Plângere contravenţională. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 13-11-2015 în dosarul nr. 13213/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 13 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte - C. E.
Grefier - I. A.
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2015
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind petenta D. I. și intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI IAȘI, având ca obiect plângere contravențională ., nr._.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la 06.11.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberări, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.02.2015 sub nr._, petenta D. I. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 15.02.2015 încheiat de către un agent din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, solicitând anularea acestuia, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii petenta a învederat faptul că la data de 15.02.2015 autoutilitara cu nr. de înmatriculare IS-51-SSi s-a deplasat pe ruta Iași – Sculeni având taxa de drum achitată începând cu aceeași zi, pentru o perioadă de 7 zile, astfel că a fost amendată pe nedrept. Invocă și nulitatea procesului-verbal raportat la faptul că agentul constatator a consemnat faptul că autoturismul a fost condus în ziua respectivă atât de D. I., cât și de D. C., lucru ce este imposibil și nu a avut cum să constate acest lucru.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri.
În drept au fost invocate dispozițiile O.G. 2/2001 și O.G. nr. 15/2002.
Cererea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă de timbru conform OUG 80/2013 și a fost formulată în termenul legal prevăzut de art. 31 din O.G. 2/2001.
Intimatul, legal citat, a depus întâmpinare și a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare, acesta a arătat faptul că procesul-verbal contestat îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege, autoturismul aparținând petentei nedeținând la data constatării contravenției o rovinietă valabilă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. 2/2001, O.G. nr. 15/2002, Legea 455/2001 și Ordinul M.T.I. nr. 769/2010.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosarul cauzei următoarele: procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 15.02.2015, copie chitanță, copie C.I. petentă.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 15.02.2015 a fost întocmit procesul-verbal . nr._ (fila 7), prin care s-a constat faptul că autoutilitara, având numărul de înmatriculare_, condus de petentă, a circulat, la data de 15.02.2015, ora 11.30, în locul ACI Sculeni, fără a deține rovinietă valabilă pe traseul Iași-Sculeni, faptă prevăzută și sancționată de art. 8, alin. 1 din OG 15/2002.
Conform art. 8, alin. 1 Ordonanță fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
Instanța, potrivit art. 34, alin. 1 din O.G. 2/2001, urmează a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției.
În ceea ce privește legalitatea, constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din ordonanță care reglementează în mod limitativ cazurile în care procesul-verbal este lovit de nulitate absolută conform Deciziei nr. 22/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel încât procesul verbal . nr._ din 15.02.2015 este legal întocmit.
În ceea ce privește susținerea petentei conform căreia procesul-verbal este lovit de nulitate absolută ca urmare a faptului că agentul constatator a consemnat faptul că autoturismul a fost condus în ziua respectivă atât de D. I., cât și de D. C., lucru ce este imposibil și nu a avut cum să constate acest lucru, instanța consideră că nu este un motiv ce ar putea atrage nulitatea absolută a actului atacat. Astfel, în primul rând, instanța nu identifică în cuprinsul procesului-verbal mențiunea că autoutilitara ar fi fost condusă la data constatării contravenției de către numitul D. C..
Pe de altă parte, conform art. 9, alin. 3 din OG 15/2002: „În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini”. De asemenea, art. 7 din același act normativ prevede că: „Responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului”; iar conform art. 1, lit. b: „utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini”.
Așadar, în cauză a fost sancționată petenta întrucât, conform verificărilor efectuate de agentul constatator în baza de date anterior menționată aceasta a fost identificată ca fiind proprietara autoutilitarei. Așadar, chiar dacă nu petenta a fost cea care a condus autoutilitara la data respectivă, acest aspect nu atrage anularea procesului-verbal, în ciuda faptului că astfel s-a consemnat, atât timp cât nu se contestă faptul că aceasta este proprietara autovehiculului.
Sub aspectul temeiniciei, procesul-verbal de contravenție ce conține constatările personale ale agentului constatator face dovada situației de fapt ce a dus la încheierea sa, iar simpla negare a petentului, în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atât timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției ca act administrativ încheiat de o persoană chemată să vegheze la respectarea legii.
Instanța este obligată să verifice dacă în cauză este vorba despre „o acuzație în materie penală” în sensul art. 6 CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii: 1. dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2. natura faptei, 3. natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate (Cauza A. împotriva României).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că din cauza caracterului preventiv, punitiv și disuasiv al sancțiunii aplicate pentru încălcarea codului rutier, garanțiile prevăzute de art. 6 din convenție în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal, care au atras, pentru contravenienți, sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare și/sau suspendarea permisului de conducere (Malige împotriva Franței, H. împotriva României).
În cauza H. împotriva României, Curtea a constatat conformitatea procedurii cu exigențele art. 6 CEDO și că instanțele naționale au analizat credibilitatea probelor prezentate, în special a proceselor-verbale întocmite de polițiștii rutieri, în lumina circumstanțelor particulare și și-au motivat în mod corespunzător hotărârile. Simplul fapt că instanțele au decis, motivat (a se vedea per a contrario A. contra României), să nu acorde încredere anumitor elemente de probă pe care nu le-au considerat credibile și să se bazeze mai mult pe altele, care figurau, de asemenea, la dosar, nu poate afecta procedura în cauză prin inechitate sau arbitrar.
