Plângere contravenţională. Sentința nr. 5448/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5448/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 5448/2015
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 21 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: I.-C. R.
Grefier: H. M.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5448
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petenta S.C. L. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE ADMINISTRARE A DRUMURILOR ȘI PODURILOR, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la 07.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 21.04.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 02.12.2014, sub nr.de dosar_, petenta S.C. L. A. S.R.L. a contestat procesul-verbal de contravenție NR.57/2014 încheiat la data de 13.11.2014 de către intimata DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE ADMINISTRARE A DRUMURILOR ȘI PODURILOR, solicitând constatarea nulității acestuia și exonerarea de la plata amenzii aplicate, în cuantum de 15.000 RON.
În motivare, se arată că agentul constatator a reținut faptul că, la data de 12.11.2014, pe DJ 248B, a fost cântărit autovehiculul cu nr.de înmatriculare_, depășind cu_ kg axa dublă conform tichetului 99/2014. Reprezentanții petentei susțin că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate relativă întrucât:
- Din petitul actului sancționator nu rezultă că fapta contravențională a fost dovedită de către agentul constatator cu probe concludente. Astfel, se susține că agentul a efectuat într-adevăr o cântărire a vehiculului transport marfă, însă aceasta a fost total eronată ca urmare a condițiilor de cântărire care nu sunt conforme cu cele pentru care a fost autorizată instalația de cântărire, situație în care operează prezumția de nevinovăție, în favoarea petentei.
- Procesul-verbal a fost întocmit la data de 13.11.2014, la DJAPD Iași, însă agentul constatator nu a dat posibilitate petentei să formuleze obiecțiuni, în exercitarea dreptului său la apărare, care să vizeze apărări de fond cu privire la amplasarea instalației de cântărire și la modul în care, efectiv, s-a realizat cântărirea.
- Deși nici un reprezentant al petentei nu a fost de față la întocmirea procesului-verbal, agentul constatator nu a îndeplinit cerința expresă prevăzută de art.19 din OG nr.2/2001.
În subsidiar, se solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, întrucât amenda aplicată depășește cu mult profitul anual al societății.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 RON.
În susținere, reprezentanții petentei au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, depuse în original, respectiv în copii conforme cu originalul (filele 8).
În drept, au fost invocate dispozițiile cuprinse în OG nr.2/2001 și OG nr.43/1997, invocându-se și jurisprudența Curții Constituționale (decizia nr.1096/2009). OG nr.15/2002, Legea nr.15/2012 și NCPC.
Intimata Direcția Județeană de Administrare a Drumurilor și Podurilor – D.J.A.D.P. Iași a formulat întâmpinare, depusă la dosar la data de 12.01.2015, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, ca neîntemeiată.
În motivare, intimata a arătat că fapta pentru care a fost aplicată amenda contravențională este prevăzută de art. 41 alin.1, sancționată conform art. 61 lit. c din O.G. nr. 43/1997. Articolul 41 alin.1 din O.G. nr. 43/1997, modificată, prevede că este interzisă efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice, cu depășirea masei totale, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și nr. 3. Anexa nr.2 din O.G. nr. 43/1997, modificată, face o clasificare a drumurilor (R,E,M,P) urmată de un tabel cu dimensiuni și mase maxime admise pentru diferitele tipuri de vehicule. Drumurile județene se încadrează la rubrica drumuri modernizate (M).
Referitor la motivele de nelegalitate invocate de către petentă, intimata a arătat că presupusele nerespectări ale dispozițiilor art.19 din O.G. nr.2 din 2001 nu atrag nulitatea absolută, ci nulitatea relativă a actului. Chiar dacă petenta ar fi fost lipsită de dreptul de a formula obiecțiuni la momentul întocmirii procesului-verbal, fiindu-i, astfel, prejudiciat dreptul la apărare, vătămarea pricinuită a fost înlăturată prin promovarea plângerii contravenționale.
Rolul martorului-asistent este acela de a confirma dacă respectivul contravenient este de față/refuză/ să semneze sau nu poate semna actul constatator, iar lipsa semnăturii martorului determină doar nulitatea relativă a procesului-verbal, care devine incidentă doar dacă petenta face dovada că a suferit o vătămare ca urmare a încălcării aspectului menționat.
