Plângere contravenţională. Sentința nr. 4611/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4611/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 31299/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4611/2015
Ședința publică de la 02 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. G.
Grefier M. G. P.
Pe rol se află judecarea acțiunii civile formulate de petentul C. V. în contradictoriu cu intimata Poliția L. Iași, având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza a fost reținută spre soluționare în ședința publică din data de 12.03.2015, când, din lipsă de timp pentru deliberări, s-a amânat pronunțarea la data de 26.03.2015 și pentru azi, când,
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri de chemare în judecată, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 01.09.2014, pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._ petentul C. V. a solicitat anularea procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit la data de 12.08.2014 de intimata Politia Locala Iași. A solicitat petentul anularea procesului verbal menționat a măsurii tehnico administrative de ridicare a autoturismului menționat si obligarea intimatei la restituirea sumei de 430 lei achitata cu titlu de taxa de ridicare a autovehiculului.
În motivarea plângerii petentul a arătat ca la data de 12.08.2014 in jurul 12,10 a oprit autoturismul cu nr. de înmatriculare_ in zona A. P. lângă parcarea Hotelului Ramada, deoarece urma sa încheie un contract de prestări servicii la acest hotel pentru evenimentul căsătoriei din data de 16.08.2014.
Întrucât in zona nu era liber nici un loc de parcare si avea ora stabilita pentru întâlnire la 12,10 a oprit autovehiculul in zona precizata fără ca oprirea sa constituie un obstacol pentru traficul rutier, locul in care a oprit nefiind in apropierea trecerilor de pietoni, in stație RATB, in intersecție, pe colt sau in apropierea acestora, nu dubla o mașina parcata si nu bloca accesul public sau privat.
La momentul revenirii sale a constatat ca mașina nu mai era la locul respectiv deși alte autovehicule nu fuseseră mișcate. A sunat la numărul de telefon indicat pe plăcuța ce indica ridicare autovehicule aflând ca autoturismul a fost ridicat. Susține petentul ca s-a deplasat la punctul de lucru al S.C. Servicii Publice Iași unde a achitat suma de 430 lei pentru a putea recupera mașina. Ulterior i-a fost comunicat si procesul verbal contestat.
Susține petentul ca faptei sale ii lipsește caracterul contravențional întrucât oprirea autovehiculului in acel loc s-a datorat unui motiv bine întemeiat.
Mai arata petentul ca sancțiunea a fost greșit individualizata, intimata neținând cont de dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001.
Nu au fost respectate nici dispozițiile art. 16 alin. 1 din O.G. 2/2001 nefiind indicate ocupația si locul de munca al petentului.
In ce privește măsura ridicării autovehiculului susține petentul ca potrivit art. 64 alin. 3 din O.U.G. 195/2002: ridicarea autovehiculelor dispusa de politia rutiera in condițiile alin. 1 se realizează potrivit procedurii prevăzute de regulament. Regulamentul la care se face trimitere nu conține insa dispoziții privitoare la procedura de ridicare.
In consecința petentul a solicitat admiterea plângerii așa cum a fost formulata.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 7 alin. 2 si 3 din O.G. 2/2001, art. 11 alin. 1 si art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, art. 64 alin. 3, art. 97 alin. 1 lit d din O.U.G. 195/2002, art. 1349 Cod civil.
Ca urmare a comunicării cererii de chemare în judecată, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii. S-a arătat că petentul a fost sancționat, pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale: in ziua de 12.08.2014, ora 12.25 a staționat neregulamentar cu autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare_ pe . calea de acces spre Tribunal in zona de actiune a indicatorului cu semnificația Oprirea interzisa însoțit de plăcuța adiționala de ridicare.
S-a arătat ca fapta este prevăzuta de art. 108 alin. 1 lit. B pct. 7 din O.U.G. 195/2002.
In continuare intimata a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la capătul de cerere având ca obiect restituirea sumei de 430 lei reprezentând contravaloarea taxei de ridicare. In motivare intimata a invocat dispozițiile art. 1 din H.G. 147/1992, coroborate cu prevederile art. 5 din același act normativ, HCLM 107/2005 si a arata ca suma menționata a fost încasata de S.C. Servicii Publice S.A.
In continuare intimata a arătat ca procesul verbal este legal întocmit. Astfel, împrejurarea ca in procesul verbal nu au fost menționate ocupația si locul de munca al petentului nu sunt de natura sa atragă sancțiunea nulității absolute a acestuia, având in vedere dispozițiile art. 17 din O.G. 2/2001.
