Pretenţii. Sentința nr. 1982/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1982/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 5353/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 11 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. B.
Grefier A. M.
SENTINȚA Nr. 1982/2015
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe reclamant ASOCIAȚIA DE L. N. C.U.G. P.T. 9 și pe pârât M. P. R., pârât M. C., având ca obiect pretenții .
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 27.01.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru 10.02.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamanta Asociația de L. N. CUG PT 9 a chemat în judecată pârâții M. P. R. și M. C. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la plata sumei de 4190,97 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere restante pentru perioada 07._, a sumei de 823,61 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului pentru aceiași perioadă, la plata penalităților de întârziere calculate în continuare până la achitarea efectivă a debitului, a sumei de 788,86 lei reprezentând penalități pentru debitul în sold la data de 30.06.2011 pentru perioada 07._ și la plata fondului de reparații în sumă de 176,59 lei pentru perioada 08._, cu cheltuieli de judecată.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că pârâții au restanțe la plata întreținerii, întrucât, în mod voit nu și-au respectat obligațiile ce le reveneau privind plata acestora, mai ales că au și fost somați să le achite, dar au refuzat în mod nejustificat, punând asociația în imposibilitate de a-și plăti facturile la utilități către furnizori la timp și determinându-i astfel pe aceștia să perceapă la rândul lor penalități.
În ce privește penalitățile, a arătat reclamanta că le poate impune în baza hotărârii adunării generale a locatarilor cât și în baza prevederilor statutului propriu.
În drept reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp. Lg. 230/2007 și ale HG 1588/2007.
Alăturat acțiunii reclamanta a depus înscrisuri.
Pârâții nu au depus întâmpinare.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, interogatoriu pârâților și expertiză tehnică contabilă.
Prin precizări scrise depuse la dosar (fila 108) reclamanta a arătat că înțelege să renunțe la capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata sumei reprezentând c/v fondului de reparații.
Legal citați, cu mențiunea la interogatoriu, pârâții nu s-au prezentat.
Față de concluziile raportului de expertiză contabilă, comunicat părților, nici una dintre acestea nu a înțeles să formuleze obiecțiuni.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de judecată reține următoarele:
În baza prev.art. 46 din Legea nr.230/2007 “ T. proprietarii au obligatia sa plateasca lunar, conform listei de plata a cheltuielilor asociatiei de proprietari, in avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contributie ce le revine la cheltuielile asociatiei de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociatia de proprietari.”, iar potrivit art.50 din Legea nr.230/2007 prin care a fost abrogată Anexa 2 la Legea nr.114/1996, reclamanta are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar în cazul neplății acestor cheltuieli, timp de mai mult de 90 de zile de la scadență.
Totodată, sunt incidente disp. art. 25 din H.G. nr. 1588/2007 ce arată că „după o perioadă de 30 de zile de la expirarea termenului stabilit pentru plată, asociația de proprietari poate calcula și percepe penalizări de întarziere pentru suma neachitată, în condițiile stabilite și aprobate de adunarea generală a asociației de proprietari în limitele stabilite de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007 ce prevede că, „ Penalizările pentru întârzierea plății cotelor de intreținere, hotărâte potrivit legii de adunarea generală a proprietarilor, nu vor fi mai mari de 0,2 la sută pentru fiecare zi de intârziere și se vor aplica pentru fiecare cotă de intreținere lunară numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată…”
În speță, din listele de plată și fișa de solduri, înscrisuri coroborate cu concluziile raportului de expertiză se constată faptul că pârâții figurează cu restanțe la plata cheltuielilor de întreținere, ce însumează 1126,65 lei pentru perioada menționată în cerere, debit pe care aceștia nu au înțeles să-l achite de bunăvoie, astfel încât raportat la probatoriul administrat și atitudinea procesuală a pârâților, acțiunea reclamantei este întemeiată în parte și urmează a fi admisă pentru această sumă, prin obligarea lor la plata către asociație.
