Obligaţie prestaţie periodică. Sentința nr. 2905/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2905/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 25890/245/2014
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2905
Ședința publică din data de 25 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul B. C. V. și pe pârâții P. C., P. I. și P. V., având ca obiect obligație prestație periodică majorare.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 11.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 18.02.2015 și respectiv pentru astăzi, data de 25-02-2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri de chemare în judecată, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 14.07.2014, reclamantul B. C. V., în contradictoriu cu pârâții P. C., P. I. și P. V. a solicitat instanței obligarea acestora la plata cuantumului majorat al contribuției lunare fixate prin sentința penală nr. 186/1.04.2011, pronunțată de Tribunalul Iași, menținută prin decizia penală 164/2011 a Curții de Apel și decizia 1558/2012 a Inaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr._, precum și acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivare, s-a arătat că prin sentința penală a tribunalului, pârâții, inculpați în acea cauză au fost obligați să îi plătească lunar, în mod solidar, suma de 540 lei cu titlul de pensie de întreținere, reclamantul având calitatea de parte civilă. La stabilirea cuantumului pensiei lunare, s-a avut în vedere întinderea și gravitatea leziunilor suferite, raportat la venitul minim la momentul pronunțării. Având în vedere rata inflației, precum și venitul minim sau mediu pe economia națională, venit care s-a majorat, având în vedere creșterea prețurilor pentru alimente și tratament medical, reclamantul solicită majorarea pensiei acordate. În drept, au fost invocate prevederile art. 998 și următoarele din vechiul cod civil. Sub aspect probatoriu, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâților și doi martori.
Au fost anexate cererii următoarele acte: decont cheltuieli medicale nedatat, recomandări analize de laborator, consimțământ anestezie 13.03.2014, consimțământ transfuzie, bonuri scutire donator sânge, scrisoare medicală, bilet ieșire din spital 14.03.2014, 23.06.2014, certificat de încadrare în grad de handicap, decizia 1558/2012 pronunțată de Inalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ .
La data de 30 iulie 2014, reclamantul a depus o . precizări referitoare la procentul la care a fost calculată pensia inițială ( 80,6%) din salariul minim pe economie la acea dată și a indicat valoarea pensiei în prezent, calculată prin aplicarea acestui procent. Au fost anexate sentințe practică judiciară, precum și decizia Curții de Apel și sentința pronunțată de Tribunal, menționate în cererea inițială.
La data de 18 august 2014 a fost formulată cerere de acordare a ajutorului public judiciar, aceasta fiind primită de președintele de complet abia la 8 septembrie 2014 și primind termen la data de 24 septembrie 2014 ( ca urmare a reducerii obiective a activității la Judecătoria Iași în perioada 15 august 2014- 15 septembrie 2014, în vederea mutării sediului).
Reclamantul a fost scutit integral de la plata taxei de timbru, prin încheierea de cameră de consiliu din data de 22.10.2014.
Instanța a procedat din oficiu la verificarea DEPABD a domiciliului pârâților, constatând că în evidențele oficiale toți figurează încarcerați în penitenciar. Acțiunea a fost comunicată acestora în vederea formulării întâmpinării.
La data de 13 noiembrie 2014, pârâții au depus câte o întâmpinare, prin care au solicitat următoarele:
Pârâtul P. V. a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii, arătând că nu există nici un fel de motive pentru schimbarea cuantumului pensiei. Se subliniază că reclamantul are un salariu mediu pe familie mai mare decât salariul minim pe economie, iar pârâtul nu are nici un fel de venituri sau bunuri care pot fi valorificate pentru plata pensiei de întreținere, având dificultăți în întreținerea propriei familii. Mai susține pârâtul că în realitate scopul prezentei acțiuni este unul pur șicanator, iar deși indicele de inflație a crescut, puterea de cumpărare a produselor a rămas aceeași, astfel încât nu se justifică majorarea pensiei de întreținere acordate.
Pârâtul P. I. a solicitat admiterea excepțiilor inadmisibilității acțiunii sub aspectul legitimității interesului, autorității de lucru judecat raportat la sentința penală, prematurității cererii având în vedere starea de sănătate a reclamantului care s-a îmbunătățit și înrăutățirea situației materiale a pârâtului ( prin încarcerarea în penitenciar, soția pârâtului a rămas singură cu 4 copii minori). Susține pârâtul că modificarea bazei de calcul avute în vedere la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere se poate realiza doar pentru motive temeinice ; astfel motivele invocate de reclamant nu sunt suficiente, instanța penală având în vedere toate elementele la momentul inițial al pronunțării sentinței. Pârâtul apreciază că reclamantul beneficiază de un cuantum al veniturilor mult mai mare decât anterior momentului producerii accidentului și că a obținut multiple avantaje ( pensii suplimentare) pe care nu și le explică. Mai susține pârâtul că s-ar impune verificarea veniturilor prezente și efectuarea unei noi expertize medico legale pentru a stabili dacă acesta poate efectua activități lucrative și în ce măsură.
