Plângere contravenţională. Sentința nr. 7412/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7412/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 39869/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 02 iunie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – B. M.
Grefier – C. D. C.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7412/2015
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul P. D. A. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI, având ca obiect plângere contravențională .
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 05.05.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 19.05.2015, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 02.06.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ petentul P. D. A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 14.10.2014 de către intimatul I.P.J. Iași – Biroul Rutier, prin care a fost sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prev. de art. 100 alin. 3 lit. e și art. 108 lit. c pct. 3 din OUG 195/2002, constând în aceea că la data menționată a condus autoturismul, cu număr de înmatriculare_, pe DN 24 Schitu D., spre V., iar la km. 168+900 m. a efectuat manevra de depășire neregulamentară a autospecialei de poliție_ în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”, fiind înregistrat de aparatul radar cu viteza de 86 km/h pe un sector de drum cu limita de viteză de 50 km/h.
Plângerea a fost legal timbrată.
În motivarea plângerii petentul a susținut că actul sancționator este lovit de nulitate motivat de faptul că nu este semnat de un martor asistent, nu i –a luat nici o declarație cu privire la situația de fapt, nu au fost consemnate toate împrejurările de fapt ce pot servi la aprecierea gravității faptei.
A mai susținut petentul că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor contravenționale reținute în sarcina sa, buletinul de verificare metrologică nu îndeplinește cerințele metrologice privind aplicarea la momentul efectuării verificării a erorii maxime tolerate prev. de art. 3.1.1. lit. c din NML 021-05/2005; nu a fost descris locul exact al săvârșirii faptei contravenționale.
A mai invocat prezumția de nevinovăție.
În drept petentul a invocat OUG 195/2002 și OG 2/2001,
Alăturat plângerii a depus copia procesului-verbal contestat.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal fiind legal și temeinic întocmit, petentul făcându-se vinovat de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa.
Din oficiu, instanța de judecată a solicitat documentația care a stat la baza întocmirii actului sancționator, sens în care intimatul a depus raportul agentului de poliție, atestatul operatorului radar, copia buletinului de verificare metrologică a cinemometrului, planșe foto și înregistrarea video.
Instanța de judecată a încuviințat pentru petent, în dovedirea plângerii, proba cu înscrisuri, respingând proba cu interogatoriul intimatului, ca nefiind admisibilă și a dispus decăderea petentului din proba testimonială, acesta neindicând numele și adresa martorului prin plângerea introductivă; iar în contradovadă, pentru intimat a încuviințat proba cu înscrisuri, proba cu planșe foto și înregistrarea video, procedând la administrarea acestora.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de judecată reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 14.10.2014 de către intimatul I.P.J. Iași – Biroul Rutier petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prev. de art. 100 alin. 3 lit. e și art. 108 lit. c pct. 3 din OUG 195/2002, constând în aceea că la data menționată a condus autoturismul, cu număr de înmatriculare_, pe DN 24 Schitu D., spre V., iar la km. 168+900 m. a efectuat manevra de depășire neregulamentară a autospecialei de poliție_ în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”, fiind înregistrat de aparatul radar cu viteza de 86 km/h pe un sector de drum cu limita de viteză de 50 km/h.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Potrivit art. 16 alin 1 din OG nr. 2/2001 modificată și completată privind regimul juridic al contravențiilor: „(1) Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac și organul la care se depune plângerea...”
Din acest punct de vedere agentul constatator a respectat dispozițiile legale și a întocmit procesul verbal în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, nefiind lovit de nulitate absolută, fiind cuprinse toate mențiunile obligatorii, făcându-se astfel aplicarea corectă a dispozițiilor art. 16 din OG nr. 2/2001 modificată și completată, susținerile petentului, neavând susținere în situația din prezenta speță .
Mai mult decât atât, nulitatea prevăzută de art. 16 din OG nr. 2/2001 modificată și completată este o nulitate relativă și nu absolută .
