Plângere contravenţională. Sentința nr. 8471/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8471/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 6254/245/2015
Cod operator 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8471
Ședința publică din data de 24 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petentul B. O. și pe intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CESTRIN, având ca obiect plângere contravențională . nr._.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 17.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, data de 24.06.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei plângeri contravenționale, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 6.03.2015, petentul B. O., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale S.A.- Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică ( CESTRIN), a solicitat instanței anularea procesului verbal ., numărul_/16.02.2015 și acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea plângerii, au fost indicate exclusiv vicii de formă, referitoare la lipsa semnăturii și lipsa unei înștiințări cu privire la dreptul petentului de a formula obiecțiuni. În drept, au fost indicate prevederile art. 16 pct. 7 și 17 din OG 2/2001, fiind solicitată și judecarea cauzei în lipsă. Plângerea a fost însoțită de dovada achitării sumei de 20 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, precum și de copia procesului verbal atacat.
La data de 15 aprilie 2015, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii. S-a arătat că petentul a fost sancționat pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale: la data de 1.11.2014, pe DN 24 km 204+150m, pe raza localității C., vehiculul cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentului, a fost surprins circulând pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă, sens în care, la data de 16.02.2015, a fost întocmit procesul verbal contestat . subliniază intimata că procesul verbal respectă întocmai prevederile OG 15/2002 și ale OG 2/2001, iar din coroborarea art. 7 din legea 455/2001 cu prevederile art. 19 din OG 15/2001, reiese că procesul verbal este întocmit și semnat cu respectarea prevederilor legale. Au fost anexate întâmpinării: proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR, autorizația de control a agentului constatator, certificat calificat pentru semnătură electronică, cu valoare legală.
La data de 29 aprilie 2015, petentul a depus răspuns la întâmpinarea comunicată, reiterând susținerile referitoare la viciile de formă ( lipsa semnăturii), subliniind că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 din legea 455/2001, procesul verbal trebuind să fie semnat olograf, de către agentul constatator care a procedat la întocmirea acestuia.
La primul termen de judecată fixat în cauză, 17 iunie 2015, instanța a procedat la verificarea competenței, a încuviințat proba cu înscrisuri și cadrul foto anexat și a reținut cererea spre competentă soluționare, amânând pronunțarea pentru un termen legal de 7 zile.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal ., numărul_/16.02.2015, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 250 lei, pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale: la data de 1.11.2014, pe DN 24 km 204+150m, pe raza localității C., vehiculul cu numărul de înmatriculare_, aparținând petentului, a fost surprins circulând pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă, sens în care, la data de 16.02.2015, a fost întocmit procesul verbal contestat . fapta a fost încadrată în drept în prevederile art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 și sancționată în temeiul art. 8 alin. 2 din același act normativ. Acesta a fost semnat prin aplicarea unei semnături electronice extinse și a fost contestat de petent în interiorul termenului de 15 zile de la data comunicării efective.
Plângerea contravențională atrage incidența art.6 CEDO, în latura sa penală, constituind o “acuzație in materie penală”, cu respectarea tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală. Așa cum a arătat Curtea “distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penală” (Hotărârea pronunțată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56).
În scopul determinării faptului dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, par. 29);
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56).
În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32);
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003);
România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (paragr. 66-69 din Hotărârea A. împotriva României).
Instanța constată că, în cauza de față, norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată (în cuantum de 250 lei), nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Pe cale de consecință, acuzația adusă petentului, constituieo acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, precum și de toate garanțiile oferite de latura penală a art. 6 CEDO, care au fost instituite cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților. Sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
Instanța notează că în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și un cadru foto.
Obiectul oricărei plângeri în materie contravenționale este reprezentat de verificarea efectivă de către instanță, pe baza tuturor probelor încuviințate și administrate dacă fapta contravențională există și a fost săvârșită cu vinovăție de către contestator.
Analizând cu prioritate aspectele de legalitate și temeinicie ale procesului verbal contestat, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Potrivit art. 15 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor: „(1) Contravenția se constata printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. „
Art. 9 alin. 3 din OG nr. 15/2002 stabilește: (3) În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1)”
Cu privire la semnătura electronică susceptibilă de a fi utilizată în privința înscrisurilor întocmite în sistemul de drept românesc, legea nr. 455/2001 (art. 4 pct. 1 și 2) statuează: „În înțelesul prezentei legi: 1. date în forma electronica sunt reprezentari ale informatiei într-o forma conventionala adecvatã creãrii, prelucrãrii, trimiterii, primirii sau stocãrii acesteia prin mijloace electronice; 2. înscris în forma electronica reprezintã o colectie de date în forma electronica între care exista relații logice și functionale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificatie inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar;”, iar în art. 5 prevede „ Înscrisul în forma electronica, cãruia i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica extinsã, bazatã pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generata cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnãturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnatura privatã.”.
