Plângere contravenţională. Sentința nr. 1514/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1514/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 18656/245/2014
Dosar nr._
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Civilă Nr. 1514/2015
Ședința publică de la 04 Februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: T. G.
Grefier: N. S.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul . în contradictoriu cu pe intimat A.- D. GENERALA ANTIFRAUDA FISCALA - D. REGIONALA ANTIFRAUDA FISCALA 1 SUCEAVA, având ca obiect plângere contraventionala.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pentru 28.01.2015, după care pentru astăzi 04.02.2015 când, deliberând, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra plângerii contravenționale, reține:
Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 30.05.2014 petentul . a contestat în contradictoriu cu intimatul AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ procesul-verbal . nr._/20.05.2014.
În motivare petentul a arătat că procesul-verbal este lovit de nulitate motivat de faptul că fapta este descrisă sumar, în termeni generali, nu se precizează în ce anume constă lipsa imputată. De asemenea, organul de control nu a precizat care elemente patrimoniale nu au fost inventariate.
Petentul mai susține că, în mod obișnuit, societatea realizează inventarierea patrimoniului anual sau ori de câte ori este necesar, iar în ziua de 20.05.2014 nu se impunea inventarierea, deoarece nu s-a creat niciuna dintre situațiile care, potrivit legii, să impună inventarierea.
În drept au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001.
În probațiune petentul a solicitat încuviințarea și administrarea probelor cu înscrisuri și cu martori.
Plângerea a fost legal timbrată.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale.
La dosarul cauzei intimatul a depus înscrisuri.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și a respins ca nefiind utilă cauzei proba cu declarația martorului propus de petent.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele aspecte:
Prin procesul-verbal contestat petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 41 pct. 2 lit. d) din Legea nr. 82/1991, constând în aceea că agentul economic supus controlului nu a efectuat inventarierea faptică a tuturor elementelor de activ și pasiv, astfel cum prevede OMFP nr. 2861/2009.
Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2 din 12.07.2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și modul de individualizare a sancțiunii aplicate.
Potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata și din oficiu”.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
De asemenea, petentul nu a invcat motive de nulitate relativă și virtuală, astfel încât instnața conchide că procesul-verbal a fost legal întocmit.
În ceea ce privește temeinicia actului de sancționare, instanța reține că, potrivit art. 41 pct. 2 lit. d) din Legea nr. 82/1991, constituie contravenție nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice, respectiv de instituțiile cu atribuții de reglementare în domeniul contabilității prevăzute la art. 4 alin. (3), cu privire la efectuarea inventarierii.
Conform, pct. 1. alin. (1) din OMFP nr. 2861/2009, inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii reprezintã ansamblul operațiunilor prin care se constatã existența tuturor elementelor respective, cantitativ-valoric sau numai valoric, dupã caz, la data la care aceasta se efectueazã. De asemenea, pct. 1 alin. (2) din același Ordin, inventarierea are ca scop principal stabilirea situației reale a tuturor elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii ale fiecãrei entitãți, precum și a bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu, aparținând altor persoane juridice sau fizice, în vederea întocmirii situațiilor financiare anuale care trebuie sã ofere o imagine fidelã a poziției financiare și a performanței entitãții pentru respectivul exercițiu financiar.
Potrivit pct. 2. alin. (1) OMFP nr. 2861/2009 din În temeiul prevederilor Legii contabilitãții nr. 82/1991, republicatã, entitãțile au obligația sã efectueze inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii deținute, la începutul activitãții, cel puțin o datã în cursul exercițiului financiar pe parcursul funcționãrii lor, în cazul fuziunii sau încetãrii activitãții, precum și în urmãtoarele situații:
a) la cererea organelor de control, cu prilejul efectuãrii controlului, sau a altor organe prevãzute de lege;
b) ori de câte ori sunt indicii cã existã lipsuri sau plusuri în gestiune, care nu pot fi stabilite cert decât prin inventariere;
c) ori de câte ori intervine o predare-primire de gestiune;
d) cu prilejul reorganizãrii gestiunilor;
e) ca urmare a calamitãților naturale sau a unor cazuri de forțã majorã;
f) în alte cazuri prevãzute de lege.