Gravitatea faptei săvârșite de către petentă există cu certitudine, întrucât infrastructura drumurilor județene suportă o anumită masă a vehiculelor de transport, iar depășirea acestei mase nu face decât să deterioreze drumurile cu consecința îngreunării traficului rutier, a punerii în pericol a siguranței circulației și, mai ales, a costurilor mari de reparații suportate din fondurile publice. Aceste aspecte au fost avute în vedere de către legiuitor la stabilirea cuantumului sancțiunilor pecuniare.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205 din Noul Cod de procedură civilă.
În susținerea apărărilor formulate prin întâmpinare, intimata a depus, în copie, documentația ce a stat la baza încheierii procesului-verbal contestat (filele 22-32, 38-49).
Pe cale de consecință, petenta a depus răspuns la întâmpinare (filele 52-53), în care a susținut faptul că partea adversă nu a depus certificatul de aprobare model, ce reprezintă actul care atestă condițiile de funcționare efectivă ale aparatului de cântărire. De asemenea, se arată că bonul de cântar nr.98/17.10.2014 nu poate fi primit atât timp cât acesta nu este semnat de nici o persoană care să ateste cele reținute prin acesta, nici măcar de agenții constatatori.
La termenul de judecată din data de 24.02.2015, instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri pentru ambele părți.
Analizând susținerile părților coroborate cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr.57, încheiat la data de 13.11.2014, de către agentul constatator al intimatei DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE ADMINISTRARE A DRUMURILOR ȘI PODURILOR, s-a reținut că, la data de 12.11.2014, pe DJ 248B, a fost cântărit autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ și s-a constatat că acesta depășea masa maximă admisă pe axa dublă, conform tichetului nr.99/2014, fapta reținută fiind prevăzută și sancționată de art.41 alin.1 – Anexa 2, pct. 3.5.3 și art. 61 lit. c din O.G. nr.43/1997, modificată.
Pe cale de consecință, reprezentantul intimatei a aplicat petentei amenda contravențională în cuantum de 15.000 RON.
Fiind învestită, potrivit art.34 alin.1 din același act normativ, cu verificarea legalității și a temeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr.57/13.11.2014, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității, se constată că în prezenta cauză nu se poate reține niciun motiv de nulitate absolută a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, acesta fiind întocmit cu respectarea rigorilor impuse de prevederile art.17 din O.G. nr.2 din 2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Instanța apreciază că motivele de nelegalitate invocate de către petentă, referitoare la încălcarea dreptului său la apărare prin neconsemnarea eventualelor obiecțiuni, sunt neîntemeiate, întrucât încheierea procesului-verbal de contravenție ulterior săvârșirii faptei este permisă de normele cadru în materie contravențională, reglementate de OG nr.2/2001, iar pretinsa omisiune a reprezentantului intimatei de a consemna susținerile petentei și împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei este de natură a atrage anularea procesului-verbal de contravenție numai în măsura în care petenta probează o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod. Or, prin promovarea prezentei plângeri contravenționale, petenta S.C. L. A. S.R.L. și-a exercitat dreptul la apărare, contestând, în fapt și în drept, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.57/13.11.2014.
În ceea ce privește nerespectarea dispozițiilor art.19 din OG nr.2/2001, referitoare la lipsa semnăturii martorului-asistent și la neindicarea motivelor pentru care procesul verbal nu a fost semnat de un martor-asistent, instanța reține că aceste aspecte nu pot atrage nulitatea procesului-verbal, decât în aceeași variantă a demonstrării unei vătămări ce nu poate fi înlăturată în altă manieră. Or, cântărirea s-a efectuat în trafic, în prezența conducătorului auto al petentei, procesul-verbal încheindu-se în ziua imediat următoare, pe baza tichetului de cântărire și a constatărilor personale ale agentului constatator.
Apreciind nu există motive de nelegalitate care să poată fi analizate și din oficiu, instanța va proceda la analiza celui de-al doilea aspect al actului contestat prin intermediul prezentei plângeri, și anume temeinicia actului sancționator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art.41 alin.1 și alin.2 și art.61 lit.c din O.G. nr.43/1997 privind regimul drumurilor, modificată, este interzisă efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr.2 și 3. Prin excepție de la prevederile alin.1, efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr.2 și 3, se poate efectua numai în baza autorizației speciale de transport, denumită în continuare AST, eliberată, fără discriminare, de administratorul drumului pe care se efectuează transportul, în condițiile stabilite prin ordin comun al ministrului transporturilor și al ministrului afacerilor interne. Încălcarea prevederilor art. 41 alin.1 prin efectuarea transporturilor fără AST constituie contravenție și se sancționează cu amenda contravențională de la 15.000 lei la 20.000 lei.
