Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 7224/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7224/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 1271/245/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 7224/2015
Ședința publică de la 27 Mai 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. C.
Grefier L. L.
Pe rol se află judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamant M. D.- E. și pe pârât M. M. - M., având ca obiect ordonanță președințială stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că,
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc in ședința publică din data de 26.05.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință și când, din lipsă de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere,
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Iași și înregistrată sub nr._ la data de 11.01.2015, reclamantul M. D. E. a solicitat pe cale de ordonanță președințială în contradictoriu cu pârâta M. M. M., prin hotărârea ce se va pronunța, să fie stabilit în beneficiul său un program de vizitare a minorilor M. E. și M. Emililian până la finalizarea dosarului_/245/2014 al Judecătoriei Iași.
În motivarea cererii a arătat că este căsătorit cu pârât și în timpul acestei căsătorii s-au născut minorii M. Emililian la data de 26.11.2007 și M. E. la data de 05.01.2012. În prezent este înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași dosarul nr._/245/2014, având ca obiect divorț, și se impune stabilirea unui program de vizitare a minorilor în cadrul unui program de vizitare stabilit precis întrucât pârâta îi obstrucționează legăturile personale cu aceștia .
În drept au fost invocate prevederile art.919 raportat la art. 996-1001 N.C.proc.civ.. În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat administrarea probelor prin înscrisuri, interogatoriul pârâtei, martori și efectuarea anchetei sociale. Reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri, în copie certificată.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâta a fost legal citat și a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii formulată de reclamant ca nefondată.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Articolul 996 al. 1 Cod procedură civilă, prevede că „Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Din cuprinsul textului de lege sus-menționat reiese că trei sunt condițiile specifice exercitării acestei proceduri, respectiv aparența unui drept și urgența – condiții specifice, generale și nerezolvarea fondului cauzei – condiție specifică și generală, această din urmă condiție decurgând din caracterul vremelnic al măsurii.
Ordonanța președințială nu are scopul de a rezolva fondul litigiului, urmând ca instanța investită să stabilească, în raport cu probele administrate, dacă subzistă aparența de drept in cazul in care se solicita stabilirea unui program de vizitare în cadrul căruia să păstreze legăturile personale cu minorii de către unul din părinti. Prin urmare, instanța nu poate să ia, pe calea ordonanței președințiale, măsuri definitive, care să rezolve fondul litigiului dintre părți.
S-a decis pe cale jurisprudențială că în materie de ordonanță președințială, urgența trebuie să rezulte din fapte concrete, specifice fiecărei caz în parte și, orice susținere trebuie dovedită în condițiile și cu respectarea dispozițiilor legale, în caz contrar, fiind doar simple afirmații de natură a motiva prezenta cerere, dar care nu pot duce la aprecierea lor ca adevărată, fără nici un suport probatoriu adecvat.
Din punctul de vedere al probatoriului, reclamantul a dovedit urgența prezentei acțiuni precum și paguba care s-ar produce dacă ar încerca valorificarea dreptului invocat pe calea unei acțiuni de drept comun. Astfel, reclamantul urmărește a stabili legături personale cu minorii până la pronunțarea unei hotărâri definitive pe calea dreptului comun, exercitarea unor drepturi în calitate de părinte și chiar existența acestora fiind practic iluzorie în condițiile în care exercițiul lor este obstrucționat de către părintele la care locuiesc minorii.
Instanța reține că din referatul de anchetă socială rezultă că minorii se află în prezent la reclamantă, că aceasta le asigură conditii optime pentru crestere si educare, se preocupă de bunăstarea minorilor.
Analizând fondul cererii, instanța constată că instituția juridică a „Legăturilor personale cu minorii” are ca scop consolidarea raporturilor afective dintre părintele la care nu se află copilul – părinte necustode - si acesta din urmă. Astfel, în realizarea efectivă a acestei legături, trebuie să se țină cont si de durata de timp în care părintele are legături personale cu minorii, de interesul manifestat de părinte în acest sens, de vârsta acestora, de capacitatea de a înțelege nevoia unor legături mai strânse cu tatăl, specifice vârstei lor.
Art. 262 alin.2 din Noul cod civil prevede „Copilul care nu locuieste la parintii sai sau, dupa caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legaturi personale cu acestia. Exercitiul acestui drept nu poate fi limitat decat in conditiile prevazute de lege, pentru motive temeinice, luand in considerare interesul superior al copilului” iar art. 496 alin. 5 din Noul Cod Civil prevede „Parintele la care copilul nu locuieste in mod statornic are dreptul de a avea legaturi personale cu minorul, la locuinta acestuia”.
Art. 401 din Noul Cod Civil prevede că „In cazurile prevazute la art. 400, parintele sau, dupa caz, parintii separati de copilul lor au dreptul de a avea legaturi personale cu acesta.
In caz de neintelegere intre parinti, instanta de tutela decide cu privire la modalitatile de exercitare a acestui drept”.
Așadar, instanța constată că programul de vizitare propus de către reclamant prin cerere este unul prea încărcat, în condițiile în care contactele sale cu minorii în ultima perioadă au fost sporadice, fiind necesar un interval de timp ca minorii să se obișnuiască a-l întâlni. Este adevărat că minorii ar putea fi influențați de pârâtă în reacțiile sale de respingere dar culpa unui părinte în acest sens are relevanță doar în cadrul consilierii psihologice a minorilor, iar un program de vizitare prea încărcat nefiind un remediu pentru o atare situație de fapt.
În stabilirea unui program de vizitare instanța va ține cont de interesul superior al minorilor care indică faptul că reclamantul are dreptul de avea legături personale cu minorii, neexistând motive temeinice a limita ca acest drept să se desfășoare în prezența reclamantei. Totodată, având în vedere relația conflictuală intensă existentă între părți, desfășurarea programului de vizitare în prezența pârâtei ar împiedica practic desfășurarea unor relații normale tată – copii.
Instanța reține că pârâta nu a făcut dovada că desfășurarea unui program de vizitare de către reclamant ar fi de natură a influența negativ normala creștere și dezvoltare a minorilor, neputând fi primită trimiterea pe care o face la reacțiile pe care reclamantul le are față de ea, acestea fiind pe fondul conflictului dintre părți.
Astfel, instanța va admite în parte acțiunea și va stabili un program de vizitare a minorilor M. E. și M. E. în favoarea reclamantului în sensul vizitării minorilor la locuința lor în prima și a treia duminică din lună, orele 10.00 – 19.00 cu posibilitatea reclamantului de a petrece timp cu minorii și în afara locuinței, respectiv în spații publice și va respinge celelalte capete de cerere ca nefondate.
Instanța va obliga pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli de judecată, proporțional cu căderea acesteia în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul M. D. E. CNP_, domiciliat în Iași, ., ., . în contradictoriu cu pârâta M. M. M. CNP_, domiciliată în Tg. F., .. V1, ..
Stabilește un program de vizitare a minorilor M. E. și M. E. în favoarea reclamantului în sensul:
-vizitarea minorilor la locuința lor în prima și a treia duminică din lună, orele 10.00 – 19.00 cu posibilitatea reclamantului de a petrece timp cu minorii și în afara locuinței, respectiv în spații publice
Respinge celelalte capete de cerere ca nefondate.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare care se depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.05.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
C. IulianLeontescu L.
Red./tehn./C.I./L.L./ 6ex./04.06.2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 412/2015. Judecătoria IAŞI | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