Hotărârea A. împotriva României, nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar a modului de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, iar prezumția de veridicitate a celor cuprinse în procesul-verbal nu este una nerezonabilă (Cauza Blum contra Austriei).
În materie de circulație rutieră, Curtea a stabilit că art. 6 par. 2 din Convenție nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră.
Prezumția de răspundere a petentului stabilită prin procesul-verbal de contravenție este una relativă și proba contrară poate fi adusă de persoanele în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională, sarcina probei fiind stabilită în conformitate cu art. 10, alin. 1 și art. 249, alin. 1 din Codul de procedură civilă.
A conferi relevanță probatorie unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci reprezintă tocmai o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 par.2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De altfel, în jurisprudența sa în materie contravențională, Curtea Europeană nu a statuat că procesul-verbal de constatare a contravenției ar fi lipsit de orice putere probatorie sau că organele administrative ar avea obligația ca pe lângă constatările personale, să prezinte și alte probe din care să rezulte vinovăția persoanei sancționate.
O asemenea interpretare, ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale de gravitate redusă, dar numeroase.
Or, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului, procesul-verbal de contravenție beneficiază de prezumția de autenticitate și veridicitate și are forță probantă prin el însuși, cât timp petentul nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Ceea ce este imperios necesar constă în acordarea contravenientului a unor garanții suficiente pentru respectarea dreptului la apărare. În dreptul nostru, aceste garanții sunt recunoscute și acordate prin reglementarea dreptului de a formula plângere împotriva procesului-verbal de contravenție conform art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 și prin posibilitatea de a proba contra împrejurărilor constatate.
În fapt, petenta susține că a fost trasă la răspundere contravențională în mod neîntemeiat întrucât la data de 15.02.2015 autoutilitara ce o deține deținea o rovinietă valabilă. În dovedirea acestui aspect a depus chitanța (fila 6) ce atestă faptul că pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a fost achitată o taxă de drum la data de 15.02.2015, cu valabilitate începând din data de 15.02.2015, ora 11.41 și până la data de 21.02.2015, ora 23.59.
Ori, ținând cont de data înscrisă în procesul-verbal ca moment al săvârșirii contravenției, respectiv 15.02.2015, ora 11.30, constată instanța că rovinieta depusă de petentă la dosar a fost achiziționată după momentul constatării săvârșirii contravenției, astfel că nu poate reține cele invocate de aceasta din urmă pentru a constata netemeinicia procesului-verbal.
Pe de altă parte, instanța își însușește cele invocate de intimat conform cărora în cauză sunt incidente dispozițiile Odinului nr. 769/2010 (în vigoare la data constatării contravenției), care, la art. 3, alin. 1 și 6 stabilește că: „Tariful de utilizare se achită în avans pentru perioade de valabilitate de: o zi, 7 zile, 30 de zile, 90 de zile sau 12 luni; Dacă ziua de început a valabilității este ziua în curs, valabilitatea rovinietei începe de la ora achitării tarifului de utilizare și expiră la ora 24,00 a ultimei zile a perioadei pentru care a fost achitat”.
Astfel, achitarea tarifului de drum la ora 11.41 de către petentă nu conferă valabilitate asupra întregii zile de 15.02.2015, ci numai începând cu ora 11.41 și până la sfârșitul valabilității; ceea ce înseamnă că la ora 11.30 (ora controlului), autoutilitara petentei nu deținea o rovinietă valabilă.
Întrucât, pe parcursul judecății contestatoarea nu a făcut în nici un fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, deși potrivit art. 10, alin. 1 și 249 Cod Procedură Civilă, ei îi incumba sarcina acestei probe, și întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie, instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul individualizării sancțiunii, instanța reține că potrivit art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțe personale ale contravenientului.
În primul rând, reține că pentru faptă contravențională constatată, respectiv cea prevăzută de art. 8, alin. 1 din OG 15/2002 petentei i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 750 lei, cu respectarea art. 7, alin. 2 și a anexei nr. 2 din OG 15/2002.
Cu toate acestea față de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, instanța consideră că se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul. Astfel, se are în vedere faptul că petenta și-a dovedit buna-credință prin aceea că a achiziționat o rovinietă pentru autoutilitară la doar 10 minute după ora constatării contravenției, adică într-un interval de timp extrem de scurt în care, cel mai probabil, nici nu a știut că a fost sancționată. Față de aceste aspecte, consideră că avertismentul este suficient pentru a satisface scopul preventiv și punitiv avut în vedere de legiuitor.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază plângerea îndreptată împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 15.02.2015 ca întemeiată doar în parte, urmând a o admite ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta D. I., cu domiciliul în Iași, ., G1, ., în contradictoriu cu intimatul C.N.A.D.N.R. SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, cu sediul în Iași, .. 19, jud. Iași.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 750 lei, aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8, alin. 1 din OG 15/2002, cu avertismentul. Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție ., nr. 15_ din data de 15.02.2015.
Ia act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea pentru exercitarea căii de atac a apelului se depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.11.2015.
Președinte, Grefier,
E. C. A. I.
Red./Tehn. Jud. E.C.
4 ex/15.12.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2015/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
