Plângere contravenţională. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 24-11-2015 în dosarul nr. 13765/2015
Dosar nr._
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2015
Ședința publică de la 24 Noiembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: R. R.
Grefier: A.-E. B.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de petentul P. I. în contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDETEAN IASI, având ca obiect plângere contravențională .; nr._/12.05.2015.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 13.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
P. plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus la data de 25.05.2015, petentul P. I. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul IPJ IAȘI, anularea procesului-verbal . nr._ din 12.05.2015, și în subsidiar, modificarea acestuia în sensul înlocuirii amenzii aplicate cu avertisment.
În motivare, petentul a arătat, în esență, că procesul-verbal a fost întocmit abuziv, deoarece a circulat regulamentar, respectând semnificația culorii roșii a semaforului și a parcurs regulamentar intersecția pe culoarea roșie(?!) însă după mai mult de jumătate din distanță, semaforul și-a schimbat brusc culoarea, petentul fiind surprins aproape când termina de rulat în intersecția pe culoarea verde. Agentul constatator nu a prezentat nici o probă, în sensul de filmare, care să ateste faptul că ar fi ignorat culoarea roșie a semaforului. Petentul a mai susținut că dacă nu ar fi avut permisul de conducere asupra sa, atunci nu ar fi putut fi reținut de către agentul constatator și a criticat scrisul ilizibil, de natură să atragă nulitatea procesului-verbal.
În subsidiar, petentul a invocat faptul că este o persoană care respectă regulile de circulație, cu o conduită corectă în trafic, că venitul redus și cheltuielile de întreținere nu îi permit plata amenzii.
În drept, au fost invocate disp. C.p.c., OUG nr.195/2002, OG nr.2/2001.
În susținere, au fost atașate înscrisuri.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 20 lei.
P. întâmpinarea depusă în termen legal, intimatul a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii, învederând, în esență, că procesul-verbal este legal și temeinic, fapt ce va rezulta din probatoriul administrat.
În drept, au fost invocate disp. OUG nr.195/2002.
Intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În cauză, instanța a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri.
Analizând probatoriul existent, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 12.05.2015, în municipiul Iași, un agent constatator din cadrul IPJ Iași a încheiat procesul-verbal . nr._, aplicând petentului o amendă contravențională în cuantum de 390 de lei și reținerea permisului în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce 30 de zile începând cu 28.05.2015, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 100 alin.3 lit.d din OUG nr.195/2005, respectiv, un avertisment, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.101 alin.1 pct.18 din OUG nr.195/2002. S-a consemnat că, la aceeași dată, ora 07.40, în localitatea Iași, petentul a condus autovehiculul echipat taxi marca Dacia L. cu număr_ pe . R. iar la intersecția cu . respectat semnificația culorii roșii a semaforului electric aflat în funcțiune. De asemenea, agentul de poliție a menționat că petentul nu avea asupra sa permisul de conducere, completând ulterior că acest act a fost găsit de petent ulterior.
Procesul-verbal a fost încheiat în prezența petentului, care a semnat cu obiecțiuni în sensul că a fost surprins în intersecție, fiindu-i comunicat un exemplar.
În termen legal, petentul a formulat plângere contravențională.
Analizând, în acest context, procesul-verbal atacat, sub aspectul legalității, instanța constată că acesta respectă condițiile de formă prevăzute de art. 17 din O.G. nr.2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, precum și că petentul nu a invocat cauze de nulitate relativă incidente. Contrar susținerilor petentului, procesul-verbal este suficient de lizibil, astfel încât nu se impune anularea actului pe acest motiv.
Sub aspectul temeiniciei, instanța observă că petentul a contestat situația de fapt consemnată de agentul constatator. Plângerea contravențională este întemeiată în ceea ce privește cea de-a doua faptă contravențională reținută, mai exact cea reglementată de art. 101 alin.1 pct.18 din OUG nr.195/2002, întrucât după cum rezultă din chiar actul sancționator, în cursul controlului petentul a găsit și a prezentat și permisul de conducere, acesta fiind reținut ca măsură tehnico-administrativă aferentă primei contravenții, astfel că fapta în realitate nu există. În această măsură, actul atacat va fi anulat.
Pe de altă parte, instanța nu este de acord cu opinia exprimată de petent în privința nedovedirii existenței și săvârșirii faptei prevăzute de art. 100 alin.3 lit. d din OUG nr.195/2002.
În acest context, trebuie precizat că ambele părți au solicitat numai administrarea probei cu înscrisuri și că din cuprinsul procesului-verbal reiese constatarea directă, prin propriile simțuri, a faptei contravenționale.
