Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 2584/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2584/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 19283/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 20 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. C. B.
Grefier C. P.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2584
Pe rol se află judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamanta S. A. și pe pârâtul S. O., intervenient AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ, având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial disjungere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă, fără citarea părților.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 09 Februarie 2015 cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 04.06.2014 sub nr._, ca urmare a disjungerii cererii de partaj formulate în cauza cu nr._, reclamanta S. A. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâtul S. O. să dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, cu reținerea, în favoarea sa, a unei cote de contribuție de 75%. Reclamanta a solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că părțile s-au căsătorit la data de 12.04.1980 și că au un copil major. În prezent pârâtul este deținut în Penitenciarul V..
A mai arătat reclamanta că părțile au dobândit în timpul căsătoriei o casă de locuit ridicată în anul 1986 cu autorizație de construcție (autorizația nr. 2), casă construită din cărămidă formată din parter și etaj, cu 3 camere, bucătărie, baie și hol la parter și două dormitoare la etaj, terenul în suprafață de 1.900 mp situat în intravilan ., parcelele 68, 68/1, 68/2 din T 173. Din titlu de proprietate nr._ din 1995, suprafața de 1000 mp a fost vândută de soții S. în anul 1997, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 926 din 26.02.1997 .
A mai arătat reclamanta că părțile au mai dobândit dreptul de proprietate asupra autoturismului marca Suzuki cu număr de înmatriculare_ achiziționat second hand în anul 2010, data fabricării autoturismului fiind 2006.
În ceea ce privește cota de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune, reclamanta a solicitat să se constate că a avut o cotă de contribuție de 75 %, motivat de următoarele aspecte: imobilul casă de locuit a fost ridicat în anul 1986 având parter și un etaj, fiind construit din cărămidă, cu învelitoare de tablă. La acest imobil, după momentul construirii sale, nu s-a adus nicio îmbunătățire cu excepția faptului că s-au schimbat 2 uși de la . s-au montat geamuri termopan, în anul 2007 a fost izolată casa cu polistiren, iar în 2011 a fost vopsită la exterior. Părțile nu au reușit să facă numeroase lucrări de îmbunătățiri de-a lungul timpului din cauza faptului că veniturile lor erau insuficiente. Cu toate acestea, reclamanta a avut permanent salariul mult mai mare decât al pârâtului, aceasta fiind profesor la o renumită școală, ca urmare a performanțelor sale deosebire primind cu gradație de merit, ceea ce a dus și la majorarea venitului lunar.
Prin cererea de chemare în judecată s-a mai susținut că, în perioada vacanțelor de vară, reclamanta merge în Italia, de peste 11 ani de zile, unde lucrează la o familie de cetățeni italieni, câștigând sume importante de bani pe care le aduce în gospodăria comună. Cu privire la terenul în suprafață de 2.900 mp, reclamanta a arătat că, deși titlul de proprietate a fost emis pe numele pârâtului, acest teren a aparținut autorului reclamantei, numitul Baltaru I., teren pe care, la rândul său, 1-a obținut de la tatăl său - Baltaru M. (bunicul reclamantei).
Referitor la modalitatea de atribuire a bunurilor comune, reclamanta a solicitat să-i fie atribuite toate bunurile și să fie obligată la plata către pârât a sultei corespunzătoare dreptului său.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art. 358, art. 357 Cod civil.
În susținerea cererii, reclamanta a depus, în copie certificată, certificatul de căsătorie . nr._ eliberat la data de 02.07.2009 de către P. C. Bivolari, județul Iași, autorizația nr.2 din 11.07.1986 eliberată de către Consiliul Popular al C. P. – Biroul Executiv, certificatul de urbanism nr. 25 din 10.05.1994 emis de către P. C. P., județul Iași, Titlul de Proprietate nr._ eliberat la data de 07.07.1995 de către Comisia Județeană Iași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 926 din 26.02.1997 de către B.N.P. S. Frost, cartea de identitate a autovehiculului marca Suzuki cu nr. de identificare JSAJTD54V00207735 și nr. de înmatriculare_, fișa registrului agricol pentru numitul Baltaru I., adeverința nr. 30 din 13.01.2014 eliberată de către Școala Gimnazială Vânători, carnetul de muncă . nr._.
