Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 1304/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1304/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 35228/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 03 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE Z. L. F. M.
GREFIER Z. N.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1304/2015
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant . ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L. și pe pârât ASOCIAȚIA DE P. C., NR.15, . B-C, având ca obiect acțiune în răspundere contractuala .
La apelul nominal făcut în ședința publică sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care relevă instanței faptul că pentru acest termen de judecată procedura este legal îndeplinită.
Instanța a reținut cauza spre soluționare la termenul de judecată din data de 27.01.2015 în baza art. 394 N.C.P.C, față de solicitarea părților de judecare a cauzelor în lipsă, apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru termenul de judecată de astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
- Susținerile părților
1. P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 03.10.2014, sub nr. mai sus menționat, în antet, reclamanta S.C. C. Iași S.A. (prin Administrator Judiciar Management Reorganizare Lichidare SPRL) a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să oblige pârâta Asociația de P. C. nr.15 .-C la plata sumei de 4500,29 lei, reprezentând contravaloarea facturilor de utilități din perioada aprilie 2011 – octombrie 2011, precum și la plata sumei de_,56 lei, reprezentând contravaloarea penalităților aferente perioadei noiembrie 2006 – iulie 2014, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat următoarele:
Societatea reclamantă furnizat pârâtei energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră, în baza relațiilor contractuale, contractul dând naștere la dreptul de a factura, la tarifele în vigoare, cantitățile furnizate.
Pentru neachitarea la termen a facturilor (necontestate de pârâtă), au fost calculate și penalități de întârziere, conform contractului.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art.1270, 1516 alin.1, 1169, 1073, 1530 C.Civ..
În dovedirea celor afirmate, a solicitat proba cu înscrisuri, anexând inițial câteva acte: notificare, referat de neprezentare la conciliere, unele facturi, contractul de furnizare a energiei termice nr.368/03.03.2008 (f.6 și urm.), sentința civilă nr.697/17.04.2012 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția F., componență sold (f.22 și urm.), facturi (f.39 și urm.).
Ulterior, a depus precizări prin care a pretins respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune.
2. Pârâta nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a formula apărări, deși a fost legal citată.
II. Aspecte procesuale
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru.
P. încheierea de la ultimul termen, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
III. Analiza excepției prescripției parțiale a dreptului la acțiune
Art.1 din Decretul 167/1958 (numit în continuare „Decretul”), aplicabil în speță dat fiind momentul desfășurării raporturilor dintre părți, chiar dacă a fost abrogat între timp, prevede că „dreptul la acțiune, avînd un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege”. A..2 prevede că „odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.”
Potrivit art.3 alin.1, termenul prescripției este de 3 ani, iar prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, conform art.7.
După cum rezultă din cerere și din graficul de la filele 24 și urm., mai ales din detalierea componenței fiecărei facturi de penalități, reclamanta a pretins contravaloarea atât a unor facturi de utilități, cât și a penalităților aferente unor facturilor scadente cu mai mult de 3 ani înainte de introducerea cererii.
În ceea ce privește o eventuală recunoaștere a datoriei prin plată, aceasta este o apărare pe care instanța o consideră în general neîntemeiată, atât timp cât nu există dovezi certe că prin anumite plăți s-au stins anumite obligații de plată (de exemplu, chitanțe în care se indică numărul facturilor achitate). În aceste condiții, în temeiul art.16 lit.a din Decret, instanța se reține în mod normal că nu a operat întreruperea prescripției înainte de a expira termenul de 3 ani.
Evident, plata unei facturi nu afectează termenul de prescripție care curge în raport de dreptul reclamantei de a pretinde plata oricărei alte facturi de utilități, cu scadență anterioară sau ulterioară.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune și va respinge ca atare cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata facturilor de utilități având scadența anterior datei de 03.10.2011, respectiv a penalităților datorate pentru achitarea cu întârziere a facturilor având scadența anterior datei de 03.10.2011.
Consecințele acestui algoritm vor fi evidențiate în secțiunea următoare, în care se vor prezenta detalii cu privire la modul de calcul al sumelor ce exced dreptului reclamant în raport de care a intervenit prescripția.
V. Analiza fondului
Potrivit art.969 din vechiul cod civil (aplicabil în speță, având în vedere datele încheierii contractelor sus-menționate), convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Totodată, potrivit art.1073 C.Civ., creditorul are dreptul de a obține îndeplinirea exactă a obligației. În fine, art.1087 C.Civ. prevede că atunci când convenția cuprinde că partea care nu va executa va plăti o sumă oarecare drept daune-interese, nu se poate acorda celeilalte părți o sumă nici mai mare, nici mai mică, acesta fiind textul cu caracter general aplicabil.
