Plângere contravenţională. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 13-11-2015 în dosarul nr. 13218/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 13 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte - C. E.
Grefier - I. A.
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2015
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind petentul T. F. și intimatul I.P.J. IAȘI - POLIȚIA MUNICIPIULUI IAȘI, având ca obiect plângere contravențională ., nr._.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la 06.11.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberări, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.05.2015 sub nr._, petentul T. F. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 29.04.2015, încheiat de către un agent din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Iași, prin care a solicitat anularea acestuia.
În motivarea plângerii, petentul a învederat instanței că procesul-verbal contestat este nelegal și netemeinic întocmit deoarece situația de fapt prezentată nu este conformă cu realitatea, el traversând intersecția pe culoarea verde a semaforului. Acest aspect poate fi confirmat și de alte persoane ce se aflau în autoturism și au observat că semaforul indica culoarea verde și cel puțin 7 secunde până la schimbarea în culoarea roșie. Arată că acesta este și motivul pentru care la rubrica obiecțiuni a completat mențiunea „nu recunosc fapta”.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, precum și proba testimonială.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001.
Cererea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru, conform art. 19 din OUG 80/2013 și a fost formulată în termenul legal prevăzut de art. 31 din OG 2/2001.
Intimatul, legal citat, a depus întâmpinare solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare, acesta a arătat faptul că procesul-verbal contestat îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, precum și proba constând în audierea martorului asistent.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. 2/2001 și OUG 195/2002.
S-au depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: copie C.I. petent, procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/29.04.2015, dovada . nr._, raportul agentului constatator, planșe foto, înregistrare video.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți, considerând că sunt utile și pot duce la soluționarea cauzei, proba cu înscrisurile depuse la dosar; precum și proba cu înregistrarea video depusă de intimat, procedându-se la vizionarea acesteia în ședință publică. Totodată, instanța a încuviințat pentru petent proba testimonială cu un martor, fiind audiat în această calitate numitul F. I. N., declarația sa fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
La data de 29.04.2015 un agent din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Iași a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ prin care s-a constatat că petentul T. F. a condus auto cu nr._ pe Bld. Poitiers, iar la intersecția cu . virajul la stânga spre Bld. Socola trecând pe culoarea roșie a semaforului electric. De asemenea, nu avea auto dotat cu trusă medicală, stingător de incendiu și triunghiuri reflectorizante. Faptele reținute sunt prevăzute de art. 100, alin. 3, lit. d și 100, alin. 1, pct. 13 din O.U.G. 195/2002, petentul fiind sancționat cu amendă contravențională totală în cuantum de 390 lei, avertisment și măsura complementară a reținerii permisului în vederea suspendării dreptului de a conduce.
Potrivit art. 100, alin. 3, lit. d din O.U.G. 195/2002: „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului”.
Conform art. 100, alin. 1, pct. 13 din OUG 195/2002: „constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: conducerea unui autovehicul și tractor agricol sau forestier care nu este dotat cu trusa medicală, triunghiuri reflectorizante și stingător pentru incendii, omologate”.
Instanța, potrivit art. 34, alin. 1 din O.G. 2/2001, urmează a verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției.
În ceea ce privește legalitatea, constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din ordonanță care reglementează în mod limitativ cazurile în care procesul verbal este lovit de nulitate absolută conform Deciziei nr. 22/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, procesul-verbal . nr._ din data de 29.04.2015 fiind legal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei, procesul-verbal de contravenție ce conține constatările personale ale agentului constatator face dovada situației de fapt ce a dus la încheierea sa, iar simpla negare a petentului, în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atât timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției ca act administrativ încheiat de o persoană chemată să vegheze la respectarea legii.
Instanța este obligată să verifice dacă în cauză este vorba despre „o acuzație în materie penală” în sensul art. 6 CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii: 1. dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2. natura faptei, 3. natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate (Cauza A. împotriva României).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că din cauza caracterului preventiv, punitiv și disuasiv al sancțiunii aplicate pentru încălcarea codului rutier, garanțiile prevăzute de art. 6 din convenție în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal, care au atras, pentru contravenienți, sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare și/sau suspendarea permisului de conducere (Malige împotriva Franței, H. împotriva României).
În cauza H. împotriva României, Curtea a constatat conformitatea procedurii cu exigențele art. 6 CEDO și că instanțele naționale au analizat credibilitatea probelor prezentate, în special a proceselor-verbale întocmite de polițiștii rutieri, în lumina circumstanțelor particulare și și-au motivat în mod corespunzător hotărârile. Simplul fapt că instanțele au decis, motivat (a se vedea per a contrario A. contra României), să nu acorde încredere anumitor elemente de probă pe care nu le-au considerat credibile și să se bazeze mai mult pe altele, care figurau, de asemenea, la dosar, nu poate afecta procedura în cauză prin inechitate sau arbitrar.
Hotărârea A. împotriva României, nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar a modului de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, iar prezumția de veridicitate a celor cuprinse în procesul-verbal nu este una nerezonabilă (Cauza Blum contra Austriei).
În materie de circulație rutieră, Curtea a stabilit că art. 6 par. 2 din Convenție nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră.
Prezumția de răspundere a petentului stabilită prin procesul-verbal de contravenție este una relativă și proba contrară poate fi adusă de persoanele în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională, sarcina probei fiind stabilită în conformitate cu art. 10, alin. 1 și art. 249, alin. 1 din Codul de procedură civilă.
