Plângere contravenţională. Sentința nr. 5438/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5438/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 5312/245/2015
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 21 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: I.-C. R.
Grefier: H. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5438
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petenta R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR – ROMSILVA, prin DIRECȚIA SILVICĂ IAȘI, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că acesta este primul termen de judecată acordat, precum și că, potrivit verificărilor efectuate în aplicațiile ECRIS și SAE ale Judecătoriei Iași, s-a constatat că nu au mai fost înregistrate alte cereri privind aceleași părți și având același obiect, precum și faptul că, prin compartimentul Registratură al Judecătoriei Iași, la data de 20.04.2015, s-a depus de către petentă, răspuns la întâmpinare, într-un exemplar, după care:
Instanța constată faptul că, deși în cuprinsul întâmpinării intimatul a solicitat comunicarea actelor de procedură la adresa ISCTR I. Teritorial nr.3, Zona N-E, Suceava, B-ul G. E., Nr.16, Județul Suceava (fila 40 din dosar), acesta nu a indicat și persoana însărcinată cu primirea corespondenței, conform dispozițiilor art.158 din Noul Cod de procedură civilă. Prin urmare, apreciind ca fiind legală citarea intimatului la sediul principal din București, ..38, sector 1, instanța dispune continuarea judecății.
Instanța reține că Judecătoria Iași este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei conform dispozițiilor art.94 pct.4 din Noul Cod de procedură civilă raportat la art.32 al.2 din OG nr.2/2001.
Instanța pune în discuție estimarea duratei cercetării judecătorești și pronunțarea la prezentul termen de judecată.
În temeiul art.255 raportat la art.258 din Noul Cod de procedură civilă, instanța încuviințează administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar de ambele părți. În aceste condiții, se apreciază că nu se mai impune estimarea duratei cercetării judecătorești, instanța urmând a analiza fondul cauzei la acest termen de judecată.
Nemaifiind cereri de formulat, nici probe de administrat, în temeiul art. 392 din Noul Cod de procedură civilă, instanța deschide dezbaterile, constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, că părțile nu sunt prezente la dezbateri și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa reprezentantului petentei și, în temeiul art.394 din Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și reține cauza spre deliberare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 24.02.2015, sub nr.de dosar_, formulată împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 05.02.2015 de către intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier, petenta R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR – ROMSILVA, prin DIRECȚIA SILVICĂ IAȘI a solicitat înlocuirea sancțiunii principale a amenzii în cuantum de 4000 RON cu avertismentul, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea plângerii, se arată că sancționarea contravențională are la bază faptul că, la data de 05.02.2015, orele 18,25, pe DN 28, km 67+300, pe raza localității valea L., jud.Iași, organul constatator a verificat autovehiculul cu nr.de înmatriculare_, proprietatea petentei, constatând lipsa plăcuței din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate. Se învederează instanței că, la ultima inspecție tehnică periodică, la data de 07.11.2014, contravenienta nu a fost înștiințată cu privire la obligația de dotare a vehiculului cu plăcuța sus-menționată și nici modalitatea de procurare a acesteia. Mai mult, sancțiunea amenzii în cuantum de 4000 lei este mult prea aspră în comparație cu gravitatea faptei, având în vedere că petenta este la prima abatere, pe raza Direcției Silvice Iași nu s-a constatat săvârșirea anterioară a unei fapte contravenționale, iar petenta a îndeplinit de îndată obligația prevăzută de art.4 pct.61 din HG nr.69/2012, achiziționând plăcuța din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate.
În drept, au fost invocate dispozițiile legale cuprinse în OG nr.2/2001 (art.31 alin.6) și în N.C.proc.civ. (art.192, art.194 și art.451 și urm.).
