Plângere contravenţională. Sentința nr. 5578/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5578/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 5578/2015
. Cod operator 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5578
Ședința publică din data de 22 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petenta H. C. și pe intimata A. DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE IAȘI, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 08.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru 15.04.2015 și respectiv pentru astăzi, 22.04.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei acțiuni civile, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 23.05.2014, petenta H. C., în contradictoriu cu intimata A.- Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași ( care a preluat prin absorbție Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași), a solicitat instanței admiterea plângerii sale și anularea procesului verbal contestat .
În motivare,petenta a învederat instanței că la data de 18 mai 2014 a fost la cumpărături în Republica M., iar la întoarcere a luat 5 pachete de țigări ( 100 bucăți), urcându-se într-un autoturism cu numărul de înmatriculare_, împreună cu alte 3 persoane. În Vama Sculeni a fost supusă unui control vamal, iar în bagajele persoanelor împreună cu care aceasta călătorea ar mai fi fost identificate 11 pachete de țigări ( ascunse). Agenții poliției de frontieră s-ar fi înțeles să nu aplice tuturor ocupanților autoturismului amendă, ci unuia singur, petenta fiind cea aleasă. Susține petenta că agenții de poliție au țipat la ea și au forțat-o să dea o declarație și să semneze procesul verbal. Mai învederează instanței că are un copil de 6 ani în întreținere, iar de aproximativ 3 ani este despărțită de soț, trind doar din ajutorul social.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
Au fost anexate cererii: dovada de achitare a taxei de timbru în cuantum de 20 lei, înștiințarea de plată, duplicatul procesului verbal, copie carte de identitate.
După verificarea în baza de date pusă la dispoziția instanței a petentei, care nu a răspuns primei adrese de înștiințare cu privire la obligațiile puse în vedere, aceasta a fost citată la domiciliu activ. Astfel, la data de 2 iulie 2014, petenta a depus la dosarul cauzei numele și domiciliul martorului propus.
Întâmpinarea a fost depusă de intimat la data de 18 august 2014. s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii, motivat de următoarele aspecte: petenta a fost sancționată pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale: la data de 18.05.2014, s-a prezentat la Biroul Vamal Sculeni, pe sensul de intrare în țară, fiind pasageră în autoturismul Ford Escort, cu numărul de înmatriculare_ . La controlul vamal efectuat de organele abilitate, s-a constatat că petenta a ascuns ( cu intenția de a sustrage de la vămuire), mai multe produse accizabile, conform adeverinței de reținere a bunurilor nr, 274/2014. fapta a fost încadrată în drept în prevederile art.. 612 din HG 707/2006, 653 alin. 1 litera a) din același act normativ coroborate cu prevederile art. 225 din Regulamentul Comunitar nr. 2454/1993. amenda aplicată a fost stabilită la suma de 5000 lei. se subliniază de către intimat că inspectorii vamali au constatat personal fapta reținută, acționând în limita competențelor ce le-au fost atribuite, procesul nefiind semnat de martori asistenți. Mai susține intimata că în realitate, petenta nu a contestat faptele reținute, ci le-a oferit o altă interpretare, procesul verbal încheiat fiind legal și temeinic. Intimatul apreciază că fapta reținută în cuprinsul procesului verbal prezintă un grad sporit de pericol social,, iar petenta nu se poate prevala de necunoașterea legii. În drept, au mai fost indicate și prevederile art. 205 NCPC, fiind solicitată judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului legal.
Au fost anexate întâmpinării: procesul verbal nr. 64/2014 contestat, contract de comodat autoturism, declarație personală petentă, adeverință de reținere bunuri, înștiințare de plată, comunicări,copie carete de identitate autoturism și pașaport petentă.
Ca urmare a comunicărilor defectuoase și recomunicărilor, petenta a recepționat întâmpinarea abia în luna noiembrie a anului 2014. la primul termen de judecată fixat ( 14 ianuarie 2015), instanța a constatat că duplicatul întâmpinării și înscrisurilor se află încă la dosar și a dispus comunicarea lor urgentă către petentă, pentru asigurarea dreptului la apărare al acesteia.
În cadrul ședinței de judecată din data de 11 martie 2015, instanța a procedat la audierea petentei, a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu doi martori, acordând termen pentru citarea și audierea acestora din urmă.
