Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 13121/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. N.
GREFIER Z. N.
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2015
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant M. IAȘI, PRIN PRIMAR și pe pârât M. C. - G., pârât M. G., pârât M. A. - R., având ca obiect acțiune în răspundere contractuală; reziliere contract; evacuare.
Instanța a reținut cauza spre soluționare la termenul de judecată din data de 28.10.2015 în baza art. 394 din Codul de procedură civilă, față de solicitarea părților de judecare a cauzelor în lipsă, apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru termenul de judecată de astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 07 mai 2015, sub nr._ /2014, reclamantul M. IAȘI PRIN PRIMARa solicitat instanței în contradictoriu cu pârâții M. C. G., M. G. și M. A. R. obligarea acestora la plata sumei de 768 lei, din care 738 lei reprezintă contravaloare chiriei aferente perioadei 01.01._14 și 30 lei reprezintă penalități de întârziere, calculate până la data de 30.09.2014, pentru lunile ianuarie 2014-august 2014. S-a solicitat totodată și rezilierea contractului de închiriere nr. 140/22.05.2013 și evacuarea pârâților din locuință, cu obligarea la plata debitului reprezentând chirie restantă până la evacuarea efectivă și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 2% din cuantumul chiriei datorate și neachitate la termen, în continuare, până la data stingerii integrale a debitului.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâții dețin locuința situată în Iași, ., ., ., în baza contractului de închiriere nr. 140/22.05.2013, contract încheiat pentru perioada 01.06._18. Pe perioada derulării contractului, pârâta a înregistrat întârzieri la plata chiriei stabilite prin contract, acumulând debite restante și majorări de întârziere, care au determinat-o pe reclamantă să procedeze la notificarea acestora prin adresele nr. 197/_/15.05.2014 și nr. 564/_/09.03.2014.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Contractului de închiriere nr. 140/22.05.2013 și ale Codului civil, iar în baza art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentanților săi.
În temeiul dispozițiilor art. 30 OUG 80/2013 cererea este scutită de plata taxelor de timbru.
În susținerea cererii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a depus în copie următoarele înscrisuri: contractul de închiriere nr. 140/22.05.2013, situația privind debite restante, fișa individuală, adresele nr. 197/_/15.05.2014 și nr. 564/_/09.03.2014.
Fiindu-le legal comunicată cererea de chemare în judecată, pârâții nu a formulat întâmpinare, și nici nu s-au prezentat în instanță pentru a formula un punct de vedere.
La solicitarea instanței, reclamantul a arătat că de la momentul înregistrării acțiunii, pârâții nu au efectuat nici o plată cu titlu de chirie.
Judecarea cauzei s-a făcut în lipsa părților legal citate. Instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma probatoriului administrat in cauza, instanța constată următoarele:
În fapt, la data de 22 mai 2013, reclamantul M. IAȘI PRIN PRIMAR, în calitate de locator, a încheiat cu pârâtul M. C. G., în calitate de locatar, contractul nr. de închiriere pentru suprafața locativă cu destinația de locuință socială nr. 140 (filele 4-7), având ca obiect locuința situată în municipiul Iași, ., ., contractul fiind încheiat pe perioadă determinată (până la data de_).
Principala obligație a reclamantului este predarea locuinței în stare de folosință, iar a pârâtului plata chiriei. În acest sens instanța reține dispozițiile art. 4.3 contract, conform căruia „plătitor al chiriei ca obligație bugetară este locatorul (chiriașul)”. Față de aceste dispoziții contractuale instanța reține că pârâtul M. C. G., în calitate de locator, titular al contractului de închiriere, are obligația de a achita chiria aferentă locuinței care i s-a pus la dispoziție de către reclamant, pentru el și familia lui, așa cum este specificată în anexa nr. 1, care face parte din contractul nr. 140/2013.