Cercetând natura juridică a procesului verbal de constatare a contravenției, instanța va reține că acesta este un act administrativ individual, emis în regim de putere publică, de persoane anume prevăzute de lege și pentru în aplicare a legii.
Condițiile de validitate subliniate de ordonanța cadru se referă la respectarea competenței, a formei și a procedurii de emitere actului, a conformității actului cu actele juridice cu forță superioară precum și cu scopul legii .astfel, se poate observa că analiza unui proces verbal privește în toate cazurile componenta legalității și componenta temeiniciei acestuia, prima fiind prealabilă și lipsind de efect cel de-al doilea tip de analiză, în contextul în care un act nul din punct de vedere al formei nu poate produce efectele specifice pentru care a fost întocmit.
Ordonanța cadru prevede exclusiv posibilitatea întocmirii proceselor verbale în formă scrisă, fără a reglementa, cel puțin în contextul actual posibilitatea întocmirii lor și în formă electronică. Or, astfel cum rezultă din dispozițiile legii speciale referitoare la semnătura electronică extinsă, aceasta poate fi atașată exclusiv unui înscris electronic, îndeplinind un rol specific și concordant cu natura acestuia. Prin urmare, este exclusă asocierea acestui gen de semnătură cu orice fel de înscris în formă clasică.
În speță a fost comunicat un înscris intitulat proces verbal de contravenție care nu poartă nici o semnătură olografă ci, conține mențiunea că a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii 422/2001 și HG 1259/2001.
Semnătura electronică nu poate constitui replica digitală a semnăturii olografe și nu are aceeași funcționalitate și aplicabilitate ca semnătura olografă, servind la identificarea semnatarului și atestarea faptelor. Mențiunile inserate în cuprinsul procesului verbal sunt atestate prin intermediul semnăturii agentului.
Spre deosebire de această situație, semnătura electronică poate fi încorporată unui înscris în formă electronică destinat a fi citit prin intermediul unui program, nefiind posibilă încorporarea unei semnături electronice unui alt înscris decât cel electronic; în egală măsură, din interpretarea gramaticală a dispozițiilor art. 15 din OG nr. 2/2001 cu cele ale art. 9 alin 3 din OG nr. 15/2002 rezultă că, procesul verbal se încheie și se întocmește de către agentul constatator, operațiuni ce exclud „colectarea unor date, în vederea trimiterii, primirii sau stocãrii acesteia prin mijloace electronice ori destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar”.
Procesul verbal de constatare a contravenției nu reprezintă o „o colectie de date în forma electronica între care exista relații logice și functionale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificatie inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar” ci este o constatare a agentului special determinat care are drept scop să apare valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală.
Art. 17 din O.G. nr. 2/2001 impune în mod expres și neechivoc drept condiție de legalitate, semnătura manuscrisă a agentului constatator. O altă abordare ar lipsi de eficiență dispozițiile art. 16 și 19 din OG nr. 2/2001, care presupun, pe de o parte, dreptul persoanei sancționate de a formula obiecțiuni iar pe de altă parte, obligația agentului constatator de a asigura semnarea procesului verbal de către un martor asistent, în situația în care, contravenientul nu este de față, toate acestea, ducând la concluzia că, forma procesului verbal nu poate fi aceea a unui înscris în formă electronică, rezultat al stocării unor informații, în mod automat. Faptul că OG 15/2002 a prevăzut posibilitatea constatării contravențiilor cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, nu înseamnă că și procesele verbale de contravenție prin care se vor constata aceste fapte, pot fi emise prin aceste mijloace tehnice ( în format electronic).
Aceleași dispoziții legale duc la concluzia că procesul verbal în formă scrisă trebuie să fie întocmit pe suport material iar nu virtual ( apt a fi comunicat prin modalitățile prevăzute de lege - ¨ prin înmânare ˝, ˝ prin poștă cu aviz de primire ˝ sau prin ˝ afișare ˝
Deși se poate vorbi de o evoluție tehnologică evidentă, legislația în vigoare nu oferă posibilitatea încheierii procesului verbal de contravenție în format electronic (sau comunicarea acestuia pe cale electronică), prevederile Legii 455/2001 privind înscrisurile electronice sub semnătură electronică fiind aplicabile raporturilor juridice de drept privat iar nu raporturilor de autoritate .
Instanța apreciază și în contextul revirimentului instanței supreme în această materie că este obligatorie semnarea olografă a procesului verbal de către agentul constatator, pe suport material, apt a fi comunicat petentului într-una dintre formele prevăzute de lege. Nici una dintre dispozițiile legale incidente analizate, nu poate fi reținută drept o reglementare derogatorie, specială de la principiul legalității procesului verbal, din punctul de vedere al formei obligatorii a acestuia, formă prevăzută ad validitatem.