În cadrul ședinței din data de 8 aprilie 2014, instanța a procedat la audierea separată și sub prestare de jurământ a martorilor A. S. și Fuleraru M., precum și la o reascultare a martorului A., depozițiile fiind consemnate și atașate dosarului cauzei, a constatat administrat întreg materialul probatoriu și a reținut cauza spre competentă soluționare.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cerere, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal ./20, număr serie_, numărul 64, încheiat la dat de 18.05.2014, petenta a fost sancționată prin aplicarea sancțiunii principale a amenzii, în cuantum de 5000 lei și complementare a confiscării bunurilor identificate în adeverința adiacentă de confiscare, pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale: la data de 18.05.2014, s-a prezentat la Biroul Vamal Sculeni, pe sensul de intrare în țară, fiind pasageră în autoturismul Ford Escort, cu numărul de înmatriculare_ . La controlul vamal efectuat de organele abilitate, s-a constatat că petenta a ascuns în haine și genți, ( cu intenția de a sustrage de la vămuire), mai multe produse accizabile, conform adeverinței de reținere a bunurilor nr, 274/2014, respectiv 6 pachete de țigări Pluigaru, 7 pachete de țigări marca Hilton, 1 pachet țigări marca Wont, 1 pachet țigări marca LD și un pachet țigări marca Bond. Fapta a fost încadrată în drept în prevederile art.. 612 din HG 707/2006, 653 alin. 1 litera a) din același act normativ coroborate cu prevederile art. 225 din Regulamentul Comunitar nr. 2454/1993. la aceeași dată, petenta a redactat și o declarație anexată procesului verbal și adeverinței de reținere bunuri, toate actele fiind semnate fără rezerve sau obiecțiuni de persoana sancționată.
Plângerea a fost formulată în interiorul termenului legal de 15 zile de la comunicare, momentul de început al calculului acestuia fiind situat chiar la data redactării și înmânării actului către petentă.
Plângerea contravențională atrage incidența art.6 CEDO, în latura sa penală, constituind o “acuzație in materie penală”, cu respectarea tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală. Așa cum a arătat Curtea “distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penală” (Hotărârea pronunțată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56).
În scopul determinării faptului dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, par. 29);
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)
În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32);
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003);
România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (paragr. 66-69 din Hotărârea A. împotriva României).
Instanța constată că, în cauza de față, norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată (în cuantum de 5000 lei) nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Pe cale de consecință, acuzația adusă petentei constituie o acuzație penală în sensul Convenției, iar aceasta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, precum și de toate garanțiile oferite de latura penală a art. 6 CEDO, care au fost instituite cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților. Sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
Instanța notează că în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, precum și proba cu martori, petenta înțelegând să dea o declarație în calitatea sa specială.
Obiectul oricărei plângeri în materie contravenționale este reprezentat de verificarea efectivă de către instanță, pe baza tuturor probelor încuviințate și administrate dacă fapta contravențională există și a fost săvârșită cu vinovăție de către contestator.
Analizând cu prioritate aspectele de legalitate și temeinicie ale procesului verbal contestat, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Din studierea procesului verbal depus în copie la dosarul cauzei se poate observa că acesta este de natură a răspunde cerințelor legale imperative astfel descrise.
Mai mult, petenta nu a formulat nici un fel de critici referitoare la forma procesului verbal sau probleme de legalitate, iar instanța nu a identificat din oficiu aspecte apte să fie puse în discuția contradictorie a părților drept vicii de formă și cauze de nulitate ale actului contestat.
Instanța va realiza punerea în balanță a prezumției de nevinovăție, garantate oricărei persoane cu prezumția de legalitate a procesului verbal și va proceda la analizarea faptei reținute.
Jurisprudența CEDO nu interzice recunoașterea de către legislațiile naționale a prezumțiilor legale, acestea putând avea valoare probatorie în cadrul procedurii interne, fără însă a avea o valoare absolută. Mai mult, această prezumție nu poate interfera cu prezumția de nevinovăție care trebuie respectată în cadrul procedurii contravenționale.
Astfel, instanța trebuie să asigure justul echilibru între aplicarea principiului legalității procesului verbal și cel al nevinovăției până la proba contrarie a petentului. Justul echilibru nu poate fi atins decât în măsura în care prezumția de legalitate este dublată de un probatoriu care să o susțină, sarcina probei revenind intimatei.
Pentru a forma opinia instanței, dincolo de orice îndoială rezonabilă, constatările din procesul verbal trebuie să se bazeze pe o . probe apte de a demonstra situația de fapt reținută.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză instanța constată că fapta de deținere a unor produse accizabile nedeclarate, în haine și în bagajele aparținând petentei, are o existență reală, obiectivă. Din depozițiile ambilor martori audiați a rezultat faptul că petenta a fost supusă unei percheziții corporale amănunțite, în urma căreia ar fi auzit, de la agenții vamali că au fost identificate, ascunse, o . pachete de țigări. Martora A. a declarat că și aceasta a avut în plus 2 pachete de țigări, care i-ar fi fost reținute fără a fi sancționată contravențional. În plus, martorul F. a văzut personal „un teanc de țigări, a cărui cantitate nu o poate preciza”, arătat de un agent vamal, despre care i s-a spus că ar fi fost identificat ascuns pe corpul petentei. Petenta însăși a recunoscut, în cadrul declarației date în fața instanței în data de 11 martie 2015 că a mai fost sancționată pentru o faptă similară în anul 2009.
