Plângere contravenţională. Sentința nr. 5681/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5681/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 19832/245/2014
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 5681/2015
Ședința publică de la 27 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE E. L. A.
Grefier S. M. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petenta . în contradictoriu cu intimata A. N. PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR-COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR REGIUNEA NORD ESTE IAȘI-COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR IAȘI, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,după care,
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 20 aprilie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când, instanța a reținut cauza în pronunțare și când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de 27 aprilie 2015, când,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ din data de 06.06.2014, petenta . a solicitat în contradictoriu cu intimata A. N. PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR-COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR REGIUNEA NORD ESTE IAȘI-COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR IAȘI, anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/122 din 22.05.2014, exonerarea de la plata amenzii și restituirea sumei de 1000 lei; în subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, petenta a arătat, în esență, că în data de 28.05.2002, numitul I. C. a devenit clientul ., iar în luna noiembrie 2012 acesta a devenit client Premium, semnând condițiile generale de derulare a operațiunilor bancare pentru persoane fizice.
Petenta a mai arătat că deși numitul I. C. datora băncii un comision de retragere, la data de 03.02.2014 când s-a prezentat la Agenția Bârlad pentru retragerea sumei de 4000 lei, pentru consolidarea relațiilor, s-a decis să nu se aplice comisionul de retragere, dar că la data de 07.04.2014 când acesta s-a prezentat la Agenția Independenței pentru retragerea sumei de 2500 lei, s-a perceput comisionul de retragere de 12,5 lei.
Petenta a mai arătat că prin adresa nr.212/24.02.2014, numitul I. C. a fost notificat cu privire la decizia sa de încetare a relațiilor contractuale, că i s-a acordat un termen de preaviz de 2 luni, relația contractuală încetând la data de 05.05.2014 și că la data de 22.05.2014 a fost încheiat procesul verbal contestat ca urmare a sesizării numitului I. C..
Sub aspectul netemeiniciei, petenta a arătat că fapta reținută în sarcina sa nu exista la data controlului, deoarece Banca nu a refuzat vânzarea sau prestarea serviciului clientului, deoarece la momentul încheierii procesului verbal, nu se mai afla în momentul vânzării sau acordării vreunui produs, contul curent fiind închis la 05.05.2014 și că intimata nu a făcut dovada faptului că numitul I. C. a solicitat prestarea unui serviciu pe care ea l-a refuzat.
Petenta a mai arătat că temeiul de drept indicat în procesul verbal contestat nu este în concordanță cu starea de fapt, cu dispozițiile contractuale prevăzute de art.1.1.2, art.1.1.4, art.3.1.3, art.3.6.2 din condițiile generale bancare și cu dispozițiile legale incidente prevăzute de art.1321, art.1277 Cod civil, OUG nr.113/2009, care consacră drept cauză generală de încetare a contractului de cont bancar pe perioadă nedeterminată, denunțarea unilaterală a contractului de către bancă cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz.
Sub acest aspect, petenta a arătat că a respectat în tot obligațiile impuse de prevederile legale și că acestea nu fac referire la invocarea unui motiv pentru denunțarea unilaterală a contractului, cum în mod eronat a reținut intimata, singura condiție impusă de art.108 din OUG nr.113/2009 fiind respectarea unui termen de preaviz de cel puțin 2 luni, termen care a fost respectat în fapt.
Petenta a mai arătat că instituțiile de credit au dreptul de a decide prin reglementările interne categoriile de clienți și tipul de operațiuni oferite acestora, banca luând decizia de încetare a relațiilor contractuale cu numitul I. C. ca urmare a refuzului sistematic al acestuia de a accepta ofertele băncii și ca urmare a presiunilor permanente exercitate de acesta asupra angajaților Bănci.
În ceea ce privește sesizarea numitului I. C. cu privire la încasarea comisionului de retragere în cuantum de 12,5 lei, petenta a arătat că acesta a fost perceput ca urmare a retragerii sumei de 2500 lei, plata comisionului reprezentând îndeplinirea unei obligații contractuale asumate.