Va respinge cererea reclamantei privind obligarea pârâților la plata diferenței de sumă pretinsă cu acest titlu, motivat de faptul că în afara aspectului că dreptul la acțiune este prescris (excepția care însă nu a fost pusă în discuția contradictorie a părților), respectiva sumă excede perioadei indicată de către reclamantă în cererea de chemare în judecată, iar din listele de plată rezultă clar că este o restanță anterioară lunii februarie 2011.
Totodată, instanța constată din înscrisurile depuse la dosar, coroborate cu concluziile aceluiași raport de expertiză contabilă efectuat în cauză, faptul că pretențiile reclamantei sunt întemeiate și pentru penalitățile de întârziere, calculate prin aplicarea unui procent pentru fiecare zi de întârziere la cotele de cheltuieli de întreținere restante pentru perioada 07._, stabilit de Adunarea Generală, acestea cumuland 823,61 lei în perioada menționată, potrivit mențiunilor din listele de plată și lista penalizărilor aflată la dosar, astfel că va obliga pârâții și la plata acestei sume către asociație, obligând totodată la achitarea penalităților de întârziere aferente debitului în cuantum de 0,04% pe zi de întârziere până la achitarea efectivă a acestuia.
Va respinge cererea reclamantei privind obligarea pârâților la plata diferenței de sumă pretinsă cu acest titlu, motivat de faptul că în afara aspectului că dreptul la acțiune este prescris pentru o mare parte din sumă din listele de plată nu rezultă existența și certitudinea unui debit la sold anterior datei de 30.06.2011.
Cu privire la cheltuielile de judecată - cererea de acordare a acestora apare ca întemeiată, însă instanța a de judecată o va admite în parte față de prevederile disp. art. 452 alin. 2 C. proc. civ., astfel încât va reduce cuantumul onorariului de avocat la ½ din cel pretins de contestator. Pentru a stabili reducerea onorariului de avocat, instanța are în vedere criteriile prevăzute de Statutul profesiei de avocat, și anume de dificultatea, amploarea sau durata cazului, timpul și volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau activității solicitate de client, natura, noutatea și dificultatea cazului, importanța intereselor în cauză, împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat, din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi constatată de client fără investigații suplimentare, notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului, conlucrarea cu experți sau alți specialiști impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului, avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat, situația financiară a clientului, constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante.
Mai mult, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat, în materia rambursării cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, că „ acestea urmează să fie recuperate de partea care a câștigat procesul, numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil ”, având în vedere rolul judecătorului în desfășurarea procesului, care îi oferă posibilitatea unei imagini de ansamblu asupra complexității cauzei și a muncii depuse de avocat ( cauza Nielsen si Johnsen contra Norvegiei, cauza S. și P. contra României, cauza Almeida, Garret și alții contra Portugaliei ).
Instanța reține că prin aplicarea art. 451 alin. 2 C. proc. civ.., nu intervine în contractul de asistență juridică, care își produce efectele între părți, ci doar apreciază în ce măsură, onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a căzut în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta Asociația de L. N. C.U.G. PT 9, cu sediul în Iași, ., . contradictoriu cu pârâții M. P. R. și M. C., domiciliați în Iași, .. 31, ., apt. 15.
Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 1126,65 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere restante pentru perioada 07._, suma de 823,61 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului pentru aceiași perioadă, penalități de întârziere de 0,04% pe zi de întârziere, aferente debitului calculate de la data 14.02.2014, data introducerii acțiunii și până la achitarea efectivă a debitului și suma de 89,92 lei reprezentând fond de reparații restant.
Respinge cererea privind achitarea diferențelor de sume.
Reduce onorariul de avocat la 1/2 din 500 de lei, respectiv la suma de 250 lei și obligă pârâții să achite reclamantei suma de 250 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, așa cum a fost redus.
Cu apel (care se depune la Judecătoria Iași) în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.02.2015.
Președinte, Grefier,
B. M. M. A.
Red/tehnored. M.B.
07.03.2015 5ex
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1971/2015.... | Obligaţie prestaţie periodică. Sentința nr. 2905/2015.... → |
|---|