Potrivit prevederilor contractuale, Cap. IV art. 4.1 chiria lunară este de 82 lei și plata acesteia se face la casieria Direcției de Administrare a Patrimoniului Public și Privat care are în administrare fondul locativ de stat, scadența fiind stabilită în „ultima zi a lunii pentru care se efectuează plata” – art. 4.3 din contract. Tot prin contract s-a stabilit modalitatea de calcul a penalităților de întârziere, dar și cuantumul procentului de penalizare, art. 4.5 stabilind – „pentru neachitarea la termenul scadent a chiriei, locatarul datorează majorări de întârziere de 2%, calculate pentru fiecare lună sau fracțiune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv, conform OG 92/2003,modificată și completată prin OUG 39/2010, art. 124.”
Din fișa individuală rezultă că în perioada ianuarie 2014 - septembrie 2014, pârâtul nu a achitat debitul, cuantumul total al chiriilor neachitate fiind de 738 lei. Reclamantul a calculat penalități de întârziere, în temeiul dispozițiilor contractuale, cuantumul acestora fiind de 30 lei, calculate la data de 30.09.2014, pentru lunile ianuarie 2014 – august 2014.
În drept, instanța reține că sunt incidente în cauză dispozițiile Noului cod civil. Așadar, instanța reține că aplicabilitatea dispozițiilor art. 1169 în temeiul cărora părțile sunt libere să încheie orice contracte și să determine conținutul acestora, în limitele impuse de lege, ordinea publică și bunele moravuri și dispozițiilor art. 1270 Noul Cod Civil, conform căruia „Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”.
Astfel, instanța urmează a constata că pretențiile reclamantului își au temeiul într-o convenție legal încheiată între părți, în vigoare la data formulării prezentei cereri, respectând întocmai clauzele contractuale stipulate. Instanța reține că pârâtul are obligația achitării chiriei aferente perioadei 01.01._14, în valoare totală de 738 lei .
În ceea ce privește majorările de întârziere, instanța constată că raporturile dintre părți s-au derulat pe baza convenției părților, în care au prevăzut o clauză penală potrivit căreia, pentru neplata la termen a cheltuielilor de întreținere, se percepe o penalitate calculată în funcție de penalitatea impusă furnizorul de utilități.
Clauza penală este o convenție prin care părțile evaluează anticipat prejudiciul suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării necorespunzătoare sau cu întârziere a unei obligații contractuale și, implicit daunele ce i se cuvin pentru acoperirea acestuia. În cauza dedusă judecății, aceste daune, stabilite anticipat și convenționale, au natură moratorie, fiind datorate pentru întârzierea în executarea obligației. Întrucât pârâtul a acceptat contractul, însușindu-și conținutul acestuia prin semnătură, acesta și-a însușit implicit și conținutul clauzei penale stipulate. În prezența clauzei penale, instanței nu îi este permis să verifice întinderea prejudiciului suferit de către creditor și nici să ceară creditorului să dovedească întinderea prejudiciului efectiv suferit. Clauza penală fiind rezultatul unui acord de voință, este obligatorie pentru părți și pentru instanță. Pârâtul a acceptat o astfel de evaluare a prejudiciului născut prin neexecutarea obligației, cuantumul penalităților fiind de 30 lei, calculate la data de 30.09.2014 pentru lunile ianuarie 2014-august 2014.
Așadar instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 768 lei, din care 738 lei reprezintă chirie pentru perioada 01.01.2014 – 30.09.2014 și 30 lei reprezintă majorări de întârziere calculate la data de 30.09.2014, pentru perioada ianuarie 2014 – august 2014.
Prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reclamantul a dovedit împrejurarea că titularul de contract nu și-a îndeplinit în mod culpabil obligațiile contractuale privind plata chiriei. Întrucât pârâtul nu a respectat obligațiile contractuale, în temeiul art. 7.1.2 lit. a din contractul de închiriere 140/22.05.2013, potrivit cu care rezilierea contractului intervine în situația în care locatarul nu a achitat chiria cel puțin 3 luni consecutiv, precum și atunci când locatarul nu respectă clauzele contractuale, instanța urmează să dispună rezilierea contractului de închiriere 140/22.05.2013.
Evacuarea este sancțiunea civilă aplicabilă locatarului principal si membrilor familiei sale in cazul neîndeplinirii unor obligații legale sau contractuale referitoare la modul de exercitare a drepturilor locative, presupunând rezilierea prealabilă a contractului de închiriere a locuinței si constând în obligarea chiriașului, la încetarea actelor de folosință a suprafeței locative pe care o deține în baza contractului reziliat sau pe care a ocupat-o abuziv, fără a poseda un titlu locativ valabil.