Pârâtul S. O. nu a formulat întâmpinare, dar la interogatoriul administrat la solicitarea reclamantei a fost de acord cu pretențiile reclamantei.
La data de 14.02.2014, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A.) a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat instanței să dispună partajul bunurilor comune stabilind cota de contribuție legală.
În motivare, intervenienta a arătat că are calitatea de creditor al pârâtului, conform sentinței penale nr. 503 din 19.03.2013 pronunțate de către Judecătoria Bacău – Secția Penală în dosarul nr._ prin care pârâtul a fost condamnat la executarea unei pedepse de 5 ani închisoare și a fost obligat la plata, în solidar, cu numiții Z. V. și C. R., a sumei de 1.231.447,85 lei, către partea civilă M.A.D.R. – A.P.I.A. București.
Cererea de intervenție a fost întemeiată pe prevederile art. 61 alin. 1și alin.2, art. 62 Cod procedură civilă, ale art. 369 alin.3 și alin.4, art. 372 Cod civil.
Prin întâmpinarea depusă la data de 25.02.2014, reclamanta a solicitat respingerea cererii de intervenție întrucât intervenienta nu precizează dreptul pe care îl pretinde, cererea nefiind clară. Potrivit art. 372 coroborat cu art. 370 alin.1 Cod civil, creditorii pot interveni într-un litigiu atunci când se urmărește separația judiciară a bunurilor, însă în prezenta cauză obiectul îl constituie partajul bunurilor comune.
Intervenienta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A.) a formulat răspuns la întâmpinare (fila 59) și a depus precizările solicitate de către instanță (fila 78).
La termenul de judecată din 02.06.2014, în cauza cu nr._, instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de către intervenienta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A.).
În prezenta cauză, au fost administrat probele cu înscrisuri, interogatoriu pârâtului, expertiză tehnică având ca obiect evaluarea bunurilor imobile supuse partajului (filele 97-120) și proba testimonială, instanța procedând la audierea martorei G. I. C. (fila 155).
Analizând susținerile părților coroborate cu ansamblul probelor administrate în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7889 din 02.06.2014 pronunțată în cauza cu nr._, Judecătoria Iași a declarat desfăcută, prin acord, căsătoria încheiată de către reclamanta S. A. și pârâtul S. O. la data de 12.04.1980 la P. C. Bivolari, județul Iași, și înscrisă în Registrul de stare civilă al Primăriei C. Bivolari la nr. 14 din 12.04.1980, reclamanta păstrând numele dobândit prin încheierea căsătoriei, acela de „S.”.
În timpul căsniciei, părțile au dobândit, ca bunuri comune dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1.900 mp situat în intravilanul satului Vulturi, județul Iași, parcelele 68, 68/1, 68/2 din tarlaua T173, conform Titlului de Proprietate nr._ eliberat la data de 07.07.1995 de către Comisia Județeană Iași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor în valoare de 17.100 lei; dreptul de proprietate asupra casei de locuit edificate în baza autorizației nr.2 din 11.07.1986 eliberate de către Consiliul Popular al C. P. – Biroul Executiv, în valoare de 290.000 lei; dreptul de proprietate asupra autovehiculului marca Suzuki cu nr. de identificare JSAJTD54V00207735 și nr. de înmatriculare_, conform cărții de identitate a autovehiculului (fila 24), în valoare de 4.500 lei.
În ceea ce privește terenul, instanța a avut în vedere împrejurarea că, deși Titlul de Proprietate nr._ din 07.07.1995 emis de către Comisia Județeană Iași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor a fost eliberat pe numele pârâtului S. O., suprafața de teren a aparținut autorului reclamantei, numitul Baltaru I., astfel cum rezultă din fișa registrului agricol (fila 32). Totodată, la stabilirea întinderii dreptului de proprietate asupra terenului, instanța a avut în vedere și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 926 din 26.02.1997 de către B.N.P. S. Frost prin care ambii foști soți au înstrăinat suprafața de 1.000 mp teren amplasată în tarlaua 69/1, . intravilanul satului Vulturi, ..