În subsidiar, sub aspectul reindividualizării sancțiunilor, petenta a solicitat înlocuirea sancțiunii cu sancțiunea avertismentului arătând, în esență, că sancțiunea aplicată nu respectă principiul proporționalității față de pretinsa faptă săvârșită, că sancțiunea avertismentului este suficientă atât pentru restabilirea ordinii de drept cât și pentru atenționarea cu privire la conduita viitoare în raport de prevederile art.5, art.7 și art.34 din OG nr.2/2001.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile legale indicate în cuprinsul plângerii.
În dovedirea acțiunii, petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, testimonială, interogatoriu, expertiză și orice alte probe necesare soluționării cauzei, sens în care a depus, în copie conformă, dovada calității de reprezentant legal filele 4-19 vol.I, act constitutiv cu anexă filele 20-29 vol.I, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/122 din 22.05.2014 cu anexă filele 30-32 vol.I, condiții generale de derulare a operațiunilor bancare pentru persoane fizice filele 33-65, cereri deschidere/modificare cont curent cu anexe filele 66-88 vol.I, ordin de plată din 07.04.2014 fila 89 vol.I, notificare client nr.212/24.02.2014 fila 90 vol.I, notificare client nr.2951/20.03.2014 fila 91 vol.I, ordin de plată nr._/23.05.2014 fila 92 vol.I, extras cont client fila 93 vol.I.
În temeiul art.411 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, petenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În temeiul art.200 Cod procedură civilă, acțiunea a fost regularizată în care petenta a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei în acord cu prevederile art.19 OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dovada calității de reprezentant legal și convențional, a indicat numele și adresa martorului (A. B.), a atașat interogatoriul intimatei și a arătat că renunță la proba cu expertiză filele 115-211 vol.I; cu aceeași ocazie a depus un exemplar suplimentar de pe acțiune și înscrisurile atașate cererii filele 212-302 vol.I.
Prin întâmpinarea formulată în termenul legal și depusă prin serviciul registratură la data de 26.09.2014, 01.10.2014, intimata a solicitat respingerea acțiunii și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
Sub aspectul legalității procesului verbal contestat, intimata a arătat că acesta respectă rigorile prevăzute de OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contestat, intimata a arătat că urmare a petiției consumatorului I. C. înregistrată sub nr.1196/14.04.2014 prin care acesta reclama că a avut un cont deschis la petentă însă a întâmpinat dificultăți în derularea relațiilor, în speță, i-a fost perceput un comision de 12, 5 lei și a fost notificat despre faptul că banca dorește încetarea unilaterală a contractului și urmare a răspunsului băncii, comisarii instituției au constatat faptul că petenta a decis în mod abuziv și unilateral denunțarea contractului cu numitul I. C. și închiderea contului, încălcând prevederile art.1 lit.h din Legea nr.12/1990 și art.28 din Legea nr.296/2004.
Sub aspectul reindividualizării sancțiunii, intimata a arătat că amenda aplicată a fost corect individualizată, păstrarea sancțiunii amenzii impunându-se pentru îndeplinirea scopului educativ cât și pentru corijarea conduitei petentei pentru viitor, petenta având posibilitatea de a achita jumătate din minimul prevăzut de lege.
În drept, intimata a invocat dispozițiile Codului de procedură civilă, OG nr.2/2001, Legea 12/1990.
În dovedirea întâmpinării, intimata a solicitat administrarea probei cu documentația aferentă.
În temeiul art.411 alin.1, pct.2 Cod procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Întâmpinare a fost comunicată petentei care a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat susținerile din acțiunea introductivă de instanță, arătând că măsurile complementare dispuse de organul constatator nu au suport legal.
La termenul din 12.01.2015, instanța a încuviințat pentru ambele părți, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, proba testimonială cu martorul B. A. și proba cu interogatoriul intimatei.
Prin serviciul registratură de la data de 02.03.2015, intimata a răspuns în scris la interogatoriu fila 3 vol.II.
La termenul din 09.03.2015, petenta a renunțat la proba testimonială cu martorul B. A. și a fost încuviințată din oficiu proba testimonială cu martorul I. C., a cărui imposibilitate de audiere a fost constatată la termenul din 20.04.2015.
La termenul din 20.04.2015, petenta a depus la dosarul cauzei notificare nr.212/.24.02.2014 și dovada de comunicare a acesteia către client filele 12-14 vol.II.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr . nr._/122 din 22.05.2014 încheiat de către agentul constatator al intimatei, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în suma de_ lei, cu măsura constând în eliminarea din condițiile generale de derulare a operatorului bancar pentru persoane fizice a punctului 3.6.2 și cu măsura ca operatorul economic să facă demersurile necesare redeschiderii contului clientului I. C..
