Plângere contravenţională. Sentința nr. 6830/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6830/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 6830/2015
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 19 mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - C. C.
GREFIER - A. E.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6830/2015
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petenta M. S. în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, având ca obiect ,,plângere contravențională’’ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, sunt lipsă părțile litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din data de 27.04.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru azi, 12.05.2014, când pentru aceleași motive a amânat pronunțarea pentru astăzi, 19.05.2014 când în aceeași compunere, a hotărât următoarele.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:
Pe rolul acestei instanțe a fost înregistrată spre soluționare sub nr._ /27.10.2014 plangerea formulată de petenta M. S. în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Integritate (A.N.I.), împotriva procesului verbal de contravenție . nr.309/08.10.2014, prin care a solicitat admiterea acesteia și anularea înscrisului contestat, ca netemeinic și nelegal. Totodată, a solicitat petenta obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Plangerea a fost legal timbrată.
În motivare a arătat petenta că, la data de 13.10.2014 i s-a comunicat prin plic procesul verbal, în care agentul a consemnat faptul că, având funcția de membru al senatului universitar din C. UMF „ Gr.T.P. ” Iași nu a aplicat sancțiunea disciplinară a demiterii, în temeiul disp. art. 25 și 26 din Legea nr. 176/2010, ca urmare a rămanerii definitive și irevocabile ( decizia nr.3118/03.07.2014 a ICCJ) a rapoartelor de evaluare nr._/II/14.12.2011 și nr._/II/ 19.12.2011 emise de ANI, prin care a fost constatată încălcarea regimului conflictelor de interese de către Astarastoae V. –rector UMF Iași.
A invocat petenta motive de nulitate absolută ale înscrisului, constand în lipsa descrierii faptei contravenționale și împrejurărilor, întrucât, rapotat la prevederile art. 25 și 26 din Legea nr.176/2010 și susținerile intimatului nu se poate stabili în ce constă abaterea, lipsind totodată și data săvârșirii faptei.
În opinia petentei procesul verbal a fost încheiat cu nerespectarea disp. art. 5 alin.5 din OG nr.2/2001, stabilindu-se o sancțiune disproporționată față de gradul de pericol social și fiind aplicată o amendă în cuantum maxim, mai ales că, din punctul de vedere al temeiniciei procesului verbal fapta nu există, fiind reținută în sarcina unor persoane fără calitate/atribuții în materie și în același timp, nu s-a ținut seama nici de disp. art. 21 alin.3 din OG nr.2/2001 .
A mai arătat petenta că existau aspecte ce se impuneau a fi confirmate de un martor conform cerinței legiutorului, dar întocmirea actului constatator în lipsa contravenientului, la sediul ANI, a determinat imposibilitatea identificării lui, împrejurare ce poate fi interpretată tot ca un abuz, impunand de asemenea constatarea nulității absolute a procesului verbal, raportat la disp. art. 19 din OG nr.2/2001.
După cum a menționat petenta disp. Legii nr.176/2010 nu se aplică în speță, întrucât calitatea de membru al senatului Universității nu semnifică funcție de conducere, iar în ce privește temeinicia sancțiunea a fost aplicată fără ca în prealabil senatul să fie informat despre situația creată în urma proceselor susținute de Rectorul Universității în contradictoriu cu ANI, despre starea de incompatibiliate și schimbul de adrese dintre ANI, Minsterul Educației, Ministerul Sănătății și Universitate, efectuat în perioda iulie-octombrie 2014.
Petenta a susținut că nicio normă de drept nu prevede că Senatul și membrii acestuia ar putea lua măsura dispusă de ANI, cu precizarea că Rectorul a fost ales prin vot, numit de Ministerul Educației în funcție și are un contract de management cu UMF, iar în ce privește adresele din 09.07.2014, emisă de ANI către MEN respectiv cu nr. 01.08.2014, a celei din urmă către Universitate (în perioada de vacanță academică) nu instituie vreun termen de soluționare, existand chiar interpetări diferite asupra momentului de început al interdicției instituite de art. 25 alin.2 din Legea nr.176/2010 .