Pârâtul P. C. a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii motivat de lipsa totală a veniturilor și inexistența unor modificări ale stării de sănătate sau capacității de a desfășura activități aducătoare de venituri. Mai arată pârâtul că în prezent reclamantul lucrează și obține venituri duble față de cele anterioare incidentului, nefiind justificată sub nici un aspect majorarea pensiei de întreținere.
În cadrul ședinței ce a avut loc la data de 28 ianuarie 2015 ( prim termen de judecată), instanța a luat act de solicitarea pârâților de a beneficia de un termen pentru reprezentarea prin avocat, având în vedere timpul foarte scurt scurs de la încheierea contractului la data ședinței, a încuviințat această și a acordat un nou termen.
La data de 6 februarie 2015, pârâții, prin avocat, au depus la dosarul cauzei anchete sociale, efectuate la data de 2.02.2015 la domiciliul reclamantului și pârâților.
În cadrul ședinței din data de 11 februarie 2015, instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței teritoriale relative invocate de avocatul pârâților la acel moment, a procedat la respingerea ei ca tardivă, a pus în discuția părților excepțiile invocate prin întâmpinare de pârâtul P. I. și a procedat la respingere lor ca neîntemeiate, a acordat cuvântul asupra materialului probatoriu și a încuviințat în acest context proba cu înscrisuri, a acordat cuvântul pe fondul cauzei și a reținut cererea spre competentă soluționare pentru data de 18 și ulterior 25 februarie 2015.
Analizând cu prioritate excepțiile procesuale invocate de pârâți, instanța reține următoarele:
Cu privire la excepția necompetenței teritoriale relative, instanța reține că aceasta poate fi invocată de către pârât doar prin întâmpinare, dacă aceasta din urmă este obligatorie ( astfel cum este cazul prezentei acțiuni). Or, simpla încuviințare la primul termen de judecată a unui nou termen pentru discutarea excepțiilor deja invocate prin întâmpinarea depusă în procedura prealabilă și a probelor în prezența avocatului ales al pârâților nu deschide acestora dreptul la o nouă întâmpinare. Instanța va reține dispozițiile art. 130 NCPC: „Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe”. Depășirea acestui termen este sancționată cu decăderea părții din dreptul de a mai invoca excepția. Astfel, invocarea excepției la al doilea termen cu procedura completă echivalează cu o invocare a excepției de ordine privată în afara termenului, partea interesată neformulând nici o solicitare de repunere în termen ( cu atât mai mult cu cât a și exercitat drepturile procesuale în cadrul procedurii prealabile) și neindicând nici un motiv temeinic în acest sens. Pe cale de consecință, instanța va respinge ca tardiv formulată excepția necompetenei teritoriale relative.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, prin prisma lipsei de interes, instanța constată că o atare construcție juridică presupune în esență scindarea excepției invocate în inadmisibilitate și lipsă de interes, aspecte ce vor fi analizate separat. Nu poate fi identificat nici un motiv de inadmisibilitate al prezentei acțiuni, o atare sancțiune operând doar în cazul în care legea impune o procedură prealabilă obligatorie sau o procedură alternativă obligatorie, nici una dintre cele două ipoteze nefiind incidentă în cadrul prezentei acțiuni. Lipsa interesului ( ca o condiție generală obligatorie pentru promovarea și admiterea acțiunii civile) poate conduce la respingerea acțiunii în consecință. Interesul constituie folosul practic urmărit de reclamant prin promovarea acțiunii, putând fi material sau chiar moral, cu condiția suplimentară de a fi născut, actual și legitim. Or, din motivarea cererii reclamantului, instanța nu identifică ( raportat la situația concretă) lipsa unui interes în promovarea acțiunii, ambele excepții invocate urmând a fi respinse ca neîntemeiate.