Procesul-verbal de contravenție ce conține constatările personale ale agentului constatator face dovada situației de fapt ce a dus la încheierea sa, iar simpla negare a petentului, în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atât timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției ca act administrativ încheiat de o persoană chemată să vegheze la respectarea legii.
Prezumția de răspundere a petentului stabilită prin procesul-verbal de contravenție este una relativă și proba contrară poate fi adusă de persoana în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională, sarcina probei fiind stabilită în conformitate cu art. 10 alin. 1 și art. 249 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă.
Instanța este obligată să verifice dacă în cauză este vorba despre „o acuzație în materie penală” în sensul art. 6 CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii: 1. dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2. natura faptei, 3. natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate (Cauza A. împotriva României).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că din cauza caracterului preventiv, punitiv și disuasiv al sancțiunii aplicate pentru încălcarea Codului rutier, garanțiile prevăzute de art. 6 din convenție în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal, care au atras, pentru contravenienți, sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare și/sau suspendarea permisului de conducere (Malige împotriva Franței, H. împotriva României).
În cauza H. împotriva României, Curtea a constatat conformitatea procedurii cu exigențele art. 6 CEDO și că instanțele naționale au analizat credibilitatea probelor prezentate, în special a proceselor-verbale întocmite de polițiștii rutieri, în lumina circumstanțelor particulare și și-au motivat în mod corespunzător hotărârile. Simplul fapt că instanțele au decis, motivat (a se vedea per a contrario, A. contra României), să nu acorde încredere anumitor elemente de probă pe care nu le-au considerat credibile și să se bazeze mai mult pe altele, care figurau, de asemenea, la dosar, nu poate afecta procedura în cauză prin inechitate sau arbitrar.
În speță, este adevărat că în favoarea intimatului, pentru a sprijini temeinicia procesului-verbal, nu se află decât prezumția relativă de veridicitate a faptelor constatate ex propriis sensibus, în timp ce petentul de bucură de prezumția relativă de nevinovăție. Totuși, instanța apreciază să este justificată acordarea prevalenței primei prezumții, în acord cu jurisprudența amintită. Astfel, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H. și alții c. României că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibilă sancționarea încălcărilor legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Totodată, în procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului învestit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
În cauză, petentul a invocat o altă situație de fapt însă nu a solicitat nici o probă care să o confirme, deși avea această posibilitate oferită de lege. În aceste condiții, solicitarea sa ca prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal să fie înlăturată pe baza unor simple afirmații este nefondată.
P. urmare, instanța reține că în prezenta cauză, nefiind incidente motive de nulitate și nefiind probată o altă situație de fapt decât cea constatată prin procesul-verbal, acesta continuă să se bucure de forța probantă recunoscută de art.34 din O.G. 2/2001 în favoarea sa.
În aplicarea art. 34 coroborat cu art. 5(5), 21(3) și 38(3) din OG nr. 2/2001 - care permit instanței să aprecieze în soluționarea plângerii inclusiv asupra sancțiunii ce se impune a fi aplicată, astfel încât aceasta să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, și să reflecte împrejurările, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmările produse și circumstanțele personale ale contravenientului – instanța consideră că amenda contravențională în cuantum de 390 de lei reprezintă o sancțiune adecvată, singura în măsură să realizeze funcția de educație și prevenție avute în vedere de Codul rutier.
Opinia instanței are la bază, pe de o parte, disp. art. 5(5) din OG nr.2/2001 – potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite -, ale art.21(3) din același act normativ – potrivit cărora la aplicarea sancțiunii se țineseama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Pe de altă parte, instanța are în vedere faptul că petentul, deși a invocat o situație familială și financiară dificilă, precum și o conduită corectă în trafic, nu a adus nici o probă în acest sens, iar instanța nu poate avea în vedere afirmațiile părți cât timp acestea nu sunt dovedite în conformitate cu art. 249 C.p.c.
În consecință, plângerea este neîntemeiată în ceea ce privește prima contravenție constatată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul P. I., CNP_, cu domiciliul procedural ales în Iași, ., nr. 15, ., ., județul Iași, în contradictoriu cu intimatul IPJ IAȘI, cu sediul în Iași, .. 6, Jud. Iași, împotriva procesului-verbal . nr._/12.05.2015.
Anulează în parte procesul-verbal, în ceea ce privește fapta contravențională prevăzută de art.101 alin.1 pct.18 din OUG nr.195/2002 coroborat cu art.147 pct.1 din HG nr.1391/2006, ca netemeinic.
Menține restul dispozițiilor actului atacat.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în condițiile art. 396 alin.2 C.p.c., astăzi, 24.11.2015.
Președinte, Grefier,
R. R. B. A.-E.
RED./TEHNORED. R.R./B.A.E.
4 EX./29.01.2016
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 20/2015.... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2015/2015.... → |
|---|