Din Anexa 2 la O.G. nr.43/1997, modificată, instanța reține că limitele impuse cu privire la masele și dimensiunile maxime admise sunt stabilite, expres, de către legiuitor, în funcție de categoria de drumuri pe care se efectuează deplasarea (drumuri reabilitate, drumuri europene, drumuri modernizate, drumuri pietruite).
Instanța observă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de forță probantă proprie în ceea ce privește constatările personale ale agentului constatator, iar acestea sunt prezumate a fi reale cât timp procesul-verbal atacat a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă impuse de prevederile art.17 din O.G. nr.2 din 2001 privind regimul juridic al contravențiilor și petentul nu face dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută prin procesul-verbal atacat.
Aceste aspecte sunt în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește asimilarea procedurii contravenționale cu cea penală și aplicarea prezumției de nevinovăție ca o garanție a procesului echitabil prevăzut de art.6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea, în acest sens, Cauza A. împotriva României, hotărârea din 04 octombrie 2007, definitivă la 31 martie 2008, paragrafele 60, 63, 68). Din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art.6 par.2 din Convenție nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (a se vedea Cauza N. G. împotriva României - Hotărârea din data de 03 aprilie 2012), însă, prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Cauza Janosevic împotriva Suediei – Hotărârea din data de 23 iulie 2002), fiind necesar ca aceste prezumții să se încadreze în niște limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și protejând dreptul la apărare (Cauza N. G.).
În pricina de față, instanța reține că aspectele consemnate în procesul-verbal contestat (depășirea masei maxime admise pe axe cu_ kg) reprezintă constatări personale ale reprezentantului intimatei, consemnate în nota depusă la fila 22 (ce a fost semnată și de agentul de poliție rutieră prezent la cântărire și de conducătorul auto al petentei) și făcute cu ajutorul instalației de cântărire verificată metrologic, astfel cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._ din data de 26.03.2014 (fila 49). De asemenea, instanța are în vedere, la aprecierea corectitudinii operațiunii de cântărire, și celelalte înscrisuri depuse de intimată la dosar, respectiv declarație de conformitate CE, carnet de metrologie nr.C3420, compatibilitatea modulelor – fișă de date, verificarea inițială a unui IPFNA și procesele-verbale de constatare a verificării nr.12CV0904, nr.12CV0861 și nr.12CV0859 (filele 41-48). Mai mult, atât timp cât instalația de cântărire a fost omologată și verificată metrologic, fără a se face mențiuni referitoare la o eventuală restricție de utilizare pe drumuri pietruite, apărările formulate de petentă, referitoare la incorectitudinea cântăririi, nu pot fi reținute.
Referitor la aparentele neconcordanțe între . de cântărire de pe declarația de conformitate, de pe bonul de cântărire nr.99/12.11.2014 și cea de pe buletinul de verificare metrologică, instanța observă că, în realitate, echipamentul în discuție poate fi identificat prin ambele serii, respectiv nr.1238, pe de o parte, și nr._ &_, ambele fiind menționate în declarația de conformitate depusă la fila 24.
Mai mult, în cuprinsul bonului de cântărire nr.99/12.11.2014 (fila 23), instalația de cântărire este individualizată atât prin nr.1238 cât și prin indicarea certificatului de aprobare CE de tip T6377 rev.1. În ceea ce privește acest bon de cântărire, reprezentanții petentei au învederat instanței faptul că respectivul înscris nu a fost semnat de nici o persoană care să ateste mențiunile efectuate. Instanța observă, însă, că, potrivit art.4.3.3. din NORMA DE METROLOGIE LEGALĂ NML 059-05- „Instalații portabile pentru determinarea sarcinii pe axă la vehicule rutiere“, „Informația minimă imprimată la fiecare operație normală de cântărire trebuie să cuprindă, după caz, numărul de ordine al axei cântărite sau al grupului de axe, masa fiecărei axe sau grup de axe, masa totală, data și ora cântăririi”. Or, toate aceste mențiuni sunt cuprinse în bonul de cântărire nr.99/12.11.2014.
Împrejurarea neinserării unei date de întocmire în adresa de notificare, către petentă, a săvârșirii contravenției, adresă ce reprezintă și notă de constatare (fila 22) nu determină nulitatea acestui înscris, mențiunile din cuprinsul său coroborându-se cu conținutul celorlalte înscrisuri ce constituie documentația aferentă procesului-verbal contestat, ansamblul probatoriului administrat susținând situația de fapt consemnată de agentul constatator al intimatei.