Cu privire la prematuritatea cererii de chemare în judecată pentru îmbunătățirea stării de sănătate, instanța notează faptul că temeiul juridic al prezentei acțiuni nu este reprezentat de o nouă solicitare de acordare a daunelor materiale sau morale, ci de o operațiune de actualizare, în raport de o . date concrete ( cuprinse în sentința penală), a despăgubirilor deja acordate, fără modificarea naturii bazei de calcul. Astfel, reclamantul arată expres că ceea ce urmărește prin prezenta acțiune nu este acordarea unor noi prestații de întreținere, ci acordarea în continuare a prestației lunare, în forma sa actualizată, raportată la cuantumul venitului minim pe economie. Astfel, instanța va reține că nu se solicită analiza stării de sănătate sau stabilirea la acest moment a unui prejudiciu suferit de reclamant, mai mult pârâții neformulând nici o cerere de natură reconvențională pentru valorificarea efectivă a acestui tip de critici. S-a arătat expres de către reprezentantul convențional al pârâților faptul că aceștia nu intenționează să formuleze cerere reconvențională. Mai mult, chiar și în ipoteza unui fundament juridic distinct al cererii, o potențială constatare a îmbunătățirii stării de sănătate a reclamantului nu ar fi putut conduce la admiterea excepției, consecințele unei atare situații trebuind să se reflecte în soluția dată fondului acțiunii. Instanța urmează a respinge ca neîntemeiată și această excepție.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, instanța reține că potrivit art. 430 NCPC: „Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă”. De asemenea, legiuitorul statuează în art. 431 NCPC faptul că nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect, iar oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.
Instanța va reține că pârâții au invocat autoritatea de lucru judecat raportat la sentința penală de stabilire a daunelor materiale și morale. Astfel, potrivit art. 28 NCPP hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o. Instanța civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce privește existența prejudiciului ori a vinovăției autorului faptei ilicite.
Reiterând cele menționate în paragraful anterior, destinat analizei excepției prematurității, se va nota faptul că reclamantul nu solicită o nouă stabilire a daunelor și nici o reevaluare a naturii acestora ci exclusiv o actualizare a acestora raportat la modificarea bazei de calcul avute în vedere de instanța penală.
Este de subliniat totodată că, hotărârea de stabilire a unor prestații periodice echivalente constatării afectării capacității de muncă a persoanei ( în urma săvârșirii unei fapte ilicite) nu se încadrează în categoria hotărârilor care beneficiază de o autoritate de lucru judecat definitivă, spre deosebire de exemplu de situația stabilirii unei sume globale cu titlul de reparație pentru consecințele negative ale faptei ilicite asupra stării de sănătate și capacitatea de muncă a unei persoane. Prin simplul fapt al stabilirii unor prestații periodice, instanța admite posibilitatea modificării unor împrejurări esențiale apte să conducă la reducerea sau majorarea acestora. Având în vedere obiectul prezentei acțiuni, instanța constată că nu se poate vorbi de o autoritate de lucru judecat a sentinței penale, reclamantul solicitând, prin prezenta acțiune civilă doar actualizarea sumei obținute cu titlul de prestație, în contextul modificării bazei de calcul, prevalându-se așadar chiar de puterea de lucru judecat a hotărârii penale. Constatând că prezenta acțiune are nu doar un obiect dar și o cauză juridică distinctă, instanța va respinge ca neîntemeiată și această excepție.
Analizând înscrisurile administrate cu titlul de material probatoriu, prin prisma obiectului prezentei acțiuni și a criticilor și apărărilor formulate de părți, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală 186/2011, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, pârâții ( având calitatea de inculpați în dosarul penal) au fost obligați, pe latură civilă, la plata unei sume fixe, globale, cu titlul de daune materiale, a unei sume fixe, globale distincte, cu titlul de daune morale, precum și la plata unei sume lunare, cu titlul de pensie de întreținere începând din 14.08.2009. Modalitatea stabilită pentru achitarea acestor sume în favoarea reclamantului a fost cea de prestare în solidar a tuturor categoriilor de sume anterior menționate. În motivarea soluției, instanța penală a reținut că este întemeiată solicitarea părții vătămate ( reclamantul din prezenta acțiune) de obligare a inculpaților la plata unei pensii de întreținere, având în vedere conținutul raportului de expertiză medico legală nr, 819/2010, potrivit căruia lipsa de substanță osoasă îi conferă părții vătămate o infirmitate fizică permanentă indiferent de cranioplastie, cu incapacitate adaptativă de 85%, încadrabilă în gradul doi de invaliditate. S-a mai reținut că repararea prejudiciului trebuie să fie integrală, iar reperul unic în stabilirea prestației pensiei de întreținere a fost venitul minim pe economie.
