Pretenţii. Sentința nr. 6733/2015. Judecătoria IAŞI

Menționează că aceste penalități sunt calculate legal, conform actelor normative de mai sus și sunt solicitate de regiile autonome/societățile comerciale furnizoare de utilități în baza contractelor de furnizare încheiate cu Asociația de proprietari modificate în baza art. 42 alin. 10 din Legea nr. 51/2006, conformă căruia: ¸¸neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, după cum urmează:

a) penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței;

penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare;

c) valoarea totală a penalităților nu va depăși valoarea facturii și se constituie în venit al operatorului" prevederi coroborate cu art. 120, alin. 7 din O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în care procentul de penalizare este stabilit la valoarea de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere.

În fapt, pentru apartamentul nr. 52, situat în mun. Iași, . A, .. A, nu au mai fost plătite cotele de întreținere lunară, ceea ce, în lipsa unor alte posibilități de recuperare a debitelor, ne obligă să formulăm prezenta cerere. Astfel, situația creată are ca și consecință sistarea utilităților de către furnizori, ceea ce se repercutează asupra întregii asociații, fie ei bun sau rău-platnici. Mai mult decât atât, furnizorii acționează în judecată asociația doar în temeiul contractului de furnizare încheiat între părți, furnizorul, respectiv asociația.

În condițiile în care rău-platnicii sunt cauza înregistrării de penalități, reclamanta acționează în vederea recuperării atât a restanței cât și a penalităților aferente, fapt stabilit și prin dispozițiile legale în materie, respectiv art. 25 alin. 3, pct. 1 din HG 1588/2007. Lista de plată, pe care o consideră o notificare periodică în privința datoriilor acumulate, a fost afișată lunar și nu există dovada contestării acesteia de către debitoare, în termenul legal.

Precizează că, în condițiile în care, debitoarea nu a contestat sumele înscrise pe listele de plată în termenul de 10 zile prevăzut de lege, și a înțeles să își achite restanțele la plata cotelor comune de întreținere, aceasta și-a însușit cu bună știință sumele afișate cu titlu de penalități.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 46 și art. 50 din Legea nr. 230/2007, art. 25 alin. 3 pct. a și art. 32 alin. 1 H.G. 1588/2007, art. 32, 38, 39 Noul Cod de procedură civilă.

În susținerea acțiunii propune proba cu înscrisuri și orice alte probe pe care le consideră pertinente în soluționarea favorabilă a prezentei cereri.

Prezenta acțiune este scutită de plata taxei de timbru conform art. 30 alin. 2 din Legea 230/2007.

Solicită judecata în lipsă și comunicarea actelor de procedură în Iași, ., P.T. 2 Metalurgie.

La termenul din data de 20.04.2015, instanța a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune privitoare la cererea de obligare la plata penalităților.

Analizând cererea prin prisma dispozițiilor generale și speciale incidente în materia analizată, prezenta constanță constată:

Privitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, astfel cum s-a pronunțat Î.C.C.J. din Decizia 451/2014, dată în recurs în interesul legii, ¸¸caracterul relativ al prescripției extinctive, ca excepție de fond, peremptorie, rezultă din art. 2512-2513 Cod civil, care nu poate fi invocată din oficiu….", cu excepția acelor situații în care ¸¸prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit."

În speță, prescripția fiind începută la momentul ianuarie 2009 pentru suma de 15.811,38 lei, solicitată cu titlu de penalități, în raport cu momentul sesizării instanței – 07.01.2015, urmează ca excepția să fie admisă și pe cale de consecință, respingerea cererii de obligare la plata penalităților.

Această soluție se impune a fortiori rationae, în condițiile în care reclamanta nu a solicitat, în principal, obligarea pârâtei la plata unui debit rezultat din neplata cheltuielilor de întreținere – stabilite în baza Legii nr. 230/2007, aferent aceleiași perioade pentru care solicită plata penalităților, ceea ce atrage imposibilitatea obligării pârâtei la plata unor penalități rezultate din aplicarea cuantumului de 0,2 %/zi de întârziere – aferente perioadei ianuarie 2009 – septembrie 2014.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 49 și urm. Legea 230/2007 – penalitățile ce reprezintă un accesoriu al creanței principale nu pot face obiectul nici unei tranzacții intervenite între părți – temeiul acordării acestora fiind exclusiv legea.

În spiritul prezentelor considerații stă și temeiul de drept invocat chiar de reclamantă – art. 25 alin. 3 H.G. 1588/2007, care stabilește că ¸¸dacă terții impun penalități asociației … pentru întârzieri, acestea se vor recupera de restanțieri la cotele de întreținere proporțional cu cuantumul restanței."

Astfel, dat fiind că, în speță, reclamanta nu a făcut dovada că penalitățile sunt stabilite proporțional cu cuantumul restanțelor, la cotele de întreținere – respectiv la suma solicitată ca restanță aferentă perioadei ianuarie 2009 – septembrie 2014 – de 15.811,38 lei, se va admite excepția și se va respinge cererea privitoare la obligarea pârâtei la plata penalităților aferente acestei perioade.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția prescripției dreptului la acțiune.

Respinge acțiunea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE L. . . cu sediul în Iași, ., jud. Iași în contradictoriu cu pârâta C. R. domiciliată în Iași, ., ., ..