Pe de altă parte, se observă că petenta nu a făcut dovada unei alte situații de fapt, ci a susținut doar caracterul eronat al cântăririi, din cauza condițiilor de cântărire și a lipsei certificatului de aprobare model.
În ceea ce privește obligativitatea certificatului de aprobare model, instanța reține că, potrivit art.16 alin.2 din OG nr.20/1992, „Aprobarea de model pentru mijloacele de măsurare fabricate și comercializate în mod legal într-un stat membru al Uniunii Europene, în Turcia, într-un stat semnatar al Acordului privind Spațiul economic European sau într-un alt stat cu care România a încheiat un acord de recunoaștere în acest sens nu este obligatorie dacă aceste mijloace de măsurare au obținut aprobare de model în statul respectiv și cerințele în baza cărora aceasta a fost acordată sunt echivalente celor impuse în România pentru acordarea aprobării de model respective.” Or, atât timp cât din înscrisurile depuse de intimată rezultă că instalația de cântărire utilizată pentru vehiculul petentei a fost produsă în Franța, prezentarea certificatului de aprobare model nu este obligatorie.
În privința măsurătorilor efectuate, se poate observa că acestea au fost realizate cu un aparat omologat, astfel cum rezultă din totalitatea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei. Urmărind particularitățile vehiculului depistat în trafic și încărcat cu balast, instanța reține că depășirea maselor a fost identificată pe masa maximă pe axe, conform pct.3.2.3. din Anexa nr.2 la OG nr.43/1997, și anume_ kg în loc de_ kg, cu_ kg mai mult.
Din Anexa nr.2 la O.G. nr.43/1997, modificată, instanța reține că limitele impuse cu privire la masele și dimensiunile maxime admise sunt stabilite, expres, de către legiuitor, în funcție de categoria de drumuri pe care se efectuează deplasarea (drumuri reabilitate, drumuri europene, drumuri modernizate, drumuri pietruite), dispozițiile legale fiind aplicabile inclusiv pentru drumurile județene, precum cel pe care a fost identificat vehiculul societății petente (DJ 248B). Mai mult, urmărind anexele actului normativ anterior indicat se poate constata că drumul județean pe care circula autovehiculul aparținând petentei face parte din categoria de drumuri notate cu M - modernizate.
Nu în ultimul rând, atestarea legalității instalației (conform art. 5 din NML-059-05) se face prin însuși faptul emiterii buletinului de verificare metrologică, depus de altfel la dosarul cauzei.
Așadar, față de cele arătate mai sus, instanța reține temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr.57/2014, încheiat la data de 13.11.2014.
În ceea ce privește sancțiunea principală aplicată, instanța constată că amenda contravențională în cuantumul minim prevăzut de art.61 lit.c din O.G. nr. 43/1997, modificată, a fost stabilită de reprezentantul intimatei cu respectarea criteriilor prevăzute de art.21 alin.3 din O.G. nr.2 din 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Astfel, se poate observa că pericolul social aferent faptei de a circula cu depășirea masei maxime admise pe drumurile publice este semnificativ, ducând, pe de o parte, la punerea în pericol a siguranței traficului rutier prin încetinirea timpului de reacție conducere și manevrare utilaj, iar, pe de altă parte, la deteriorarea stării drumurilor publice, care suportă o sarcină necalculată inițial. Mai mult, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul nu se justific față de depășirea masei maxime admise cu_ kg.
Prin urmare, față de cele arătate mai sus, instanța, apreciind ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta S.C.L. A. S.R.L., în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, urmează a o respinge ca atare.
Nu în ultimul rând, instanța ia act, în temeiul art.451-453 N.C.proc.civ. și față de principiul disponibilității, că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petenta S.C. L. A. S.R.L., J_, CUI_, cu domiciliul procedural ales la Cabinet Av. N. I., în Iași, ..4, . IV, cabinet 1, Județul Iași, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE ADMINISTRARE A DRUMURILOR ȘI PODURILOR IAȘI, cu sediul în Iași, . și Sfânt nr.13, Județul Iași, prin reprezentant legal Director Executiv D. I. M.-B., și împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.57/2014, întocmit la data de 13.11.2014.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată astăzi, 21.04.2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Grefier,
I.C.R. M.H.
Red./Tehnored.I.C.R./M.H.
4ex./11.06.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5436/2015. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 5530/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
