Plângere contravenţională. Hotărâre din 24-11-2015, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 24-11-2015 în dosarul nr. 13750/2015
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 24 Noiembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Judecător I.-C. R.
Grefier: M. I.
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul G. C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IAȘI, având ca obiect plângere contravențională.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 17.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 24.11.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 22.07.2015, sub nr.de dosar_, petentul G. C. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 09.07.2015 de către intimatul I.P.J. Iași.
În motivare, se arată că procesul-verbal este nul, iar aplicarea sancțiunii, netemeinică, întrucât petentul nu se face vinovat de săvârșirea faptei. Astfel, acesta a redus viteza foarte mult, s-a asigurat temeinic și, observând că pe trecerea de pietoni nu era angajat în traversare nici un pieton, iar ceilalți participanți la trafic își continuau drumul fără a fi opriți la trecerea de pietoni, și-a continuat drumul. Se susține că agentul de poliție i-a refuzat petentului accesul la proba video. Nu în ultimul rând, se arată că agentul intimatului a folosit formularul din anexa 1A, pentru redactarea procesului-verbal, în loc de formularul din anexa 1D, astfel cum prevede art.181 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002.
Plângerea a fost motivată în drept pe dispozițiile art.118 alin.1 din OUG nr.195/2002 și pe prevederile OG nr.2/2001.
În susținere, petentul a depus, în copii, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, dovada . nr._ și chitanța nr.ISXUC_ din 10.07.2015, privind plata sumei de 210 RON, cu titlu de amendă auto.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 RON.
Intimatul I.P.J. Iași a formulat întâmpinare, depusă la dosar la data de 17.08.2015, prin compartimentul registratură, prin care a reiterat temeiurile de fapt si de drept care au dus la sancționarea petentului și a solicitat respingerea plângerii întrucât sancțiunea a fost aplicată în mod legal.
Intimatul a depus la dosar, în original, raportul întocmit de agentul constatator la data de 08.09.2015, planșe fotografice și suport CD cu înregistrarea săvârșirii faptei.
În temeiul art.223 și art.411 alin.2 teza finală C.p.civ., s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentanților intimatului.
La termenul de judecată din data de 17.11.2015, instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri pentru ambele părți, precum și a probei constând în mijloacele materiale de probă depuse de intimat (planșe fotografice și înregistrare video).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 09.07.2015 de către intimatul I.P.J. Iași – Poliția Mun.Iași, s-a reținut că, la aceeași dată, orele 09,10, petentul G. C. a condus autoturismul marca Skoda cu nr. de înmatriculare_ dinspre Podul de Piatră spre cartierul Dacia, iar la trecerea de pietoni din dreptul pieței A. cel B. nu a oprit și nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea regulamentară a străzii prin loc semnalizat cu marcaj și indicator. În consecință, s-a reținut săvârșirea, de către petent, a contravenției prevăzute de art.100 alin.3 lit.b din O.U.G. nr.195/2002, pentru care i-au fost aplicate sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 420 RON și sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe drumurile publice o perioadă de 30 de zile.
De asemenea, agentul intimatului a mai reținut că autoturismul prezenta defecțiuni minore la sistemul de iluminare (un bec ars la stopul frână spate dreapta), faptă încadrată în dispozițiile art.99 alin.1 pct.18 din OUG nr.195/2002 și sancționată, în concret, cu avertisment.
Plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la înmânarea procesului-verbal, conform art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001.
Fiind învestită, potrivit art.34 alin.1 din același act normativ, cu verificarea legalității și a temeiniciei procesului-verbal . nr._, încheiat la data de 09.07.2015 de către intimatul I.P.J. Iași, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității, actul sancționator a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din O.G. nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Față de neregularitatea invocată de petent, prin plângerea dedusă judecății, referitoare la încălcarea prevederilor art.181 alin.1 din regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, prin folosirea formularului din anexa 1A, în loc de cel din anexa 1D, instanța observă că această împrejurare nu este de natură să determine anularea procesului-verbal. Astfel, nulitatea care intervine într-o asemenea situație este una virtuală, condiționată de dovedirea producerii unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului sancționator. Ori, petentul nu a probat o asemenea vătămare. De altfel, petentul a avut posibilitatea să combată situația de fapt reținută în actul sancționator prin intermediul plângerii adresate instanței de judecată, în cadrul căreia a invocat apărările pe care le-a considerat pertinente și concludente.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, din analiza probelor administrate în cauză (înscrisuri, dar mai ales mijloace materiale de probă), rezultă că petentul nu se face vinovat decât de săvârșirea unei singure contravenții, și anume cea constând în fapta de a circula cu un autoturism cu defecțiuni la sistemul de iluminare, instanța urmând să rețină parțial situația de fapt descrisă, având în vedere și faptul că, în ceea ce privește constatările personale ale agentului intimatului, procesul-verbal de contravenție are valoarea unui înscris autentic, în conformitate cu dispozițiile art.268 N.C.proc.civ.