Potrivit susținerilor petentei funcția de rector este eligibilă potrivit Legii nr.1/2011 și Cartei Universitare și doar dacă persoana nu mai ocupă o funcție publică la momentul rămânerii definitive a constatării conflictului de interese interdicția operează de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare respectiv a hotărarii judecătorești, ceea ce nu este cazul în speță‚ întrucât mandatul de rector, de 4 ani, a început să curgă la 24.02.2011.
În acest context a arătat petenta că, dacă se constată nerespectarea obligațiilor prevăzute de art. 124 - răspundere publică, conform procedurii cuprinsă de Legea educației, Ministerul sesizează Senatul universitar în 30 zile de la constatare, dar în prezenta cauză sesizarea a fost făcută universității și nu senatului, iar pe de altă parte, înainte de inițierea unui demers de sancționare art.125 alin.2 prevede necesitatea constatării încălcării obligațiilor de Consiliul de Etică și Management universitar, formată diun 11 membri, procedură ce nu a fost urmată .
În opinia petentei din coroborarea disp. alin.1 și 2 ale art.25 din Legea nr.176/2010 cu cele ale Legii nr.1/2011 rezultă că încetarea mandatului/destituirea din funcție nu operează „ope legis” iar Universitatea a solicitat, cu adresa nr._/09.09.2014, clarificarea momentului pentru aplicarea sancțiunii, în timp ce, pe 11.09.2014 a fost emis ordinul de suspendare din funcție a rectorului, cu mențiunea că, potrivit Cartei Universitare art. 52 alin.4 și art. 82 alin.3 nu poate fi ignorată procedura prealabilă a referendumului înainte ca senatul să dea curs solicitării de destituire.
Nu în ultimul rând a arătat petenta că Universitatea, prin forul colectiv, și-a îndeplinit obligația ca efect al punerii în aplicare a Ordinului MEN nr.513/2014 și a sesizat Comisia de Etică pentru aplicarea sancțiunii, astfel că solicitarea ANI a rămas fără obiect .
În drept au fost invocate disp. OG nr. 2/2001, art. 194 și urm. NCPC.
La plângere au fost anexate înscrisuri în copie, certificate „ conform cu originalul”, ce conțin și procesul verbal de contravenție . nr.309/08.10.2014 (f.1-36).
În termenul acordat pentru complinirea lipsurilor plângerii petenta, prin apărător ales, a depus precizări înregistrate sub nr._/07.11.2014(f.38).
Sub nr. de înregistrare_/13.01.2015 intimata a formulat și depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii, întrucât procesul verbal conține toate elementele obligatorii prevăzute de art. 16 alin.1 din OG nr.2/2001.
După cum a arătat intimata fapta este de natură omisivă și are caracter instantaneu, ceea ce presupune consumarea în momentul în care, după rămânerea definitivă a raportului de evaluare sancțiunea disciplinară a demiterii nu a fost aplicată, deci poate fi constataă și sancționată oricând în termenul de 6 luni prevăzut de art. 26 alin.3 din Legea nr.176/2010, vinovăția petentei rezultând din însăși această omisiune, fără a fi justificat așadar niciunul din motivele de nulitate absolută indicate de M. S..
Referindu-se la valorile sociale ocrotite a făcut referire intimata la disp. art. 25 și 26 din Legea nr.176/2010, precizând apoi că membrii Senatului Universitar aveau obligația aplicării sancțiunii disciplinare după data de 03.07.2014, la care raportul de evaluare a rămas definitiv sau eventual după data de 24.07.2014, la care a fost primită adresa de la MEN .
A menționat intimata că art. 1 alin.1 din Legea nr.176/2010 enumeră categoriile de persoane ce au obligația depunerii declarațiilor de avere și interese și în privința cărora ANI are competența de a evalua eventualele situații de incompatibilitate, conflict de interese sau modificări ale averii, o asemenea persoană fiind și d-l A. V., iar petenta se află în eroare, întrucât nu a fost sancționată din postura unei eventuale apartenențe la vreuna din categoriile enumerate de textul menționat ci pentru că face parte din entitatea cu atribuții în aplicarea sancțiunii disciplinare, după cum stipulează art. 26 alin.1 lit.k din Legea nr.176/2010.