În conformitate cu dispozițiile art. 320 cod civil (art. 36 alin.1 din vechiul Cod al familiei), în caz de încetare, regimul matrimonial se lichidează potrivit legii, prin bună învoială, sau, în caz de neînțelegere, pe cale judiciară. Totodată, potrivit prevederilor art. 339 Cod civil, bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților, iar, potrivit art. 343 din același act normativ, calitatea de bun comun nu trebuie dovedită (art. 30 alin. 1 și 3 din vechiul Cod al familiei). Astfel, în temeiul prezumției relative de comunitate instituite de către legiuitor prin art. 357 al 2 Cod civil, oricare bun dobândit in timpul căsătoriei de oricare dintre soți, se consideră comun, câtă vreme nu se face dovada că este propriu, respectiv că se încadrează într-una din categoriile prevăzute de art.340 Cod civil .
În ceea ce privește cota de contribuție, instanța arată că, în ceea ce privește partajul bunurilor comune dobândite de către foștii soți, această cotă de contribuție este stabilită prin raportare la totalitatea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, nu în mod individual, fiind avute în vedere nu doar veniturile realizate din muncă de către fiecare dintre foștii soți, ci și contribuția fiecăruia în cadrul gospodăriei comune, precum și la dobândirea și conservarea bunurilor.
Reclamanta a susținut că a avut o cotă de contribuție majorată, de 75%, susținere apreciată ca întemeiată pentru următoarele argumente:
Pârâtul a arătat la interogatoriul administrat la solicitarea reclamantei că, pe perioada edificării construcției (casa de locuit a familiei) foștii soți au locuit la părinții reclamantei, vecini cu părțile. A mai susținut pârâtul că a lucrat în calitate de învățător la Școala cu clasele I-VIII din ., realizând un salariu lunar de până la 1.000 lei, iar în timpul ocupării funcției de primar al comunei (pentru o perioadă de 8 ani) a realizat un salariu de aproximativ 1.300 lei. Reclamanta a lucrat pe toată perioada căsniciei în calitate de professor, iar în timpul vacanțelor de vară (în ultimii 12-13 ani) lucra în străinătate obținând venituri de aproximativ 4.000 – 5.000 euro (răspunsurile la întrebările nr.7, nr.8, nr. 10, nr. 11).
Faptul că reclamanta a lucrat continuu pe perioada căsniciei rezultă și din carnetul de muncă .. nr._ (filele 129-141), precum și din relatările martorei G. I. C. (fila 155).
Astfel, martora a susținut că ambii foști soți au avut loc de muncă pe perioada căsniciei, pârâtul ocupând funcția de primar al comunei P. pentru o perioadă de 8 ani. Din anul 2002, reclamanta merge, pe perioada verii în străinătate și muncește, obținând venituri de câteva mii de euro. Veniturile realizate de către reclamantă erau destinate edificării construcției. Martora a mai susținut că reclamanta a fost cea care s-a ocupat în mai mare măsură de creșterea și educarea copilului părților, aceasta îngrijindu-se și de gospodărie. Terenul supus partajului a fost dobândit de către părți de la părinții reclamantei care aveau o casă ce a fost ulterior demolată, pe locul acesteia fiind ridicată casa de locuit a familiei. Martora a mai adăugat că, atunci când reclamanta lucra în străinătate, au fost efectuate anumite îmbunătățiri la construcție, în sensul că au fost schimbate geamurile fiind puse termopan, au fost făcute fațada la casă, izolația, un gard.
Referitor la situația pârâtului, martora a arătat că acesta venea foarte târziu acasă, având calitatea de viceprimar, iar ulterior de primar, și un program foarte încărcat. Martora a învederat că nu știe cum erau întrebuințați banii obținuți de către pârât.