Fiind vorba de o nulitate virtuală, anularea actului intervine în condițiile art. 175 Cod procedură civilă doar în măsura dovedirii unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, iar petentul nu a dovedit că ar fi suferit vreo vătămare .
Nesemnarea procesului-verbal de un martor, constituie, în temeiul dispozițiilor art. 19 alin.1 din O.G. nr.2/2001, un motiv de nulitate relativă a procesului-verbal, care nu este incident în cauză având în vedere că intimata a justificat absența semnăturii martorului iar petenta nu a demonstrat existența unei vătămări.
Petentului nu i s-a încălcat dreptul la apărare în condițiile în care a avut posibilitatea să formuleze plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, iar în cursul procesului sa-și formuleze apărările pe care le considera necesare.
Cu privire la faptul că nu i s-a luat nici o declarația cu privire la situația de fapt - actul contestat este procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, prin urmare, agentul de poliție a constatat personal situația de fapt reținută și a aplicat sancțiunile corespunzătoare, iar prevederile legale nu stabilesc obligația agentului de poliție de a lua declarații contravenientului pentru stabilirea situației de fapt, în această speță, cu atât mai mult cu cât putea să formuleze obiecțiuni.
Susținerea petentul că în procesul-verbal nu a fost indicat locul săvârșirii faptelor contravenționale este neîntemeiată și urmează a fi înlăturată, întrucât din analiza conținutului procesului-verbal de contravenție rezultă clar că a fost trecut acesta ca fiind DN 24 Schitu D. la km. 168+900 m.
Și susținerea că nu au fost menționate în actul sancționator toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptelor urmează a fi înlăturată ca nefondată, întrucât petentul s-a limitat doar la a face simple susțineri, neindicând o astfel de împrejurare, fără a adue în acest sens vreo dovadă.
Instanța reține de asemenea, că motivele de nulitate absolută ale procesului verbal sunt limitativ prevăzute în art. 17 din OG nr. 2/2001 modificată și completată, astfel că nu se poate adăuga la lege .
Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art. 34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului nu rezultă o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul verbal atacat.
Potrivit art. 249 Cod proc. civilă cel ce face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească.
Persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, al cărui cuprins poate fi contestat prin formularea de obiecțiuni în momentul întocmirii și ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta nu înțelege să se folosească de căile prevăzute de lege pentru a-l contesta, în care intră și dreptul de a face obiecțiuni.
Or, în speță petentul nu a dovedit o situație de fapt contrară, limitându-se la a susține că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor contravenționale, că aparatul radar nu era valabil pentru efectuarea înregistrării și determinării în mod corect a vitezei.
Simpla afirmație că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor contravenționale nu poate avea relevanță, în momentul în care nu este susținută de vreun suport probator, mai mult este combătută pe deplin cu planșele foto și înregistrarea video.
Potrivit art. 102, alin. 3, lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, depasirea vitezei legale se constata cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic. Din aceasta dispozitie reiese ca sarcina probei cu privire la temeinicia faptei revine intimatului, acesta fiind utilizatorul mijloacelor tehnice prevazute de lege. Aceeasi concluzie se desprinde si din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, în interpretarea art. 6, paragraful 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia si jurisprudenta Curtii fac parte din dreptul intern, în conformitate cu dispozitiile art. 11, alin. 2 si art. 20 din Constitutia României), în care s-a aratat ca, si în materie contraventionala, în cazul unor sanctiuni de o anumita gravitate, precum suspendarea exercitarii dreptului de a conduce autovehicule, sarcina probei savârsirii faptei apartine acuzarii (cauza A. contra României, hotarârea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 4 oct. 2007, cauza Neata contra României, decizia Curtii Europene a Drepturilor Omului referitoare la admisibilitate din 18 noi. 2008). Astfel, obligatia dovedirii vinovatiei apartine acuzarii, iar îndoiala îi profita celui acuzat (in dubio pro reo).
Sub acest aspect, instanța constata ca intimatul a depus la dosarul cauzei: planșe fotografice, atestatul operatorului radar, buletinul de verificare metrologica.