Deși petentul a criticat faptul că fapta este descrisă generic, instanța apreciază că nu este întemeiată această critică. Astfel, se poate observă că descrierea faptei este completă, cu indicarea locului și momentului constatării faptei, cu descrierea împrejurărilor de fapt care au condus la reținerea contravenției, precum și cu indicarea încadrării juridice a faptei.
De asemenea, este lipsit de relevanță faptul că agentul constatator nu a indicat în concret elementele de activ și de pasiv nu au fost inventariate, motivat de faptul că petentul a fost sancționat pentru lipsa totală a inventarierii și nu pentru inventarierea incompletă sau defectuoasă.
Cu toate acestea, în raport de temeiul de drept indicat de intimat, instanța reține că realizarea inventarierii este necesară la începutul activitãții, cel puțin o datã în cursul exercițiului financiar pe parcursul funcționãrii lor sau în urmãtoarele situații:
a)la cererea organelor de control, cu prilejul efectuãrii controlului, sau a altor organe prevãzute de lege;
b) ori de câte ori sunt indicii cã existã lipsuri sau plusuri în gestiune, care nu pot fi stabilite cert decât prin inventariere;
c)ori de câte ori intervine o predare-primire de gestiune;
d)cu prilejul reorganizãrii gestiunilor;
e)ca urmare a calamitãților naturale sau a unor cazuri de forțã majorã;
f)în alte cazuri prevãzute de lege.
Nu rezultă din cuprinsul procesului-verbal contestat care anume dintre situațiile enumerate mai sus a impus existența la momentul efectuării controlului a inventarierii și nici nu rezultă despre care inventariere este vorba, în sensul că nu se menționează dacă lipsește inventarierea pentru anul anterior, 2013, sau pentru anul în curs, 2014.
Lipsind această informație, instanța nu poate analiza dacă sunt întrunite sau nu elementele constitutive ale contravenției reținute în sacina petentului.
Dacă intimatul a sancționat petentul pentru că nu a realizat inventarierea aferentă anului 2013, atunci analiza instanței ar avea în vedere faptul că petentul a depus la dosarul cauzei lista de inventariere realizată la finalul anului 2013, ceea ce ar însemna că, la momentul controlului, doar nu a putut prezenta inventarierea, aspect ce ar avea consecințe asupra gradului de pericol social concret al faptei, precum și asupra cuantumului sancțiunii aplicate.
Dacă intimatul a sancționat petentul pentru că nu a realizat inventarierea aferentă anului 2014, atunci analiza instanței ar avea în vedere faptul că nu rezultă care este temeiul legal pentru care petentul trebuia să dețină la momentul controlului inventarierea pentru anul 2014, în condițiile în care inventarierea se realizează anual, fără ca textul de lege să precizeze un termen limită pentru realizarea acesteia, de unde rezultă că inventarierea se poate realiza oricând pe parcursul anului. În plus, dacă sancțiunea ar fi vizat lipsa inventarierii pentru anul 2014, intimatul ar fi trebuit să indice cazul expres prevăzut de lege care obliga petentul să dețină inventarierea pentru anul 2014 la momentul efectuării controlului.
Lipsind aceste informații, instanța reține că intimatul a vătămat grav dreptul la apărare al petentului și, în același timp, nu a permis instanței să realizeze o analiză a legalității și temeiniciei actului de sancționare.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că din curpinsul actului de sancționare nu rezultă că sunt întrunite toate elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționat petentul, motiv pentru care se impune anularea procesului-verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul ., C.U.I._, cu sediul în Iași, . în contradictoriu cu intimatul AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ, cu sediul în localitatea Scheia, .. Suceava.
Dispune anularea procesului-verbal contestat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2015.
Președinte, Grefier,
T. G. N. S.
Red./Tehnored.G.T./4ex./18.05.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2406/2015. Judecătoria IAŞI | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 1304/2015.... → |
|---|