Susține intimata in continuare ca nu doar Politia Rutiera prin agenții săi pot dispune ridicarea autovehiculelor pretins staționate ilegal, in acest sens fiind dispozițiile art. 64 din O.G. 195/2002, art. 7 lit. H din Legea nr. 155/2010 si art. 2.3 din H.G. 147/1992.
În drept au fost invocate prevederile art. 205, NCPC, OG 2/2001 OUG 195/2002 și Regulamentul de aplicare al acesteia, Legea nr. 155/2010.
La solicitarea instanței intimata a depus la dosar documentația aferenta procesului verbal (respectiv planșa foto – fila 19 dosar).
In cauza instanța a pus in discuție in cauza, la termenul de judecata din data de 29.01.2015, in baza art. 78 alin. 2 Cod procedura civila introducerea in cauza a S.C. Servicii Publice S.A.
Niciuna dintre parți nu a solicitat insa introducerea in cauza a acestei entități.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei instanța retine următoarele:
Calitatea procesuală pasivă se traduce în corespondența ( echivalența) existentă între persoana chemată în judecată în calitate de pârât/intimat și persoana ce poate fi obligată în temeiul raportului juridic dedus judecății.
In prezenta cauza petentul a solicitat ca odată cu anularea procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 12.08.2014 sa se dispună si restituirea sumei de 430 lei reprezentând taxa de ridicare pe care a achitat-o.
Din înscrisul de la fila 8 dosar instanța retine insa ca suma de 430 lei nu a fost încasata de intimata Politia Locala Iași ci de către S.C. Servicii Publice S.A.
Întrucât in cauza intimata nu este cea care a încasat suma a cărei restituire este solicitata instanța retine ca acesta nu are calitate procesuala pasiva.
F. de aceste considerente instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei si in consecința va respinge cererea având ca obiect restituirea sumei de 430 lei ca fiind formulata in contradictoriu cu o persoana fără calitate procesuala pasiva.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal ISC numărul_, încheiat la data de 12.08.2014, petentul a fost sancționat întrucât a staționat neregulamentar cu autoturismul cu marca Renault cu nr. de înmatriculare_ pe . zona de acțiune a indicatorului Oprirea interzisa însoțita de plăcuța adiționala de ridicare pe calea de acces spre Tribunal. S-a reținut ca fapta este prevăzuta de art. 100 alin. 2 si art.108 alin. 1 lit. B pct. 7 din O.U.G. 195/2002.
Pentru fapta săvârșita petentului i-a fost aplica sancțiunea principala a avertismentului și 3 puncte penalizare precum și măsura complementară a ridicării autoturismului.
Măsura complementară a ridicării autoturismului a fost adusă la îndeplinire de lucrătorii ..
Pentru recuperarea autovehiculului, petentul a achitat suma de 430 de lei reprezentând cheltuieli de ridicare, transport și depozit efectuate de către societatea de servicii publice.
În drept, potrivit art.7 litera h) din Legea nr.155/2010, în domeniul circulației pe drumurile publice, poliția localã are ca atribuție constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor pentru încãlcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar.
De asemenea potrivit art.108 alin.1 pct.7 coroborat cu art.100 alineat 2 din OUG nr.195/2002 staționarea neregulamentară constituie contravenție și atrage sancțiunea amenzii din clasa a II–a de sancțiuni (4-5 puncte amendă), și sancțiunea aplicării unui număr de 3 puncte penalizare.
Sub aspectul legalității, actul sancționator a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 si 17 din O.G.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, instanța retine ca agentul constatator a respectat dispozițiile legale și au întocmit procesul verbal în conformitate cu dispozițiile normative în vigoare, nefiind lovit de nulitate absolută, fiind cuprinse toate mențiunile obligatorii, respectiv completându-se atât numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator cât și numele și prenumele petentului a cărei lipsă atrage sancțiunea nulității absolute.
Sunt nefondate susținerile petentului in sensul ca procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor ar fi lovit de nulitate întrucât regulamentul de aplicare a O..G. 195/2002 nu a reglementat o procedura de ridicare a autovehiculelor.
Astfel, instanța constata ca măsura tehnico - administrativa a ridicării autovehiculului a fost dispusa in concordanta cu dispozițiile art.7 litera h) din Legea nr.155/2010 anterior citat.
Instanța retine in acest context ca sunt nefondate si susținerile petentului in sensul ca faptei sale i-ar lipsi caracterul contravențional prin raportare la dispozițiile art. 11 alin. 1 din O.G. 2/2001, întrucât oprirea sa in loc nepermis s-ar fi datorat unor motive bine întemeiate.
Astfel, potrivit art. 11 alin. 1 din O.G. 2/2001: Caracterul contravențional al faptei este înlăturat in cazul legitimei aparari, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum si infirmității, daca are legătura cu fapta savarsita.