A opinat intimata că, prin conduita sa petenta a dat dovadă de nerespectarea principiilor de etică și, mai mult decât atât, a principiilor de integritate, înțelegând să obstrucționeze aplicarea legii și executarea unei hotărâri judecătorești irevocabile, iar ceea ce omite să precizeze aceasta este că, în conformitate cu disp. art. 212 alin.2 din Legea nr.1/2011 rectorul poate fi demis de Senatul universitar în condițiile specificate prin contractul de management și Carta Universitară, impunându-se a fi interpretate aceste dispoziții coroborat cu cele ale art. 312 și 313 din același text de lege.
Nu în ultimul rând, a arătat intimata că toate acțiunile petentei dovedesc refuzul, intenția de a se opune punerii în aplicare a Rapoartelor de evaluare nr._/II/14.12.2011 și nr._/II/ 19.12.2011 emise de ANI, iar împrejurarea că în prezent funcția de rector asigură doar activități cu caracter administrativ-didactice nu constituie altceva decât o încercare de a crea o aparență de legalitate, ori deciziile irevocabile ale ÎCCJ nu pot fi supuse niciunei cenzuri sau interpetări după bunul plac al membrilor Senatului.
La întampinare au fost anexate înscrisuri (f.60-83).
La termenul din 27.04.2015 petenta prin apărător ales, a formulat și depus răspuns la întampinare și notă de concluzii la care a anexat adresa nr. 8808MD/24.07.2014, cu mențiunea că a fost respinsă solicitarea petentei de administrare a probei testimoniale, pentru motivele expuse în încheierea de ședință .
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Din actele dosarului instanța reține următoarea situație de fapt:
Conform mențiunilor din procesul verbal de contravenție . nr. 309/08.10.2014 s-a constatat de agent faptul că, în urma rămânerii definitive și irevocabile (Decizia nr.3118 /03.07.2014 a ICCJ-Secția de contencios administrativ și fiscal) a rapoartelor de evaluare nr._/II/14.12.2011 și nr._/II/19.12.2011, emise de ANI (prin care a fost constatată încălcarea regimului conflictelor de interese de către A. V., rector al Universității de Medicină și farmacie ” G. T.P.” Iași), Mârțu S., în calitate de membru al Senatului universitar din cadrul Universității-entitate cu atribuții în sensul demiterii nu a aplicat ( în baza solicitării nr.8808MD/24.07.2014 emisă de MEN) sancțiunea disciplinară în temeiul disp. art. 25 și art.26 din Legea nr.176/2010, abatere pentru săvarșirea căreia petenta a fost sancționată cu o amendă în cuantum de 2000,00 lei.
Analizând cu precădere procesul verbal din punct de vedere al condițiilor de legalitate, instanța constată că la întocmirea acestuia au fost respectate condițiile formale impuse de lege, neexistând motive care să atragă constatarea nulității absolute a înscrisului.
Referitor la motivele de nulitate absolută invocate de petentă privind lipsa descrierii faptei ori a datei săvârșirii acesteia apreciază instanța că nu sunt justificate, cât timp, pe de o parte, situția de fapt consemnată de agent în cuprinsul procesului verbal este suficient descrisă pentru a permite instanței să analizeze atât încadrarea juridică în textul de lege sancționator cât și motivele de temeinicie invocate, iar pe de altă parte, în condițiile în care este vorba despre o faptă omisivă, ce poate fi constatată potrivit disp. art. 26 alin 3 din Legea nr.176/2010 în termen de maxim 6 luni de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare data săvârșirii faptei este cea la care a fost constatată abaterea și implicit încheiat procesul verbal.
De asemenea, nici motivul invocat de petentă cu privire la încălcarea disp. art.19 din OG nr.2/2001 actualizată, ce ar putea atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenție, dat de faptul că înscrisul a fost încheiat în lipsa contravenientului și nu a putut fi semnat, fără ca acest aspect să fie confirmat de vreun martor, nu este de natură să-i producă vreo vătămare, cât timp petenta are posibilitatea să combată situația de fapt descrisă în cuprinsul procesului verbal prin intermediul plângerii, adresată instanței de judecată, in cadrul căreia să invoce apărările pe care le consideră de cuviință, fără a-i fi încălcat astfel dreptul la apărare garantat de art.24 din Constituție, sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr.315/05.03.2009, sesizată cu excepția de nelegalitate a disp art.19 alin.1 și 2 din OG nr.2/2001.
