Contestaţie la executare. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 25-11-2015 în dosarul nr. 13852/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. I.
Grefier C. A.
Sentința civilă Nr._/2015
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestator . și pe intimat C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI IAȘI, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă av. C. pentru contestatoare, lipsă fiind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, că pentru acest termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Instanța acordă cuvântul cu privire la probe .
Av. C. pentru contestatoare, solicită incuviințarea probei cu inscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Instanța constată faptul că prin intâmpinare intimata a solicitat incuviințarea probei cu inscrisuri.
Instanța admite proba cu inscrisurile aflate la dosarul cauzei pentru ambele părți și o constată administrată.
Av. C. pentru contestatoare, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța acordă cuvântul la dezbateri pe fondul cauzei.
Av. C. pentru contestatoare, solicită admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată întrucât nu datorează creanța. In ceea ce privește prescripția dreptului de a solicita executarea silită solicită ca instanța să aibă in vedere faptul că acea notificarea invocată in cuprinsul întâmpinării nu reprezintă efectiv un act de executare ci este doar o notificare comunicată de către intimată prin care i se pune in vedere achitarea sumei de 28 euro reprezentând tarif de despăgubire. Nu solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat ci doar restituirea taxei de timbru .
Instanța rămâne in pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberand asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:
Prin contestatia la executare inregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi sub nr._ contestatoarea . a solicitat in contradictoriu cu intimata C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA PRIN DIRECTIA REGIONALA DE DRUMURI SI PODURI IASI anularea incheierii de incuviintare silita din data de 24.08.2015, anularea somatiei emisa in dosarul nr. 1115/2015 al B. M. I. SI M. L. cat si a tuturor actelor de executare subsecvente, cu cheltuieli de judecata.
In motivare contestatoarea arata ca, prin cererea de executare silita formulata de intimata aceasta a solicitat inceperea executarii in vederea recuperarii debitului in cuantum de 28 EURO reprezentand tarif de despagubire, conform titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contraventiei . nr._/15.05.2012, precum si cheltuieli de executare in valoare totala de 221,38 lei.
Sustine contestatoarea ca, actele de executare sunt nelegale, avand in vedere faptul ca prin Legea 144/2012 a fost abrogat art. 8 al. 3 si art. 31 din OG 15/2002, iar potrivit disp. art. 15 al. 2 din Constitutie, legea dispune numai penbtru viitor cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile, astfel incat, nu mai poate fi obligata la plata sumei de 28 EURO reprezentand tarif de despagubire.
Contestatoarea mai arata ca, titlul executoriu constand in procesul verbal . nr._/15.05.2012 este nul intrucat nu cuprinde semnatura olografa a agentului constatator ci doar o semnatura electronica, iar fata de disp. art. 6 din Decretul 167/1958, intelege sa invoce si prescriptia dreptului de a solicita executarea silita.
In drept, au fost invocate disp. art. 712 C. pr. civ.
In sustinerea contestatiei au fost depuse la dosarul cauzei inscrisuri.
Contestatia a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru.
Intimata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea contestatiei la executare aratand faptul ca, exceptia prescriptiei dreptului de a cere executarea silita nu este intemeiata, intrucat a solicitat executarea silita a tarifului de despagubire in termenul legal de 3 ani de la data la care s-a nascut dreptul de a cere executarea silita.
De asemenea, a aratat ca, fata de dispozitiile art. 711 al. 1 si 712 al. 1 C.pr.civ., contestatoarea ar fi putut invoca apararile facute in cuprinsul contestatiei la executare in procedura plangerii contraventionale, iar semnatura electronica este valabila, dat fiind faptul ca Decizia ICCJ nr. 6/2015 a fost pronuntata ulterior intocmirii si comunicarii procesului verbal.
Referitor la tariful de despagubire, intimata arata ca, fata de prevederile legale incidente in speta, este inaplicabil principiul retroactivitatii legii contraventionale mai favorabile, deoarece, abrogarea normei care reglementa tariful de despagubire prin Legea 144/2012 nu are nici un efect asupra executarii voluntare sau silite a tarifelor stabilite prin procesele verbale de contraventie incheiate cu privire la fapte savarsite anterior intrarii in vigoare a acestei legi.
In drept, au fost invocate prevederile OG 2/2001, OG 15/2002, Legea 144/2012, C.pr.civ.
In sustinerea intampinarii au fost depuse la dosarul cauzei inscrisuri.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri.
De asemenea, instanta, din oficiu, a dispus atasarea dosarului nr. 1115/2015 al B. M. I. SI M. L..