În susținere, petenta a depus, în copii conforme, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, nota nr._ din data de 05.02.2015, fișa dimensiuni/mase nr._/12.02.2015, factura fiscală nr.IS_ din data de 2.02.2015, certificatul de înmatriculare și cartea de identitate a vehiculului menționat, precum și foaia de parcurs a acestuia.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 RON, iar petenta a solicitat și judecarea cauzei în absența reprezentanților săi, în temeiul art.223 alin.3 N.C.proc.civ.
Intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier a formulat întâmpinare, depusă la dosar la data de 08.04.2015, prin compartimentul Registratură, prin care a solicitat respingerea plângerii întrucât procesul-verbal beneficiază de o prezumție de autenticitate și veridicitate, având valoarea probantă a unui act doveditor preconstituit, care face dovada faptei comise până la proba contrarie, sancțiunea a fost aplicată în mod legal, iar fapta săvârșită conține toate elementele constitutive ale unei contravenții.
Prin urmare, având în vedere și faptul că petenta nu face dovada contrarie celor înscrise în procesul-verbal de contravenție, se solicită respingerea plângerii ca nelegală și nefondată.
Nu în ultimul rând, s-a apreciat că reducerea amenzii contravenționale sau înlocuirea acesteia cu avertisment nu este de natură să conducă la îndeplinirea scopului represiv și educativ al legii de sancționare în acest domeniu, fapt dovedit și prin numărul mare de contravenții săvârșite de către petentă (116).
Intimatul a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, documentația care a stat la baza întocmirii procesului-verbal contestat.
În temeiul art.411 alin.1 pct.2 și art.223 alin.3 N.C.proc.civ., s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentanților intimatului, fiind invocate, în drept, dispozițiile art.205-208 N.C.proc.civ., ale OG nr.2/2001, HG nr.69/2012, ordinul MTI nr.980/2011 și Ordinul MTI nr.995/2011.
La termenul de judecată din data de 21.04.2015, instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri, pentru ambele părți.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 05.02.2015 de către intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier, în urma controlului efectuat în trafic pe DN 28, km 67+300, în localitatea Valea L., la data de 05.02.2015, ora 18,25, asupra vehiculului cu nr. de înmatriculare_, aparținând REGIEI NAȚIONALE A PĂDURILOR – ROMSILVA și condus de numitul B. E., s-a constatat, în urma verificărilor efectuate, nerespectarea, de către operatorul de transport rutier, a obligației de a asigura echiparea vehiculului cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestuia, având în vedere că respectiva autospecializată N3, având masa totală maximă admisă de_ kg, ce avea efectuată ultima inspecție tehnică periodică la data de 07.11.2014, nu respecta prevederile legale, neavând în dotare astfel de plăcuțe, ce trebuia obținute de la Registrul Auto Român în maxim 10 zile de la data efectuării ITP-ului.
În consecință, s-a reținut săvârșirea, de către petentă, a contravenției prevăzute de art.4 pct.61 din HG nr.69/2012, cu modificările și completările ulterioare. Pentru această faptă, a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 4000 RON.
Plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile prevăzut de art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001.
Fiind învestită, potrivit art.34 alin.1 din același act normativ, cu verificarea legalității și a temeiniciei procesului-verbal . nr._/05.02.2015, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității, actul sancționator a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din O.G. nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, din analiza probelor administrate în cauză (procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, nota nr._/05.02.2015 și fișa dimensiuni/mase din 12.02.2015 – filele 8-10), rezultă că situația de fapt consemnată de agentul constatator al intimatului corespunde realității. De altfel, instanța reține că reprezentanții petentei au recunoscut faptul că respectivul vehicul nu era dotat cu plăcuțele care să ateste din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestuia.
Mai mult, instanța observă că O.G.nr.2/2001 nu conține dispoziții exprese privind valoarea probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției, condiții în care se apreciază, de către instanță, că actul sancționator face dovada deplină asupra situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de o prezumție relativă de adevăr. Contravenientul poate, deci, să dovedească liber, cu orice mijloc de probă, caracterul nereal al mențiunilor înscrise în procesul-verbal.