În cazul particular al obligațiilor constând în sume de bani, este relevant și art.1 din O.G.9/2000, conform cu care părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești. În cazul de față, părțile au stabilit rata dobânzii la nivelul antemenționat.
Între reclamantă (în calitate de furnizor) și pârâtă (în calitate de consumator) a intervenit convenția depusă la dosar, în temeiul căreia prima a emis facturile anexate cererii, în consecința prestării serviciilor contractate.
În ceea ce privește sumele datorate cu titlu de utilități, verificarea documentului intitulat „componență sold clienți”, împreună cu facturile la care se face referire în cuprinsul acestuia, permite eliminarea facturilor cu scadența anterior momentului 03.10.2011.
Practic, primele două facturi de utilități au scadența anterior acestui moment, iar ultimele două (cele emise la 30.09.2011 și 31.10.2011 - filele 47-48) sunt exigibile ulterior.
În consecință, instanța va obliga pârâta doar la plata ultimelor 2 facturi de utilități din grafic.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, dincolo de prevederile legale în materie, se poate observa că în contractul dintre părți (la art.21 alin.3) se face referire la dreptul reclamantei de a calcula penalități în caz de întârziere la plata facturilor.
P. urmare, în cazul plății cu întârziere a unor facturi, pârâta poate fi obligată la plata unor penalități, dar trebuie stabilit cuantumul acestora după înlăturarea sumelor pentru care s-a admis excepția prescripției.
Observând analiza acestei excepții, instanța a procedat la ajustarea valorii facturilor de penalități, scăzând valoarea penalităților raportate la facturi scadente cu mai mult de 3 ani înainte de introducerea acțiunii, pornind de la observația că reclamanta a procedat practic la emiterea lunară de facturi de penalități, toate cuprinzând calcule raportate la aceleași facturi de utilități, dar pentru perioade consecutive de câte o lună (a se vedea f.22 și urm.).
În consecință, facturile de penalități emise până la 30.09.2011 au fost eliminate complet din calcul, iar următoarele doar micșorate valoric. Pentru a opera această micșorare, instanța a avut în vedere data scadenței facturilor de utilități la care s-au calculat penalități, fiind luate în considerare doar valorile facturilor cu scadența după momentul 03.10.2011.
Spre exemplu, factura de penalități nr.P0091488/30.11.2011, în valoare totală de 52,35 lei, a fost micșorată la 2,93 lei după aplicarea mecanismului descris în paragraful anterior. Astfel, în desfășurătorul acesteia (f.32), se observă în primul rând că doar ultima dintre facturile de utilități în raport de care s-au calculat penalități are scadența după momentul limită (cea din 27.10.2011), iar penalitățile raportate la aceasta are valoarea 2,93 lei.
Aplicând acestă metodă la toate facturile de penalități emise de reclamantă, au fost ajustate practic valorile tuturor acestora, iar din adunarea valorilor corectate a rezultat valoarea totală de 143,56 lei.
În consecință, va obliga pârâta la plata către reclamantă doar a sumei respective, reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere aferente facturilor de utilități cu scadența în perioada 27.10.2011 – 25.11.2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune și respinge ca atare cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata facturilor de utilități având scadența anterior datei de 03.10.2011, respectiv a penalităților datorate pentru achitarea cu întârziere a facturilor având scadența anterior datei de 03.10.2011.
Admite în parte cererea formulată de reclamanta S.C. C.E.T. Iași S.A. (prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L. – cu sediul în Iași, ., jud.Iași) în contradictoriu cu pârâta Asociația de P. C. nr.15 .-C (cu sediul în Iași, ., ., jud.Iași).
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 381,82 lei, reprezentând contravaloarea facturilor de utilități emise în perioada 30.09._11, precum și a sumei de 143,56 lei, reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere aferente facturilor de utilități cu scadența în perioada 27.10.2011 – 25.11.2011.
Cu apel la Tribunalul Iași (care se depune la Judecătoria Iași), în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.02.2015.
Președinte Grefier
Z.L.F.M. N.Z.
Red/ Tehnored Z.L.F.M.
4 ex./14.04.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1514/2015.... | Validare poprire. Sentința nr. 1307/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