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
In urma cererii de executare silită formulată la data de 21.08.2015 de către intimata C. Națională de Autrostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași s-a format dosarul de executare nr. 1115/2015 al Biroului Executorului Judecătoresc M. I. și M. Lacrimoara, având ca obiect punerea in executare a titlul executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/15.05.2012.
Față de data dosarului de executare, în conformitate cu art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila și având în vedere că obiectul cauzei privește un incident al executării silite începute după data de 15. 02. 2013, legea procedurală aplicabilă prezentului dosar este Noul Cod de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010, prin urmare, orice trimitere făcută la codul de procedură civilă în prezenta cauză, se referă la acesta din urmă.
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/15.05.2012 contestatoarea a fost sancționată cu amendă contraventionala în cuantum de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin 1 din OG nr. 15/2002, dispunându-se și obligația de a achita tariful de despăgubire în cuantum de 28 Euro, respectiv 122,49 lei conform art. 8 alin 3 din OG nr. 15/2002.
Prin încheierea din data de 24.08.2015 emisa in dosarul de executare nr. 1115/2015 s-a încuviințat executarea silită în vederea recuperării creanței în cuantum de 28 Euro, în baza titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/15.05.2012 la cererea creditoarei C. Națională de Autrostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași împotriva debitoarei ..
Conform disp .art. 712 din Codul de procedura civila, împotriva executarii silite, precum si impotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare. De asemenea, daca nu s-a utilizat procedura prevazuta de art. 443, se poate face contestatie si in cazul in care sunt necesare lamuriri cu privire la intelesul, intinderea sau aplicarea titlului executoriu.
Potrivit art. 713 alin 2 din Codul de procedura civila, în cazul in care executarea silita se face in temeiul unui alt titlu executoriu decat o hotarare judecatoreasca, se pot invoca in contestatia la executare si motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executoriu, numai daca legea nu prevede in legatura cu acel tilu executoriu o cale procesuala specifica pentru desfiintarea lui.
Analizând certitudinea creanței urmărite, instanta reține faptul că prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contestatoarei la plata despăgubirilor de 28 de euro, creanță a cărei executare se urmărește în dosarul execuțional nr.1115/2015.
Prin dispozițiile art.I pct.2 din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 legiuitorul a abrogat dispozițiile art.8 al.3 din Legea nr.15/2002 care reglementau obligația de a achita, pe lângã amenda contravenționalã aferentă faptei de a circula fără rovinietă, și un tarif de despãgubire, iar potrivit art. II tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Conform disp. art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Este de principiu ca in materie penala momentul intervenirii legii mai favorabile este irelevant iar jurisprudența CEDO impune statelor membre retroactivitatea legii mai favorabile si in domenii care, in dreptul intern se circumscriu dreptului contravențional.
Dispozițiile art.12 din OG nr.2/2001 prevăd că (1) Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ. (2) Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. In cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai grava, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia.
În același timp, prin Decizia Curții Constituționale nr. 228 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 283 din 27 aprilie 2007 s-a constatat că dispozițiile art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma "nu se mai sancționează" prevăzută în text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia. În cuprinsul acestei decizii se arată că sintagma "nu se mai sancționeazã" trebuie înțeleasã în sensul cã, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplicã, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrãrii în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai executã.
Prin urmare, legea mai favorabila se aplica retroactiv daca succesiunea de legi a intervenit intre momentul savarsirii contravenției si momentul executării integrale a sancțiunii.
În speță, instanta apreciază că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului prin eliminarea obligației de plată a tarifului de despăgubire, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravenției săvârșite de debitoare, chiar dacă această faptă a fost săvârșită înainte de . legii menționate, în condițiile în care sancțiunea privind tariful de despăgubire nu era executată la data intervenirii dispoziției de eliminare a acestui tarif.
Concluzia se impune prin prisma faptului că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbale într-o anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în niciun fel de motive obiective.
Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept, și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivități legii contravenționale mai favorabile, instanța apreciază că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 conține dispoziții incompatibile cu art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar eliminarea tarifului de despăgubire trebuie înțeleasă drept o lege contravențională mai favorabilă care, prin prisma art.15 din Constituție, se va aplica retroactiv și contravenției săvârșite de debitoarea contestatoare, chiar dacă această faptă a fost săvârșită înainte de . legii menționate, întrucât sancțiunea nu era executată la data intervenirii Legii nr.144/2012.