S-a reținut că în urma petiției înregistrate sub nr.1196/14.04.2014, consumatorul I. C. a reclamat faptul că a avut calitatea de client al petentei, respectiv a avut un cont deschis la aceasta, însă a întâmpinat dificultăți în derularea relațiilor cu operatorul economic, respectiv, acesta i-a perceput un comision de 12, 5 lei în mod neîntemeiat și a fost notificat despre faptul că banca dorește încetarea unilaterală a contractului; s-a mai reținut că prin punctul de vedere exprimat de petentă prin adresa nr.461/09.05.2014, aceasta a arătat că numitul I. C. a fost scutit cu titlu de excepție de la plata comisionului de retragere numerar, însă ulterior, a fost perceput acest comision în mod corect, având în vedere normele băncii, iar în ceea ce privește denunțarea contractului, că l-a notificat pe client în acest sens în acord cu prevederile art.3.6.2 din condițiile generale de derulare a operațiunilor bancare pentru persoane fizice, contul curent fiind închis la data de 05.05.2014; s-a mai reținut că prin denunțarea unilaterală a contractului cu acest consumator și închiderea contului, operatorul economic a încălcat prevederile art.1 lit.h din Legea nr.12/1990 și prevederile art.28 din Legea nr.296/2004, fapte sancționate conform prevederilor art.2 alin.1 din Legea nr.12/1990, astfel cum rezultă din procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/122 din 22.05.2014 cu anexă filele 30-32 vol.I, condiții generale de derulare a operațiunilor bancare pentru persoane fizice filele 33-65.
S-a mai reținut că pentru a se asigura un caracter efectiv al dreptului consumatorului, se dispune în temeiul art.3 alin.1 lit.j din HG nr.700/2012 ca operatorul economic să facă demersurile necesare redeschiderii contului clientului I. C. și eliminarea din condițiile generale de derulare a operatorului bancar pentru persoane fizice a punctului 3.6.2 în termen de 15 zile de la întocmirea procesului verbal, astfel cum rezultă din procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/122 din 22.05.2014 cu anexă filele 30-32 vol.I.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/122 din 22.05.2014 a fost semnat de către petent, agentul constatator menționând că avem obiecțiuni cu privire la cele constatate, iar acestea vor fi formulate, depuse și susținute în fața instanței de judecată, urmând ca aceasta să decidă corectitudinea acțiunilor băncii.
În drept, potrivit art.1 lit.h din Legea nr.12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite, constituie activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite și constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracțiuni, neexpunerea la vânzare a mărfurilor existente, vânzarea preferențială, refuzul nejustificat al vânzării acestora sau al prestării de servicii cuprinse în obiectul de activitate al operatorului economic, iar potrivit art.2 alin.1 din Legea nr.12/1990, contravențiile prevăzute la art. 1 săvârșite de către persoane fizice se sancționează cu amendă de la 500 lei la 5.000 lei, iar dacă sunt săvârșite de persoane juridice, cu amendă de la 2.000 lei la 20.000 lei.
Potrivit art.28 din Legea nr.296/2004 privind codul consumului, se interzice refuzul vânzării unui produs sau prestării unui serviciu către un consumator fără un motiv justificat conform prevederilor legale în vigoare.
După ce a constatat că plângerea a fost introdusă înlăuntrul termenului prevăzut la art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în continuare OG nr.2/2001, verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/122 din 22.05.2014, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 (procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac și organul la care se depune plângerea) și 17 (lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu) din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că faptele reținute în sarcina petentei au fost descrise suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare.
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de către petentă constând în lipsa de suport legal a sancțiunilor complementare, apare ca neîntemeiată în condițiile în care în acord cu prevederile art.3 alin.1 lit.j din HG nr.700/2012 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, autoritatea are ca atribuție principală, constatarea contravențiilor și dispunerea de măsuri de limitare a consecințelor producerii, prestării, importului, comercializării sau oferirii gratuite a unor produse alimentare ori nealimentare și servicii, inclusiv servicii financiare, care nu sunt în concordanță cu dispozițiile legale din domeniile de activitate ale Autorității, prin aplicarea sancțiunilor contravenționale prevăzute de lege, sesizarea organelor de urmărire penală ori de câte ori constată încălcări ale legii penale.