Astfel, față de faptul că pentru motivele expuse mai sus s-a dispus rezilierea contractului de închiriere, iar pârâtul M. C. G., împreună cu pârâții M. G. și M. A. R., ocupă fără un titlu legal imobilul proprietatea reclamantului, instanța va admite și capătul de cerere privitor la evacuare și va dispune evacuarea a acestora din apartamentul nr. apartamentul nr. 76, . Iași, ., ..
Întrucât pârâții vor continua să locuiască fără titlu în imobil până la data evacuării efective, instanța reține că pârâtul M. C. G. datorează în continuare reclamantului, dar pe temei delictual, sume reprezentând echivalentul lipsei de folosință a imobilului. Cum lipsa de folosință a locuinței sociale este echivalentul chiriei încasate de reclamant, rezultă că pârâtul datorează reclamantei contravaloarea chiriei până la evacuarea efectivă din imobil, precum și majorări de întârziere. Art. 124 ¹ alin. 2 OUG 39/2010 stabilește că, prin excepție de la prevederile art. 119 alin. (1) și art. 120^1, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată datorate bugetelor locale, se datorează după acest termen majorări de întârziere. „Nivelul majorării de întârziere este de 2% din cuantumul obligațiilor fiscale principale neachitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracțiune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.” Făcând aplicarea dispozițiilor legale instanța va obliga pârâtul și la plata către reclamant a penalităților aferente debitului restant în cuantum de 2% din cuantumul chiriei datorate și neachitate la termen, începând cu data de 01.10.2014, în continuare, până la data stingerii integrale a debitului.
Față de aceste împrejurări, având în vedere dispozițiile legale anterior menționate, precum și prevederile contractuale, instanța apreciază că cererea formulată de către reclamant este întemeiată, urmând să o admită așa cum a fost formulată, dispunând obligarea pârâtului M. C. G. la plata către reclamant a sumei de 768 lei, din care 738 lei reprezintă chirie pentru perioada 01.01.2014 – 30.09.2014 și 30 lei reprezintă majorări de întârziere calculate la data de 30.09.2014, pentru perioada ianuarie 2014 – august 2014, a chiriei lunare până la evacuarea din imobil și majorări de întârziere în cuantum de 2% din cuantumul chiriei datorate și neachitate la termen, calculate pentru fiecare luna sau fracțiune de lună, începând cu data de 01.10.2014 până la evacuarea efectivă din imobil. Totodată se va dispune rezilierea contractului de închiriere nr. 140/22.05.2013 și evacuarea pârâților din locuința situată în municipiul Iași, ., ., ..
Față de dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă și de principiul disponibilității, instanța va lua act că nu au fost solicitate, de către părți, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea civilă, formulată de reclamantul M. IAȘI prin primar, în contradictoriu cu pârâții M. C. G., M. G. și M. A. R..
Obligă pârâtul M. C. G. să plătească reclamantului suma de 768 lei, din care 738 lei reprezintă chirie pentru perioada 01.01.2014 – 30.09.2014 și 30 lei reprezintă majorări de întârziere calculate la data de 30.09.2014, pentru perioada ianuarie 2014 – august 2014.
Obligă pârâtul M. C. G. să achite reclamantului chirie până la evacuarea efectivă din imobil și majorări de întârziere în cuantum de 2% din cuantumul chiriei datorate și neachitate la termen, calculate pentru fiecare luna sau fracțiune de lună, începând cu data de 01.10.2014 și până la data stingerii integrale a debitului.
Dispune rezilierea contractului de închiriere nr. 140/22.05.2014 și evacuarea pârâților din apartamentul nr. 76, . Iași, ., ..
Constată că nu s-au cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii. În situația în care se formulează cerere de apel, aceasta se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2015.
Președinte,Grefier,
M. N. Z. N.
Red./tehnored./ M.N./Z.N.
4 exemplare/10.12.2015
| ← Pretenţii. Hotărâre din 06-11-2015, Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2015/2015.... → |
|---|