În ce privește temeinicia, potrivit disp.art. 25 din Legea nr.176/2010, actualizată: „(1) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat că a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligațiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit reglementării aplicabile demnității, funcției sau activității respective, în măsura în care prevederile prezentei legi nu derogă de la aceasta și dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni.
(2) Persoana eliberată sau destituită din funcție potrivit prevederilor alin. (1) sau față de care s-a constatat existența conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepția celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcția ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcție eligibilă, nu mai poate ocupa aceeași funcție pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcție sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicția de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești de confirmare a existenței unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate*).”
În același timp art. 26 din textul de lege prevede că: „ (1) Agenția va comunica raportul de evaluare, după cum urmează: … k) pentru celelalte persoane prevăzute de prezenta lege - comisiilor de disciplină, autorității ori instituției competente, care vor aplica o sancțiune disciplinară, potrivit legii.
(2) Sancțiunea disciplinară se dispune și în cazul în care raportul de evaluare al Agenției a fost comunicat și organelor de urmărire penală, potrivit prevederilor art. 21 alin. (4).
(3) Prin derogare de la dispozițiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancțiunea poate fi aplicată în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, potrivit prevederilor legale. În cazul în care cauza de incompatibilitate a încetat înainte de sesizarea Agenției, sancțiunea disciplinară poate fi aplicată în termen de 3 ani de la încetarea cauzei de incompatibilitate, dacă legea nu dispune altfel.”
Nu în ultimul rând, conform disp. art. 29 (3) din Legea nr. 176/2010, neaplicarea sancțiunii disciplinare sau neconstatarea încetării funcției publice, după caz, atunci când actul de constatare a rămas definitiv, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 50 lei la 2.000 lei, dacă fapta nu constituie infracțiune.
În speță reiese din înscrisuri că atât Ministerul Educației Naționale cât și ANI au emis adresele nr.8808MD/24.07.2014 (f.4-5) respectiv nr._/II/17.09.2014 (f.72), prin care au solicitat Universității de Medicină și Farmacie Gr.T. P. să ia măsurile ce se impuneau, în urma rapoartele de evaluare nr._/G/II/14.12.2011 și nr._/G/II/19.12.2011 emise de către A.N.I., rămase definitive și irevocabile prin pronunțarea deciziei nr. 3118/03.07.2014 a ICCJ – Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Reține instanța din cuprinsul adresei de răspuns nr._/26.09.2014 către A.N.I.(f.73) că Universitatea, care a recunoscut primirea corespondenței în acest scop, a arătat că Senatul nu are atribuția de a lua măsura demiterii Rectorului, făcând referire la disp. art.52 alin.4 și art.82 alin.3 din Carta universitară și Regulamentul Senatului și menționând că a fost depusă de A. V. o contestație în anulare împotriva soluției Înalte Curți de Casație și Justiție și că a luat act de măsura suspendării calității de ordonator de credite a rectorului de care Universitatea prin Decizia nr.880/22.09.2014 (f.77), ce a fost dispusă în baza Ordinului MEN nr.513/11.09.2014.
În ce privește demersurile Senatului Universității reiese că prin Hotărarea nr.9/26.09.2014 s-a decis trimiterea cazului profesorului V. A. în fața Comisiei de Etică, în vederea sancționării acestuia mențiunea fiind făcută la punctul 12, în cuprinsul notei „Diverse”.(f.87-91)
Raportat la situația de fapt reținută anterior instanța reține în primul rând că petenta a fost sancționată contravențional întrucât face parte din entitatea ce avea atribuții în aplicarea sancțiunii disciplinare prevăzută de art. 26 alin.1 lit k din Legea nr.176/2010 și nu din postura apartenenței la vreuna din categoriile de persoane enumerate de art. 1 alin.1 din Legea nr.176/2010 care au obligația declarării averii și a intereselor.