Cu alte cuvinte, contrar susținerilor petentei, măsura ca operatorul economic să facă demersurile necesare redeschiderii contului clientului I. C. și măsura privind eliminarea din condițiile generale de derulare a operatorului bancar pentru persoane fizice a punctului 3.6.2 în termen de 15 zile de la întocmirea procesului verbal, nu sunt lipsite de suport legal, ci sunt stabilite în acord cu prevederile legale enunțate mai sus pentru a se asigura o protejare efectivă a consumatorului în acord cu prevederile art.2 alin.2 lit.d din HG nr.700/2012.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de judecată reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară. Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art.34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Instanța reține faptul că, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța mai reține că procesul verbal analizat reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007). Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară. De altfel, instanța are obligația de a respecta prezumția de nevinovăție care presupune, totodată, nemijlocire și contradictorialitate.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de_ aplicată unei persoane juridice pentru o contravenție la regimul protecției consumatorului, este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petentă a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petenta, se impune cu forță superioară.
De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/122 din 22.05.2014 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
În ceea ce privește susținerea petentei potrivit căreiafapta reținută în sarcina sa nu exista la data controlului, deoarece Banca nu a refuzat vânzarea sau prestarea serviciului clientului, deoarece la momentul încheierii procesului verbal, nu se mai afla în momentul vânzării sau acordării vreunui produs, contul curent fiind închis la 05.05.2014 și că intimata nu a făcut dovada faptului că numitul I. C. a solicitat prestarea unui serviciu pe care ea l-a refuzat, apare ca neîntemeiată în condițiile în care petenta a fost sancționată tocmai pentru denunțarea unilaterală a contractului la data de 05.05.2014, concluzie susținută de faptul că în cuprinsul procesului verbal contestat s-a reținut că data săvârșiri faptei este data de 05.05.2014, adică data denunțării contractului de cont curent încheiat cu consumatorul I. C., la data de 22.05.2014 doar constatându-se săvârșirea faptelor.
În ceea ce privește susținerea petentei potrivit căreiatemeiul de drept indicat în procesul verbal contestat nu este în concordanță cu starea de fapt, cu dispozițiile contractuale prevăzute de art.1.1.2, art.1.1.4, art.3.1.3, art.3.6.2 din condițiile generale bancare și cu dispozițiile legale incidente prevăzute de art.1321, art.1277 Cod civil, OUG nr.113/2009, care consacră drept cauză generală de încetare a contractului de cont bancar pe perioadă nedeterminată, denunțarea unilaterală a contractului de către bancă cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz, apare ca neîntemeiată pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
Sub acest aspect, instanța reține incidența în speță a prevederilor contractuale consacrate de art.3.1.2 din Condițiile generale de derulare a operațiunilor bancare pentru persoane fizice filele 33-65 potrivit cărora banca își rezervă dreptul de a denunța unilateral contractul specific de cont și, dacă este cazul a altor raporturi juridice existente în legătură cu acesta dacă primește informații complete, insuficiente, în cazul unor declarații false, sau dacă are suspiciuni cu privire la realitatea celor declarate, documentelor și informațiilor furnizare de client.
Cu alte cuvinte, deși nu se contestă posibilitatea de denunțare unilaterală a contractului de cont de către bancă, aceasta nu poate fi făcută fără un motiv justificat în acord cu prevederile art.28 din Legea nr.296/2004, concluzie susținută inclusiv de faptul că prevederile art.3.6.2 din Condițiile generale de derulare a operațiunilor bancare pentru persoane fizice filele 33-65, potrivit cărora Banca va putea să denunțe unilateral raportul juridic de cont curent, oricând, fără a fi necesară justificarea unei astfel de decizii, cu un preaviz scris de două luni calendaristice, au fost eliminate de agenții intimatei prin procesul verbal contestat și de faptul că în prevederile art.3.1.2 din Condițiile generale de derulare a operațiunilor bancare pentru persoane fizice, au fost enumerate motive care ar putea să conducă la denunțarea contractului de către bancă.