Nu pot fi reținute susținerile intimatei în sensul aprecierii valabilității actului în raport de condițiile în vigoare la momentul întocmirii lui, deoarece, decizia Înaltei Curți nu ține loc de modificare legislativă, ci doar de interpretare conformă scopului legiuitorului, soluțiile de admitere a plângerilor pe motive de nulitate absolută a proceselor verbale existând și anterior acestei decizii. Astfel, soluția dată în recursul în interesul legii constituie o „orientare corectă și obligatorie”, fără a se putea considera că ea produce efecte retroactive, deoarece nu modifică textul de lege, ci doar direcția de interpretare neunitară.
Instanța apreciază că în ceea ce privește fondul plângerii, intimatul a realizat dovada incontestabilă a faptului că autoturismul aparținând petentului circula fără a avea achitată rovinieta ( tarif de utilizare a drumurilor publice) cadrele foto generate de sistemul informatic, constituind baza probatorie suficientă pentru susținerea laturii obiective și subiective a contravenției. În acest context, ar fi revenit petentului sarcina de a proba că, la data menționată achitase tariful de circulație pe drumurile publice, verificările în baza de date efectuate de intimată, fiind astfel neconforme cu realitatea. Prin rovinietă se înțelege- documentul sau înregistrarea în format electronic care atestă achitarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România. Modelul, forma, conținutul, modul, condițiile și mijloacele de eliberare ale rovinietei se stabilesc prin normele metodologice aprobate prin ordin al ministrului transporturilor și infrastructurii. Plata rovinietei este necesară pentru întreținerea și administrarea rețelei de drumuri din România. stabilirea nivelului tarifelor de trecere și al tarifelor de concesiune are la bază principiul recuperării costurilor de construcție, de operare și de întreținere. Or, o astfel de dovadă nu a fost furnizată, petentul încălcând o obligație pozitivă.
Analizând și modalitatea de respectare a condițiilor de întocmire și comunicare a procesului verbal, instanța constată că procesul verbal a fost întocmit la aproape 4 luni de la constatarea faptei, însă, nerespectarea acestor condiții poate atrage doar constatarea prescrierii dreptului de constatare și aplicare a sancțiunii, sancțiune susceptibilă de a își produce efectele plenare doar în contextul în care legalitatea șui temeinicia procesului verbal, odată examinate, nu ar fi ridicat nici un fel de probleme. Data constatării faptei nu poate fi, într-adevăr decât cea a efectuării cadrului foto inițial, când în baza de date a intimatei este înregistrată pretinsa faptă contravențională. Interogarea ulterioară a acestei baza, precum și întocmirea procesului verbal trebuie să se subsumeze cerinței legale de respectare a termenului de 30 de zile.
Potrivit art. 10 indice 1 din OG 15/2002, alin (3); “ În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte proceseverbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1)”.
Astfel nu se poate interpreta că data constatării poate fi lăsată la arbitrariul instituției intimate, fiind aleatorie și depinzând de momentul interogării aplicației datelor stocate sau întocmirii efective a procesului verbal. Natura termenului de 30 de zile, în interiorul căruia procesul verbal trebuie întocmit și comunicat nu poate fi alta decât cea prevăzută de cadrul general OG 2/2001 - și anume un termen de prescripție atât al aplicării sancțiunii ( și implicit a unicei consecințe a răspunderii contravenționale ) cât și a executării acesteia. Cu toate acestea, prin specificul finalității prescrierii răspunderii contravenționale, instanța constată că ar fi neutilă o eventuală analiză a prescrierii executării sancțiunii.
Observând data constatării efective a faptei ( noiembrie 2014) și data întocmirii procesului verbal ( februarie 2015), instanța reține că intimata nu a respectat termenul special de prescripție instituit în cazul faptelor prevăzute de OG 15/2002, astfel încât devine operantă sancțiunea specifică - prescrierea aplicării sancțiunii contravenționale.
Constatând că procesul verbal este lovit de nulitate absolută, ca urmare a lipsei semnăturii olografe și că dreptul de aplicare al sancțiunii s-a prescris, instanța va admite cererea și va dispune anularea procesului verbal contestat, ., numărul0039186/16.02.2015, urmând ca sancțiunile aplicate în temeiul acestuia să devină lipsite de suport legal.
Referitor la obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, instanța va reține culpa procesuală a acesteia, iar în temeiul art. 451-453 NCPC va obliga intimata la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta acțiune, respectiv la plata către petent a sumei de 20 lei cu titlul de contravaloare taxă de timbru achitată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională, formulată de petentul B. O., CNP_, domiciliat în Iași, ., ., etaj 1, . cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale S.A.- Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică ( CESTRIN), cu sediul în București, .. 401A, sector 6, J_ .
Anulează procesul verbal contestat, ., numărul_/16.02.2015, urmând ca sancțiunile aplicate în temeiul acestuia să devină lipsite de suport legal.
Obligă intimata la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta acțiune, respectiv la plata către petent a sumei de 20 lei cu titlul de contravaloare taxă de timbru achitată.
Cu drept de a formula apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 24 iunie 2015, în ședință publică.
Președinte, Grefier, â
Red/tehn. Jud. II
4 ex, 21.07.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9014/2015. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7525/2015.... → |
|---|
