod civil și art. 451-453 Nou Cod procedură civilă, instanța le va admite.

Prin urmare, instanța îl va obliga pe pârât (respectiv C. L. al Municipiului Iași) să plătească reclamantei sumele de 543,32 lei reprezentând daune – cheltuieli de judecată (ca urmare a culpei procesuale a acestuia și a chematului în garanție constatat în dosarul de fond, cauzatoare de prejudicii, prin necesitatea apelării la serviciile unui avocat și 50 lei cheltuieli de judecată ocazionate de prezenta cerere.

Pentru aceleași motive, . va fi obligată să plătească sumele încasate la pct. 2 către C. L. Iași.

S-au avut în vedere sentința civilă 7048/07.05.2013- dosar_/245/2012 al Judecătoriei Iași, sentința civilă nr._/17.09.2013- dosar_/245/2012 – Judecătoria Iași; documentul ._, contractul_/6.01.2004, încheierea 108/2012 a Tribunalului București – Secția a VI-a Civilă, contract de asistare. De asemenea, s-au avut în vedere prevederile art. 72 și urm. Cod procedură civilă și faptul că . nu a formulat întâmpinare și nu și-a propus probe în contradovadă, achiesând astfel la pretențiile reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

A. 1. a) Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.

b) Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. IAȘI.

c) Respinge excepția prematurității dreptului la acțiune.

2. Admite acțiunea formulată de reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. (fosta BCR ASIGURĂRI V. INSURANCE GROUPS S.A), cu sediul în București, ., sector 1. CUI_, J40/_/2001 în contradictoriu cu pârâtul C. L. IAȘI . și Sfânt nr. 11, județul Iași,obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 543,32 lei reprezentând daune – cheltuieli de judecată și 50 lei cheltuieli de judecată.

B. Admite cererea de chemare în garanție formulată de C. L. Iași în contradictoriu cu S.C. C. S.A Iași, .. 32C, județul Iași.

Obligă S.C. C. S.A. să plătească sumele menționate la pct. 2 către C. L. IAȘI (conform considerentelor).

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la data înmânării sau comunicării prezentei hotărâri și care se depune la Judecătoria Iași.

Pronunțată azi, 12.10.2015, în ședință publică.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Red.P.D./16.10.2015/Teh.U.E.

5 ex./03.11.2015