În acest sens, instanța reține că O.G.nr.2/2001 nu conține dispoziții exprese privind valoarea probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției, condiții în care se apreciază, de către instanță, că actul sancționator face dovada deplină asupra situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de adevăr. Contravenientul poate, deci, să dovedească liber, cu orice mijloc de probă, caracterul nereal al mențiunilor înscrise în procesul-verbal, în conformitate cu dispozițiile art.249 N.C.proc.civ.
Mai mult, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 par.2 din Convenție nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (a se vedea Cauza N. G. împotriva României - Hotărârea din data de 03 aprilie 2012), însă, prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Cauza Janosevic împotriva Suediei – Hotărârea din data de 23 iulie 2002), fiind necesar ca aceste prezumții să se încadreze în niște limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și protejând dreptul la apărare (Cauza N. G.).
Așadar, prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art.6 par.2 din Convenție, deoarece autorului contravenției i se asigură, fără nici o îngrădire, dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, iar, într-o astfel de situație, este firesc ca el sa dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate, fără ca aceasta să însemne răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel care face o afirmație in justiție trebuie s-o dovedească.
În cauza dedusă judecății, instanța reține că petentul nu a combătut faptul că, la momentul opririi în trafic, becul stopului spate dreapta era ars, aspect constatat personal de către agentul intimatului. Instanța apreciază că remedierea rapidă a respectivei defecțiuni nu este de natură să-l exonereze pe petent de răspunderea contravențională, însă trebuie să se reflecte în modul de individualizare a sancțiunii aplicate. Or, agentul constatator a dispus, pentru această faptă, aplicarea unui avertisment, sancțiune ce corespunde gradului redus de pericol social concret al faptei și este în concordanță cu înlăturarea imediată a consecințelor în ceea ce privește siguranța traficului rutier.
Cu privire la cea de-a doua contravenție, instanța apreciază, însă, că, față de planșa fotografică și înregistrarea video aflate la filele 17 și 19 ale dosarului, nu se poate reține cu certitudine că, la momentul la care petentul a ajuns în dreptul trecerii de pietoni, persoana angajată în traversare se afla deja pe sensul de mers al petentului, astfel încât acesta să aibă obligația de a opri și de a-i acorda prioritate de trecere, fără ca, prin aceasta, să fie nevoit să oprească brusc și să-i pună în pericol pe ceilalți participanți la trafic. Prin urmare, instanța consideră că dubiul ce rezultă cu privire la întrunirea elementelor constitutive ale contravenției de neacordare a priorității este de natură să profite petentului, punând sub semnul întrebării situația de fapt consemnată în procesul-verbal contestat și determinând, și din perspectiva jurisprudenței CEDO, nulitatea parțială a actului sancționator pe motivul nesusținerii, în mod univoc, a situației de fapt consemnate.
Având în vedere considerentele de mai sus, instanța admite în parte plângerea formulată și va anula procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor în ceea ce privește contravenția prevăzută de art.100 alin.3 lit.b din O.U.G.nr.195/2002, republicată, cu exonerarea petentului de plata amenzii contravenționale aplicate pentru această faptă și de sancțiunea complementară dispusă, urmând ca suma achitată de petent cu titlu de jumătate din cuantumul amenzii (210 RON, astfel cum rezultă din chitanța nr.ISXUC_ din 10.07.2015, depusă la dosar) să fie restituită acestuia, astfel cum a solicitat expres prin plângere.
Nu în ultimul rând, față de dispozițiile art.451-453 N.C.p.civ. și de principiul disponibilității, instanța ia act că nu au fost solicitate, de către părți, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petentul G. C., CNP_, cu domiciliul în Iași, ., ., etaj 10, ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IAȘI, cod fiscal_, cu sediul în Iași, ..6, Județul Iași, și împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, întocmit la data de 09.07.2015.
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/09.07.2015 în ceea ce privește contravenția prevăzută de art.100 alin.3 lit.b din O.U.G. nr.195/2002.
Exonerează petentul de plata amenzii contravenționale în cuantum de 420 RON (echivalentul a 4 puncte-amendă) și de sancțiunea complementară constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, aplicate pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.100 alin.3 lit.b din O.U.G. nr.195/2002.
Dispune restituirea, către petent, a sumei de 210 RON, reprezentând jumătate din minimul amenzii contravenționale aplicate pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.100 alin.3 lit.b din O.U.G. nr.195/2002, sumă achitată la data de 10.07.2015, conform chitanței nr.ISXUC_ din 10.07.2015.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/09.07.2015.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată astăzi, 24.11.2015, iar soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Grefier,
I.C.R. M.I.
Red./Tehnored.I.C.R./M.I.
4 ex./06.01.2015
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2015/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2015/2015.... → |
|---|