Faptul ca petentul nu a respectat viteza legala este probat cu înregistrarea efectuata cu aparatul radar omologat si verificat metrologic (buletin de verificare metrologica în termen de valabilitate), utilizat de un operator atestat, care a indicat ca autoturismul, cu nr. de înmatriculare_, se deplasa cu o viteza de 86 km/h, în data de 14.10.2014, ora 13,54. În plansele fotografice depuse la dosar se vede nr. de înmatriculare al autovehiculului, data si ora înregistrarii, precum si valoarea vitezei masurate, fiind respectate toate prevederile punctului 3.5.1 din Norma de metrologie legala nr. 021 – 05 Aparate pentru masurarea vitezei de circulatie a autovehiculelor.
Mai mult, dupa modificarea NML 021-05 prin Ordinul nr. 187 din 2009 a fost abrogata dispozitia de la punctul 3.5.1. care prevedea ca înregistrarile trebuie sa evidentieze si testarea automata.
Buletinul de verificare metrologica în termen de valabilitate probeaza faptul ca aparatul radar îndeplineste toate cerintele NML 021-05, inclusiv cerintele tehnice care privesc antena aparatului radar, axa optica a camerei de luat vederi etc. De altfel, nu exista niciun indiciu ca aparatul radar ar fi fost utilizat necorespunzator.
Or, în cauza, se distinge viteza de deplasare, precum si imaginea autoturismului deci, aparatul radar nu se afla în timpul normal de functionare.
Verificarea cerintelor Normei de Metrologie Legala 021-05, aprobata prin Ordinul nr. 301 din 2005, printre care se numara si erorile tolerate conform punctului 3.1.1., se realizeaza numai cu ocazia verificarilor periodice la care sunt supuse cinemometrele. Aceste cerinte nu se aplica în funcționarea propriu-zisa a cinemometrelor. Astfel, daca cinemometrul afișează viteza de 86 km/h, se considera ca autovehiculul are aceasta viteza si nu se mai fac alte ajustări, iar operatorul nu face decât sa constate valoarea măsurată si afișată de cinemometru
Din analiza probelor administrate în cauză (procesul verbal, raportul agentului de poliție, înregistrarea video, planșele foto), rezultă că petentul se face vinovat de săvârșirea contravențiilor, instanța urmând să rețină situația de fapt așa cum este descrisă în procesul verbal, având în vedere că acesta este încheiat în conformitate cu dispozițiile art. 269 Cod proc. civil, având valoarea unui înscris autentic .
Pe de altă parte, petentul nu a administrat nici o probă din care să rezulte altă situație de fapt.
Cu privire la sancțiunile aplicate - art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Ținând cont de prevederile art. 21 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, prima fapta imputata petentului este o fapta de pericol, rațiunea instituirii ei fiind, în primul rând, prevenirea accidentelor de circulație, iar limitele ridicate ale amenzii contravenționale (între 9 si 20 de puncte amenda), cele mai mari ce pot fi aplicate persoanei fizice, denota un pericol social ridicat, reducând cu mult posibilitatea de frânare, în caz de nevoie si punându-i în pericol pe ceilalți participanți la trafic, iar cea de-a doua fiind tot o faptă de pericol având în vedere că depășirea s-a realizat într-un loc unde era zona de acțiune a unui indicator de interzicea acea manevră, de modalitatea de săvârșirii a faptelor, de conduita procesuală a petentului instanța apreciază că sancțiunile aplicate sunt corespunzătoare .
Pentru toate aceste considerente, urmează a fi respinsă plângerea ca neîntemeiată .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul P. D. A., CNP_, cu domiciliul procesual ales la C.. av. T. D. C. din Iași, .. 2, Casa cu Absidă „L. U.” în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Iași – Biroul Rutier.
Cu apel (care se depune la Judecătoria Iași) în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.06.2015.
Președinte, Grefier,
B. M. C. D. C.
Red.: B.M.
19.06.2015/4 EX.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7733/2015. Judecătoria... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 8226/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