A conferi relevanță probatorie unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci reprezintă tocmai o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 par.2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De altfel, în jurisprudența sa în materie contravențională, Curtea Europeană nu a statuat că procesul-verbal de constatare a contravenției ar fi lipsit de orice putere probatorie sau că organele administrative ar avea obligația ca pe lângă constatările personale, să prezinte și alte probe din care să rezulte vinovăția persoanei sancționate.
O asemenea interpretare, ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale de gravitate redusă, dar numeroase.
Or, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului, procesul-verbal de contravenție beneficiază de prezumția de autenticitate și veridicitate și are forță probantă prin el însuși, cât timp petentul nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Ceea ce este imperios necesar constă în acordarea contravenientului a unor garanții suficiente pentru respectarea dreptului la apărare. În dreptul nostru, aceste garanții sunt recunoscute și acordate prin reglementarea dreptului de a formula plângere împotriva procesului-verbal de contravenție conform art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 și prin posibilitatea de a proba contra împrejurărilor constatate.
În concret, petentul susține faptul că a traversat intersecția pe culoarea verde a semaforului. Acest aspect poate fi confirmat și de alte persoane ce se aflau în autoturism și au observat că semaforul indica culoarea verde și cel puțin 7 secunde până la schimbarea în culoarea roșie.
Cercetând înregistrarea video depusă la dosar instanța constată faptul că semaforul ce i se adresa autoturismului condus de petent a afișat culoarea galbenă, după afișarea culorii verzi, la ora 17:43:37, moment în care autovehiculul petentului nu pătrunsese încă în intersecție. Ulterior, în intersecția apare autoturismul petentului, la ora 17:43:41, când semaforul afișa deja culoarea roșie.
Cu alte cuvinte, cele învederate de petent cu privire la faptul că atunci când a pătruns în intersecție semaforul avea culoarea verde nu se confirmă, ci, din contră, sunt contrazise de probele din cauză.
Având în vedere cele de mai sus, instanța va înlătura și declarația martorului F. I. (fila 27), care a arătat că aflându-se pe locul din partea dreaptă a autoturismului condus de petent a observat că la semaforul de la pod mai erau cam 5-6 secunde pentru culoarea verde; iar atunci când a fost afișată culoarea galbenă autovehiculul petentului depășise deja cu botul semaforul, astfel că a fost forțat să depășească intersecția pentru a nu bloca intersecția.
Ori, așa cum s-a arătat și mai sus, din imaginile video depuse la dosar se observă cu ușurință faptul că semaforul ce se adresa petentului a afișat culoarea galbenă încă înainte ca acesta să pătrundă în intersecție, așa încât avea obligația, dar și posibilitatea de a opri înainte de pătrunde efectiv în intersecție, iar nu de a grăbi trecerea deși culoarea verde nu mai era afișată.
În ceea ce privește contravenția constând în aceea că petentul nu avea auto dotat cu trusă medicală, stingător de incendiu și triunghiuri reflectorizante, constată instanța că nu a fost contestată de acesta prin prezenta plângere, astfel că va reține temeinicia procesului-verbal sub acest aspect.
Întrucât, pe parcursul judecății contestatorul nu a făcut în niciun fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, deși potrivit art. 10, alin. 1 și 249 Cod Procedură Civilă, lui îi incumba sarcina acestei probe, și întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie, instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul individualizării sancțiunii, instanța reține că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțe personale ale contravenientului.
Instanța apreciază că prin raportare la aceste criterii nu se impune aplicarea unei alte sancțiuni petentului sau înlăturarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce.
De asemenea, instanța apreciază că scopul preventiv-educativ al sancțiunilor contravenționale în cazul nerespectării regulilor de circulație pe drumurile publice se atinge prin reținerea permisului de conducere - pe lângă sancțiunea amenzii contravenționale - care duce la imposibilitatea exercitării dreptului de a conduce pentru o anumită perioadă de timp, aspect perceput foarte intens de către contravenient, mult mai mult decât în cazul plății unei amenzi contravenționale.
Totodată, se constată că amenda contravențională de 390 lei stabilită pentru săvârșirea primei contravenții a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege - echivalentul a 4 puncte amendă, conform art. 100, alin. 3, lit. d raportat la art. 98, alin. 4, lit. b din O.U.G. nr. 195/2002. De asemenea, instanța apreciază că se impune menținerea sancțiunii contravenționale a avertismentului pentru cea de-a doua contravenție reținută, dar și măsura complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, neexistând motive pentru care instanța să considere că în prezenta cauză gradul de pericol social concret nu este la nivelul celui caracterizat ca pericol contravențional și evaluat abstract de către legiuitor prin reglementarea din art. 100, alin. 1, pct. 13 și art. 100, alin. 3, lit. d din O.U.G. nr. 195/2002.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază plângerea îndreptată împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 29.04.2015 ca neîntemeiată, urmând a o respinge ca atare.
În temeiul principiului disponibilității procesului-civil, instanța va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul T. F., CNP_, cu domiciliul în ., jud. Iași și domiciliul ales la Cabinet avocat R. M. în Iași, .. 3, ., jud. Iași, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI, cu sediul în Iași, .. 6, jud. Iași, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 29.04.2015.
Ia act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea pentru exercitarea căii de atac a apelului se depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.11.2015.
Președinte, Grefier,
E. C. A. I.
Red./Tehn. Jud. E.C.
4 ex/14.12.2015
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2015/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2015/2015.... → |
|---|