Așadar, deși nu se contestă că petenta a notificat clientul I. C. cu privire la decizia sa de încetare a raporturilor contractuale prin denunțare unilaterală, astfel cum rezultă din notificare client nr.212/24.02.2014 fila 90 vol.I și dovada de comunicare a acesteia către client filele 12-14 vol.II, notificare client nr.2951/20.03.2014 fila 91 vol.I, instanța reține că petenta nu a făcut dovada existenței unui motiv temeinic justificat de încetare a raporturilor contractuale, nemulțumirile clientului și neînțelegerile cu acesta neconstituind în opinia instanței motive temeinice de natură a justifica măsura denunțării unilaterale de către bancă a contractului încheiat cu clientul I. C..
Concluzia de mai sus este susținută de aceea că în fapt sunt incidente contracte tip, la încheierea cărora nu intervine o negociere a părților contractante, beneficiarul de servicii, clientul, având doar posibilitatea de a încheia sau nu contractul, fără a avea posibilitatea de a modifica vreo clauză, între părțile contractului producându-se un puternic dezechilibru în sensul art.4 din Legea nr.193/2000 (o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. A..2 al aceluiași articol prevede că o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv), neprezentând relevanță posibilitatea băncii de denunțare a contractului atât timp cât aceasta nu indică un motiv temeinic în susținerea decizii sale.
Așadar, a valida raționamentul petentei potrivit căreia nu trebuie să justifice niciun motiv pentru denunțarea contractului, ar echivala cu lipsirea, în mare parte, de aplicabilitate a dispozițiilor legale care vizează protejarea consumatorului.
În ceea ce privește solicitarea petentei de restituirea a sumei de 1000 lei achitată cu titlu de minim din amendă, apare ca neîntemeiată prin raportare la soluția de mai sus.
În ceea ce privește susținerea petentei potrivit căreia sesizarea numitului I. C. cu privire la încasarea comisionului de retragere în cuantum de 12,5 lei perceput ca urmare a retragerii sumei de 2500 lei, este nejustificată deoarece plata comisionului a reprezentat îndeplinirea unei obligații contractuale asumate, apare ca neîntemeiată în condițiile în care agenții intimatei nu a reținut în sarcina petentei vreo contravenție cu privire la această operațiune, petenta fiind sancționată exclusiv pentru denunțarea în mod nejustificat a contractului încheiat cu consumatorul.
În cauza dedusă judecății, instanța constată că petenta nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar doar susținerile acesteia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat. Pe cale de consecință, în măsura în care petenta invocă împrejurări ce pot constitui cauze exoneratoare de răspundere, sarcina probei acestor împrejurări îi revine acestuia.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că acțiunea petentei, constituie contravenție și se sancționează potrivit art.2 alin.1 din Legea nr.12/1990.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentei.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Orice faptă contravențională prezintă un grad de pericol social abstract, specific oricărei fapte contravenționale asemănătoare, precum și un grad de pericol social concret, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, la urmarea produsă, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului și la celelalte date înscrise în procesul-verbal. Gradul de pericol social abstract este apreciat și stabilit de legiuitor, la momentul incriminării faptei contravenționale și se reflectă în special în modul de sancționare a faptei prevăzut de legiuitor prin actul normativ de incriminare.
Așadar, în raport de faptele reținute în sarcina petentei, observând sancțiunea stabilită (amenda fără posibilitatea de aplicare a avertismentului), precum și cuantumul ridicat al acesteia, se constată că legiuitorul a apreciat că fapta prevăzută de art.1 lit.h din Legea nr.12/1990 prezintă un grad de pericol social abstract ridicat.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că pericolul social al faptei reținute ca fiind săvârșite de către petentă este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind protecția consumatorului. Ca atare, instanța va considera operațiunea de individualizare a sancțiunii aplicate ca fiind corect și proporțional realizată în raport de fapta reținută și impactul acesteia asupra valorilor sociale proteguite, în condițiile în care dispozițiile legale incidente urmăresc îmbunătățirea siguranței raporturilor contractuale.