Din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 par.2 din Convenție nu interzice existenta unor prezumții de fapt sau de drept (a se vedea cauza N. G. împotriva României - Hotărârea din data de 03 aprilie 2012), însă, prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Cauza Janosevic împotriva Suediei – Hotărârea din data de 23 iulie 2002), fiind necesar ca aceste prezumții să se încadreze în niște limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și protejând dreptul la apărare (Cauza N. G.).
Așadar, prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art.6 par.2 din Convenție, deoarece autorului contravenției i se asigură, fără nici o îngrădire, dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, iar, într-o astfel de situație, este firesc ca el sa dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate, fără ca aceasta să însemne răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general potrivit căruia cel care face o afirmație in justiție trebuie s-o dovedească.
În lumina considerentelor de mai sus, instanța constată, însă, că probatoriul administrat în cauză este în sensul vinovăției petentei, iar situația de fapt consemnată în actul sancționator contestat este corectă.
În ce privește sancțiunea aplicată, respectiv amendă în cuantum de 4000 RON, instanța observă că art.5 alin.5 din O.G. nr.2/2001 prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art.21 alin.3 din același act normativ, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei este una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții europene a drepturilor omului (Muller c. Franța, Handyside c. Regatul Unit).
Astfel, situația de fapt, așa cum a fost reținută nu absolvă întrutotul petenta de răspundere, însă sancțiunea trebuie dozată în așa fel încât să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ.
Ținând cont de prevederile art.21 din O.G.nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, de modalitatea de comitere a contravenției, de lipsa producerii unei vătămări efective a vreunei valori sociale ocrotite de respectiva norma incriminatoare și de împrejurarea că respectivul vehicul a fost dotat, în chiar ziua constatării contravenției, cu plăcuțele corespunzătoare, astfel cum rezultă și din factura fiscală depusă la fila 11 a dosarului, reținând și faptul că, din înscrisurile depuse de intimat (respectiv, extrasul din baza de date a ARR – filele 54-59) nu rezultă câte din procesele-verbale de contravenție invocate de intimat au rămas definitive, pentru a se putea reține o persistență a petentei în conduita contravențională, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru atingerea scopului preventiv-educativ al sancțiunii.
Având în vedere considerentele de mai sus, urmează ca instanța să admită în parte plângerea și să înlocuiască sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 4000 RON cu sancțiunea avertismentului, cu menținerea celorlalte dispoziții ale procesului-verbal contestat.
Nu în ultimul rând, în temeiul art.451-453 N.C.proc.civ., instanța apreciază că nu se impune obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de partea adversă (respectiv, restituirea contravalorii taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON), nefiind într-o veritabilă culpă procesuală, în sensul art.453 alin.1 N.C.proc.civ. Astfel, instanța consideră că soluția de înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului nu duce la concluzia că intimatul a pierdut procesul, ci este rezultatul individualizării concrete a sancțiunii, realizată de instanța de judecată în raport de propriile sale convingeri și aprecieri, motiv pentru care va respinge, ca neîntemeiat, acest capăt accesoriu de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Admite în parte plângerea formulată de petenta R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR – ROMSILVA, prin DIRECȚIA SILVICĂ IAȘI, J_, CUI RO1590120, cu sediul în Iași, ..2, Județul Iași, reprezentată prin Director ing. C. P., în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, C. –_, cu sediul în București, ..38, sector 1, reprezentată legal prin Inspector de S. Șef ing. D. Ș., și împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 05.02.2015.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 4000 RON cu sancțiunea avertismentului.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție . nr._/05.02.2015.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea petentei privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21.04.2015.
Președinte, Grefier,
I.C.R. M.H.
Red./Tehnored.I.C.R./M.H.
4ex./21.05.2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 4647/2015. Judecătoria IAŞI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5882/2015. Judecătoria... → |
|---|