Calificarea naturii tarifului de despăgubire prevăzut de art.8 al.3 din OG nr.15/2002 drept o sancțiune contravențională reiese atât din modul de reglementare, acesta însoțind automat sancțiunea amenzii, fără a se verifica în concret, în cazul fiecărui contravenient, existența unui prejudiciu suferit de CNADNR și întinderea acestuia, cât și din cuantumul său, care crește progresiv și concomitent cu amenda aplicabilă pentru fiecare tip de vehicul (conform anexelor 2 și 4 ale OG nr.15/2002 anterior intrării în vigoare a Legii nr.144/2012).
Această calificare rezultă cu claritate și din decizia nr. 385/2013 a Curții Constituționale, în care s-a reținut că, referindu-se la tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 și dispunând anularea lor, prevederile de lege ce formează obiect al excepției au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții. Ca urmare a abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta - textul de lege criticat conține, însă, o normă legală mai favorabilă, intervenită în domeniul contravențional, conformă prevederilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală.
Prin urmare, odată cu Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contestatoarei la plata despăgubirilor de 28 euro, creanță a cărei executare se urmărește în dosarul execuțional nr.1115/2015, prin mecanismul de funcționare al legii contravenționale mai favorabile, în sarcina contestatoarei nu se mai poate reține obligația de plată a tarifului de despăgubire de 28 euro imputată prin procesul verbal . nr._/15.05.2012, sancțiune ce nu era executată la data intrării în vigoare a art.II din Legea nr.144/2012, astfel incat, se impune anularea actelor de executare efectuate în dosarul nr.1115/2015 pentru recuperarea acestei sume de către intimată.
Cat priveste apararile de fond invocate de catre contestatoare referitoare la lipsa de pe procesul verbal a semnaturii olografe, in art. art. 713 alin 2 din Codul de procedura civila se arata ca, în cazul in care executarea silita se face in temeiul unui alt titlu executoriu decat o hotarare judecatoreasca, se pot invoca in contestatia la executare si motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executoriu, numai daca legea nu prevede in legatura cu acel tilu executoriu o cale procesuala specifica pentru desfiintarea lui.
Prin urmare, contestatia la executare este o cale de atac impotriva actelor de executare si vizeaza exclusiv neregularitati ale actelor de executare, putand fi facute pe aceasta cale aparari impotriva titlului executoriu doar daca legea nu prevede in acest sens o cale speciala de atac.
Ori, in materia proceselor verbale de contraventie este prevazuta o cale speciala a plangerii contraventionale reglementata de OG 2/2001, in cadrul careia se pot invoca aparari privind legalitatea si temeinicia actului sanctionator, in timp ce prin contestatia la executare inceputa in baza unui titlu reprezentat de un proces verbal de contraventie se pot invoca numai motive de nelegalitate a executarii silite insesi sau a actelor de executare, fara a se putea pune in discutie valabilitatea titlului executoriu.
De asemenea, instanta apreciaza ca nu se impune a fi analizate sustinerile contestatoarei referitoare la intervenirea prescriptiei dreptului de a se mai solicita executarea silita, dat fiind faptul ca, asa cum s-a aratat anterior, in sarcina contestatoarei nu mai poate fi retinuta obligatia de plata a tarifului de despagubire, iar admiterea sau respingerea prescriptiei ar fi lipsita de orice eficienta juridica.
In baza acestor considerente, instanta va admite contestatia la executare formulata si va dispune anularea incheierii de incuviintare a executarii silite din data de 24.08.2015 precum si a tuturor actelor de executare efectuate in dosarul de executare nr. 1115/2015 al B. M. I. SI M. L..
Avand in vedere solutia data contestatiei la executare, in temeiul disp. art. 45 al. 1 lit. f din OUG 80/2013, instanta va admite cererea contestatoarei si va dispune restituirea sumei de 28 lei reprezentand taxa judiciara de timbru, la ramanerea definitiva a prezentei hotarari.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestatia la executare formulata de contestatoarea .. cu sediul in IAȘI, ., J. IAȘI in contradictoriu cu intimata C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA PRIN DIRECTIA REGIONALA DE DRMURI SI PODURI IASI, cu sediul in Iași, .. 19, J. IAȘI
Dispune anularea incheierii de incuviintare a executarii silite din data de 24.08.2015 precum si a tuturor actelor de executare efectuate in dosarul de executare nr. 1115/2015 al B. M. I. SI M. L..
Dispune restituirea sumei de 28 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare, calea de atac urmand a fi depusa la Judecatoria Iasi.
Pronunțată în ședinta publica azi, 25.11.2015.
Președinte,Grefier,
I. A. A. C.
Red. / tehnored. I.A. /C.A. / 4 ex / 11.01.2016
| ← Validare poprire. Hotărâre din 20-11-2015, Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