Prin urmare, analizând comparativ veniturile realizate de către fiecare parte în timpul căsniciei, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei coroborate cu declarația martorei audiate, astfel cum s-a arătat mai sus, având în vedere sprijinul de care au beneficiat părțile în timpul căsniciei de la părinții reclamantei, veniturile suplimentare obținute de aceasta în străinătate (în ultimii 12-13 ani), împrejurarea că reclamanta a fost cea care s-a ocupat preponderant atât de copilul părților, cât și de gospodărie, instanța apreciază că, la dobândirea și conservarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, părțile au avut o cotă de contribuție de 75% - reclamanta și 25% pârâtul.
Așadar, în temeiul prevederilor art. 357 Cod civil, instanța va admite cererea de partaj, va admite în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de către intervenienta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (prin probatoriul administrat în prezenta cauză fiind răsturnată prezumția legală de contribuție egală instituită de art. 357 alin. 2 Cod civil) și va constata că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote de contribuție de 75% - reclamanta și 25% - pârâtul, bunurile menționate mai sus, în valoare totală de 311.600 lei.
La formarea loturilor urmează a fi avute în vedere prevederile art. 983 alin.2 Cod procedură civilă potrivit cărora instanța va face împărțeala în natură, iar în cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă de bani precum și criteriile prevăzute de art. 987 Cod procedură civilă, reținând și cererea reclamantei cu privire la modalitatea de efectuare a partajului, cota de contribuție majorată recunoscută în favoarea acesteia, dar și lipsa unei cereri din partea pârâtului cu privire la atribuirea bunurilor.
Prin urmare, dispunând sistarea stării de coproprietate în devălmășie, instanța va atribui reclamantei toate bunurile comune, astfel cum au fost identificate mai sus, și o va obliga pe aceasta, în temeiul dispozițiilor art. 983 alin.2 Cod procedură civilă, să achite pârâtului suma de 77.900 lei, cu titlu de sultă corespunzătoare cotei de contribuție de 25%, stabilind termen de plată a acesteia 6 luni de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe civile, în concordanță cu dispozițiile art. 989 Cod procedură civilă.
Totodată, instanța va lua act că reclamanta nu a mai solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de partaj formulată de către reclamanta S. A., CNP_, cu domiciliul în ., județul Iași în contradictoriu cu pârâtul S. O., CNP_, fiul lui S. A. și E., în Penitenciarul V., din Localitatea Muntenii de Jos, ., județul Iași.
Admite în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de către intervenienta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A.), cu sediul în București, ..17, sector 2.
Constată că reclamanta S. A. și pârâtul S. O. au dobândit în timpul căsătoriei, în cote de contribuție de 75% - reclamanta și 25% - pârâtul, următoarele bunuri:
- dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1.900 mp situat în intravilanul satului Vulturi, județul Iași, parcelele 68, 68/1, 68/2 din tarlaua T173, conform Titlului de Proprietate nr._ eliberat la data de 07.07.1995 de către Comisia Județeană Iași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor în valoare de 17.100 lei;
- dreptul de proprietate asupra casei de locuit edificate în baza autorizației nr.2 din 11.07.1986 eliberate de către Consiliul Popular al C. P. – Biroul Executiv, în valoare de 290.000 lei;
- dreptul de proprietate asupra autovehiculului marca Suzuki cu nr. de identificare JSAJTD54V00207735 și nr. de înmatriculare_, în valoare de 4.500 lei.
Valoarea totală a bunurilor comune este de 311.600 lei.
Dispune sistarea stării de coproprietate în devălmășie și, ca efect al partajului,
Atribuie reclamantei S. A. toate bunurile comune, astfel cum au fost identificate mai sus.
Obligă pe reclamanta S. A. la plata către pârâtul S. O. a sumei de 77.900 lei, cu titlu de sultă.
Stabilește termen de plată a sultei 6 luni de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe civile.
Ia act că reclamanta nu a mai solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. E. C. P. C.
Red. B.E.C./ Tehnored. B.E.C./ P.C./10.04.2015 ,5 ex.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 6676/2015. Judecătoria IAŞI | Pensie întreţinere. Sentința nr. 974/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