Atât cuantumul prestației lunare acordate, cât și baza de calcul au fost menținute de instanțele de control judiciar ( Curtea de apel Iași și Inalta Curte de Casație și Justiție), hotărârea instanței penale bucurându-se astfel de putere de lucru judecat.
Instanța va reține că reclamantul solicită exclusiv majorarea cuantumului prestației lunare, raportate la aceeași bază de calcul ( salariul minim pe economie), bază care de la data pronunțării sentinței penale ( 2011) și până în prezent a fost majorată prin intervenție legislativă.
Sunt lipsite de relevanță atât susținerile reclamantului referitoare la starea sa de sănătate prezentă, cât și susținerile pârâților referitoare la lipsa posibilităților materiale de a achita cuantumul prestației lunare. Astfel, nici una din părți nu a invocat o altă modalitate de stabilire a cuantumului pensiei de întreținere, aspect care oricum ar fi încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinței penale. Cu privire la posibilitățile materiale ale pârâților, ele nu pot fi avute în vedere la stabilirea pensiei de întreținere, scopul unei atare prestații fiind acela de a reprezenta o retribuție pentru diminuarea capacității de muncă și de întreținere proprie a reclamantului ( victimă a unei infracțiuni), fără luarea în calcul a posibilităților materiale ale persoanei responsabile.
Instanța va reține că nu s-a solicitat și nu s-a realizat dovada redobândirii capacității de muncă, motiv pentru care va analiza dacă se impune majorarea cuantumului efectiv al pensiei de întreținere lunară, stabilită inițial, la nivelul anului 2011 la suma de 540 lei.
La momentul pronunțării sentinței penale în primă instanță ( aprilie 2011), valoarea salariului minim pe economie, la care s-a raportat instanța pentru stabilirea cuantumului pensiei lunare, era de 670 lei. stabilind proporția la care s-a raportat instanța penală, se poate constata că, luând în considerare gradul de afectare a sănătății și integrității corporale a părții vătămate, instanța a fixat 80,59% din salariul minim pe economie, cu titlul de prestație lunară, în favoarea reclamantului. Din studierea cuantumului salariului minim pe economie la nivelul lunii februarie 2015 ( data prezentei analize ), se poate observa că acesta este superior anului 2011, fiind în valoare de 975 lei.
Astfel, păstrând natura bazei de calcul a prestație lunare fixate cu autoritate de lucru judecat de instanța penală ( 80,59% din cuantumul salariului minim pe economie), constatând că nu a fost formulată o cerere reconvențională în prezenta cauză, instanța va admite în parte solicitarea reclamantului și va obliga pârâții în solidar la plata unei prestații lunare majorate, în cuantum de 785,75 lei.
Se va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată, reclamantul arătând expres acest lucru în cuvântul pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca tardiv formulată excepția necompetenței teritoriale relative a instanței, excepție promovată de pârâți.
Respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității prezentei acțiuni, precum și a lipsei de interes, excepție invocată prin întâmpinare de P. I...
Respinge ca neîntemeiată excepția prematurității prezentei acțiuni, excepție invocată prin întâmpinare de P. I...
Respinge ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat a cererii, excepție invocată prin întâmpinare de P. I..
Admite în parte cererea formulată de reclamantul B. C. V. ( CNP_), domiciliat în . județ Iași, astfel cum a fost precizată ( sub aspectul modalității de calcul a prestației), în contradictoriu cu pârâții P. I. ( CNP_), domiciliat în comuna Lungani, ., P. C. ( CNP_), domiciliat în . județ Iași și P. V. ( CNP_), deținut în Penitenciarul Iași.
Obligă pârâții, în solidar, la plata către reclamant a prestației lunare în cuantum de 80,59% din salariul minim pe economie, la data pronunțării hotărârii acesta fiind de 975 lei, deci rezultând o obligație lunară de 785,75 lei, prestație majorată față de suma de 540 lei plătită până la data pronunțării în temeiul sentinței penale 186/1.04.2011, irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr, 1558/14.05.2012, pronunțată în dosarul_ .
Ia act că în cuvântul pe fond, reclamantul a arătat că nu mai înțelege să solicite cheltuieli de judecată.
Ia act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel, în termen de 30 zile de la momentul comunicării.
Pronunțată astăzi, 25 februarie 2015, în ședință publică.
Președinte,
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red/tehn. jud. II
6 ex, 14.04.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1982/2015. Judecătoria IAŞI | Validare poprire. Sentința nr. 1626/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