Susținerile petentei referitoare la faptul că ar fi fost amenințată și constrânsă să dea o declarație nu au fost probate sub nici un aspect de materialul probatoriu.
Potrivit art. 653 din HG 707/2006, constituie contravenție și se sancționează cu amenda de la 3000 la 8000 lei: a) sustragerea de la controlul vamal a oricăror bunuri sau mărfuri care ar trebui plasate sub un regim vamal. În acest caz bunurile se confiscă. În cazul în care contravenția prevãzutã la alin. (1) lit. a) are ca obiect produse accizabile, contravenția se sancționeazã cu amendã de la 5.000 lei la 10.000 lei, confiscarea bunurilor sustrase de la controlul vamal și reținerea mijlocului de transport folosit la sãvârșirea contravenției pânã la plata amenzii. În ceea ce privește bunurile identificate la controlul vamal asupra petentei, acestea sunt bunuri accizabile, în sensul descris de codul fiscal ( art. 206 indice 2 cod- Accizele armonizate, denumite in continuare accize, sunt taxe speciale percepute direct sau indirect asupra consumului urmatoarelor produse: b) tutun prelucrat; de asemenea, în acord cu prevederile secțiunii a 3-a din același cod, art. 206 indice 15, în intelesul prezentului capitol, tutun prelucrat reprezinta: a) tigarete; b) tigari si tigari de foi etc.).
Potrivit art. 612 din același act normativ, Persoanele fizice pot introduce sau scoate din țara mărfuri fără caracter comercial, în limitele și în condițiile prevăzute de lege.
Petenta a semnat fără nici un fel de obiecțiuni sau rezerve procesul verbal, precum și declarația ( mai mult scrisă chiar de aceasta, referitoare la numărul pachetelor de țigări identificate, marca acestora și locul în care au fost ascunse. Aceasta nu a reușit să probeze existența unei cauze exoneratoare de răspundere, apte să producă efecte în cadrul prezentei plângeri.
Instanța va reține că fapta a fost percepută direct de inspectorii vamali, a fost recunoscută expres de petentă la momentul efectuării controlului și confiscării bunurilor, aceasta schimbându-și poziția doar în cadrul declarației date în instanță. Cu toate acestea, ambii martori audiați au confirmat identificarea pachetelor de țigări în posesia petentei, cunoscând natura faptei pentru care aceasta a fost sancționată.
În privința sancțiunilor aplicate, instanța reține că acestea sunt legale, confiscarea bunurilor beneficiind de o identificare prealabilă a numărului, cantității exacte de bunuri,marca acestora, iar amenda fiind aplicată în cuantum minim. Referitor la posibilitatea înlocuirii sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, instanța reține că petenta însăși, a subliniat că a mai fost sancționată pentru o faptă similară, în anul 2009 și că are cunoștință de regulile de introducere în țară a bunurilor.
Instanța apreciază că în raport de maniera în care numita H. C. a procedat la ascunderea bunurilor ( în haine, în mod dispersat pentru a îngreuna descoperirea acestora), denotă existența unei acțiuni voluntare, a cărei reprezentare era cât se poate de clară pentru persoana sancționată. Aceasta acționat cu intenție directă de a sustrage, de la procesul de vămuire, mărfurile identificate, reiterând un comportament sancționat în mod anterior, demonstrând astfel o absență a asumării rolului educativ al sancțiunii.
Astfel, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, la acest moment, după o reluare a comportamentului antisocial de către petentă, ar echivala cu o încălcare a scopurilor fundamentale ale sancțiunii: de represiune, prevenție și reeducare, nici unul dintre acestea neputând fi atins.
Instanța reține că sancțiunea amenzii, astfel cum a fost aplicată, este unica în măsură a asigura, în acest caz concret, materializarea scopurilor unei sancțiuni contravenționale. Deși petenta invocă dificultăți de ordin financiar, se poate observa, pe de o parte, că acestea nu sunt în nici un mod dovedite, iar pe de altă parte că simpla existență a unor atare dificultăți,chiar dovedită, nu poate fundamenta, per se, operațiunea de reindividualizare a sancțiunii, prin înlocuirea amenzii cu avertismentul, pentru realizarea acesteia fiind necesară și existența unor împrejurări apte să diminueze gradul de pericol social al faptei. Or, prin comportamentul ante factum, cât și prin comportamentul de negare adoptat în cursul judecății, vădit lipsit de sinceritate și cooperare, petenta a demonstrat faptul că nu se poate îndrepta prin simpla aplicare a unui avertisment.
Pentru totalitatea considerentelor anterior descrise, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată și va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta H. C., CNP_,domiciliată în ., Iași, în contradictoriu cu intimata A.- Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași ( care a preluat prin absorbție Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași), cu sediul în A. P. nr.26, raportat la procesul verbal ./20-_, numărul 64/18.05.2014.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 22 aprilie 2015, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. jud. II
4 ex, 11 mai 2015
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Validare poprire. Sentința nr. 5553/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