Pe de altă parte, reține instanța incidența disp. art. art. 212 din Legea nr.1/2011, actualizată, ce prevede că:”(2) Rectorul poate fi demis de către senatul universitar, în condițiile specificate prin contractul de management și Carta universitară.”
Totodată, potrivit disp. art. 312 alin.2 lit.d din Legea nr.1/2011 actualizată destituirea din funcția de conducere din învățămant face parte din sancțiunile disciplinare enumerate de textul de lege, ce se pot aplica personalului didactic și de cercetare, iar senatul universitar are atribuții în sensul propunerii sancționării și stabilirii concrete a sancțiunilor disciplinare ce se aplică persoanei responsabile, potrivit disp. art. 313 alin.1 și 2.
Într-adevăr, potrivit disp. art. 52 alin.4 din Carta Universitară, invocat de petentă, Senatul Universitar sesizat cu privire la o situație de conflict de interese a Rectorului nu poate dispune destituirea din funcție ori desfacerea contractului de muncă fără procedura prealabilă a referendumului însă nu se poate reține, raportat la considerentele expuse și textele normative incidente, că în speță și-a îndeplinit obligația întrucât a sesizat Comisia de etică pentru aplicarea sancțiunii prin Hotărarea nr. 9/26.09.2014, rezultând mai degrabă din cuprinsul corespondenței purtată cu instituțiile abilitate o atitudine de opunere în privința ducerii la îndeplinire a obligației legale și implicit de obstrucționare a aplicării Deciziei ICCJ cu nr. 3118/03.07.2014 cu caracter irevocabil .
Astfel, în exercitarea atribuțiilor se impunea ca Senatul universitar din care face parte și petenta, luand cunoștință de solicitarea Ministerului Educației Naționale exprimată prin adresa nr.8808MD/24.07.2014 să întreprindă măsuri concrete și imediate în vederea îndeplinirii obligației legale de destituire din funcție a Rectorului cu respectarea disp. 313 din Legea nr.1/2011 și art. 212 alin.2 din același text de lege, cu atât mai mult cu cât era vorba despre o procedură ce se desfășura într-un anumit interval de timp și se impunea respectarea termenului limită de 6 luni prevăzut de art. 26 alin.3 din Legea nr.176/2010.
În condițiile în care s-a dovedit că petenta, în calitate de membru al Senatului a preferat să stea într-o atitudine de pasivitate, invocând în corespondență, în mod nejustificat, motive cum ar fi: disfuncționalități în privința sesizării Senatului, lipsa competenței în luarea măsurii, sesizarea în timpul vacanței academice, etc. fără a pune în aplicare sancțiunea cel mai târziu de la momentul la care Senatul a luat cunoștință că are datoria demiterii rectorului instanța apreciază că procesul-verbal a fost temeinic întocmit, M. S. făcându-se vinovată, în calitatea sa, de săvârșirea contravenției .
Pentru considerentele expuse instanța va respinge plângerea dedusă judecății în dosarul cauzei, fiind neântemeiată și, implicit, va menține procesul verbal de contravenție, apreciind, sub aspectul individualizării sancțiunii, că se justifică aplicarea sancțiunii în cuantum maxim prin raportare la gradul de pericol social, manifestat prin atitudinea de permanentă opoziție la aplicarea unei măsuri legale din partea celui care are atribuții în acest sens și a lipsei oricărei circumstanțe favorabile, atitudine ce s-a prelungit inclusiv după amendarea petentei cât timp nu s-a probat că Senatul a făcut vreun demers concret ulterior acestui moment, în vederea conformării.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petenta M. S., CNP_, cu domiciliul în Iași, ..56, jud.Iași împotriva procesului verbal de contravenție . nr. 309/08.10.2014, încheiat de intimata Agenția Națională de Integritate (A.N.I), cu sediul în București, ..15, sector 1.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare la Tribunalul Iași (se depune la Judecătoria Iași) .
Pronunțată în ședință publică, azi 19.05.2015.
Președinte, Pt. grefier aflat în CO semnează
Grefier șef al Secției civile,
C.C. L.P.
Red. Pr.C.C.
4 ex./03.09.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6843/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 6836/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