In cauza petentul nu a dovedit existentei vreunei cauze care sa înlăture caracterul contravențional al faptei, dintre cele menționate de textul de lege anterior citat. Împrejurarea ca acesta avea stabilita o întâlnire la o anumita ora si nu a găsit nici un loc de parcare disponibil in zona nu întrunește in nici un caz condițiile prevăzute de lege pentru a se retine existenta unei cauze de natura sa înlăture caracterul contravențional al faptei.
Sunt nefondate si susținerile in sensul ca procesul verbal ar fi nul întrucât in cuprinsul acestuia nu sunt menționate ocupația si locul de munca al petentului.
Astfel, art. 17 din O.G._ prevede in mod expres care sunt mențiunile a căror lipsa este de natura sa atragă sancțiunea nulității absolute a procesului verbal. Aspectele invocate de petent nu sunt incluse in cuprismul textului de lege anterior menționat. În aceste condiții instanța retine ca pentru a fi de natura sa atragă sancțiunea nulității, petentul trebuie sa facă dovada in cauza a unei vătămări generate de lipsa acelor mențiuni, vătămare care nu ar putea fi înlăturata decât prin anularea procesului verbal. Or o astfel de proba nu a fost făcuta in cauza.
In ce privește temeinicia procesului verbal, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției, instanța urmând să rețină situația de fapt așa cum este descrisă în procesul verbal.
În acest sens, instanța reține că O.G. nr.2/2001 nu conține dispoziții exprese privind valoarea probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției, condiții în care se apreciază, de către instanță, că actul sancționator face dovada deplină asupra situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de adevăr. Contravenientul poate, deci, să dovedească liber, cu orice mijloc de probă, caracterul nereal al mențiunilor înscrise în procesul-verbal.
Din perspectiva jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 par. 2 din Convenției nu interzice existenta unor prezumții de fapt sau de drept (Salabiaku c. Franta din 07.10.1988). Prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie sa respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Janosevic c. Suedia par.101).
Așadar, prezumția de legalitate de care se bucura procesul verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrara dispozițiilor art. 6 par.2 din Convenție. Autorului contravenției i se asigură fără nicio îngrădire dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului verbal de constatare a contravenției iar . situație, este firesc ca el sa dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate.
Aceasta nu înseamnă răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel care face o afirmație in justiție trebuie s-o dovedească.
Persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, al cărui cuprins poate fi contestat prin formularea de obiecțiuni în momentul întocmirii și ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta nu înțelege să se folosească de căile prevăzute de lege pentru a-l contesta, în care intră și dreptul de a face obiecțiuni.
Instanța reține că petentului i s-a asigurat dreptul la un proces echitabil, acordându-i-se posibilitatea de a propune probe.
În speță, petentul nu a dovedit o situație de fapt contară celei reținute prin procesul verbal. Dimpotrivă, prin planșa foto depusa la fila 19 din dosar intimata a dovedit împrejurarea ca petentul a staționat cu autovehiculul in zona de acțiune a indicatorului oprirea interzisa.
Analizând sancțiunea aplicată prin procesul verbal contestat, instanța constată că aceasta respecta dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr.2/2001, conform cărora la aplicarea sancțiunii se ține seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, precum și de urmarea produsă, astfel încât sancțiunea să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, petentului fiindu-i aplicata sancțiunea avertismentului pentru fapta reținuta in sarcina sa.
În aceste condiții, ținând cont de faptul că, pe de o parte, petenta nu a făcut contradovadă asupra celor reținute în procesul verbal, iar pe de alta parte, fata de dispozițiile art. 21 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea formulată de către petenta.
Având in vedere si dispozițiile art. 453 Cod procedura civila instanța va lua act ca in cauza nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Politia Locala Iași, excepție invocata prin întâmpinare.
Respinge cererea având ca obiect restituirea sumei de 430 lei, cerere formulata de petentul C. V., CNP_, domiciliat in Iași, .. 77, ., in contradictoriu cu intimata Politia Locala Iași, C.I.F._, cu sediul in Iași, ., jud. Iași pentru lipsa calității procesuale pasive a intimatei.
Respinge ca nefondată plângerea formulata de petentul C. V. împotriva procesului verbal . nr._ încheiat la data de 12.08.2014, plângere formulata in contradictoriu cu intimata Politia Locala Iași.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria Iași.
Pronunțata in ședința publica, azi, 02.04.2015.
Președinte, Grefier,
GE PM
RED/TEHNORED.G.E.
4 EX/13.05.2015
| ← Cereri. Sentința nr. 4585/2015. Judecătoria IAŞI | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 4794/2015.... → |
|---|