Față de aceste aspecte, în lipsa unor dovezi care să releve împrejurări deosebite de săvârșire a faptei, care să justifice reținerea unui grad de pericol social concret redus al faptei, instanța nu poate reține că în speță s-ar impune reindividualizarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertismentului, reținând că petenta a fost sancționat cu amendă al cărei cuantum este orientat spre minimul amenzii prevăzute de lege, instanța consideră că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii în cuantumul stabilit de către agentul constatator, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Măsura eliminării din condițiile generale de derulare a operatorului bancar pentru persoane fizice a punctului 3.6.2 și măsura ca operatorul economic să facă demersurile necesare redeschiderii contului clientului I. C., reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumție de vinovăție a prestatorului de servicii, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenției ce face obiectul procesului în fața instanței. Prin urmare această sancțiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un prestator de servicii suspectat de încălcarea gravă a regulilor privind protecția consumatorului (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski v. Franța, 7 decembrie 1999).
Cu toate acestea, instanța constată că și această sancțiune trebuie să fie supusă unui control judecătoresc și unei operațiuni de individualizare, atât în temeiul art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, care prevede că "sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite", text în care nu se face nici o distincție după cum ar fi vorba de sancțiuni principale sau sancțiuni complementare, cât și în temeiul art. 6 și 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În acest sens Curtea Europeană a considerat că până și sancțiunea complementară a reținerii punctelor de penalizare, ce poate fi aplicată în materie contravențională are caracter "penal" în sensul art. 6 și art. 7 din Convenție (cauza Malige c. Franței 68/_, Hotărârea din 23.09.1989). Curtea a apreciat că sancțiunea punctelor de penalizare, deși în dreptul francez are caracter administrativ, în plan convențional are caracter penal atâta timp cât poate să conducă, în cazul acumulării unui anumit număr de puncte, la pierderea dreptului de a mai conduce.
În aceste condiții, aplicând aceleași principii la dreptul intern, cu atât mai mult sancțiunea complementară a eliminării din condițiile generale de derulare a operatorului bancar pentru persoane fizice a punctului 3.6.2 și măsura ca operatorul economic să facă demersurile necesare redeschiderii contului clientului I. C., are un caracter "penal" în sensul Convenției, astfel că aplicarea acestor sancțiuni nu se poate dispune automat fără a putea fi supuse controlului instanțelor, iar instanța are dreptul în condițiile art. 31 din OG 2/2001, să verifice și modul de individualizare a acestei sancțiuni.
Cu toate acestea, având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei, instanța apreciază că și sub aspectul sancțiunii complementare s-a realizat o corectă individualizare a acesteia, neimpunându-se exonerarea petentei de la executarea sancțiunii complementare a eliminării din condițiile generale de derulare a operatorului bancar pentru persoane fizice a punctului 3.6.2 și măsura ca operatorul economic să facă demersurile necesare redeschiderii contului clientului I. C..
Așadar, fiind menținută prezumția de validitate și legalitate a procesului verbal . nr._/122 din 22.05.2014, nefiind înlăturată forța probantă de care se bucură acesta, fiind înlăturată prezumția de nevinovăție a petentei, căreia într-adevăr i-a conferit relevanță Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în materie contravențională, prin oferirea posibilității fiecărei părți implicate în a-și dovedi susținerile și, ținând seama că prin procesul verbal . nr._/122 din 22.05.2014 i-a fost aplicată sancțiunea amenzii și măsura eliminării din condițiile generale de derulare a operatorului bancar pentru persoane fizice a punctului 3.6.2 și măsura ca operatorul economic să facă demersurile necesare redeschiderii contului clientului I. C., dozate în mod corespunzător gradului de pericol social al faptei, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va considera că plângerea formulată de petentă împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/122 din 22.05.2014 este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge, menținând procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/122 din 22.05.2014.
În temeiul art.451 și următoarele din Codul de procedură civilă, instanța urmează să rețină că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta . J_, C.-_, cu sediul în București, Clădirea Sky Tower, Calea Floreasca, nr.246C, sector 1, București, prin reprezentant legal S. S. G. și prin reprezentant convențional consilier juridic G. C., consilier juridic U. M. în contradictoriu cu intimata A. N. PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR-COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECTIA CONSUMATORILOR REGIUNEA NORD ESTE IAȘI-COMISARIATUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR IAȘI C._, cu sediul în Iași, .. 11, județul Iași, prin reprezentant legal M. G., prin reprezentant convențional consilier juridic T. A. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/122 din 22.05.2014.
Menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/122 din 22.05.2014.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare care se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. E. L. M. S. M.
Red.Tehnored.
E.L.A.- 21.05.2015
4 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5260/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5190/2015.... → |
|---|
