Plângere contravenţională. Sentința nr. 9136/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9136/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 06-07-2015 în dosarul nr. 5787/245/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILA Nr. 9136/2015
Ședința publică de la 06 Iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. E.
Grefier C. A.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul T. C. și pe intimat I. IAȘI - BIROUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională ., nr._.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică in data de 29.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.03.2015 sub nr._, petentul T. C. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 20.02.2015 încheiat de către un agent din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Iași prin care a solicitat anularea acestuia.
În motivarea plângerii, petentul a învederat instanței că în apropierea trecerii de pietoni a redus foarte mult viteza și a observat, în mod indubitabil, că nu era niciun pieton angajat în traversare. Apreciază faptul că procesul-verbal este nul deoarece în cuprinsul acestuia nu este specificată . cu care s-a efectuat înregistrarea și nici numărul casetei ce conține filmarea.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, depunând în copie, certificate conform cu originalul: procesul-verbal ., nr._ din data de 20.02.2015, dovada . nr._ din data de 20.02.2015, copie C.I., certificat profesional.
În drept, cererea nu a fost întemeiată.
Cererea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru, conform art. 19 din OUG 80/2013 și a fost formulată în termenul legal prevăzut de art. 31 din OG 2/2001.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare, acesta a arătat faptul că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor de legalitate și temeinicie.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, depunând raport agent constatator, planșe foto, înregistrare video.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OUG 195/2002 și OG 2/2001.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, iar pentru intimat proba cu planșe foto și înregistrarea video.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
La data de 20.02.2015 un agent din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Iași a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ prin care s-a constatat că petentul T. C. a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . Iași, iar în dreptul blocului Parma nu a oprit și nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea regulamentară a străzii prin loc semnalizat cu marcaj și indicator. Totodată, petentul nu a folosit centura de siguranță pe durata deplasării. Faptele reținute sunt prevăzute de art. 100, alin. 3, lit. b și art. 108, alin. 1, lit. a, pct. 3 din O.U.G. 195/2002, petentul fiind sancționată cu amendă contravențională în cuantum total de 585 lei și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru perioadă de 30 zile, începând cu data de 08.03.2015.
Potrivit art. 100, alin. 3, lit. b din OUG 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare al autovehiculului sau tramvaiului.
Conform art. 108, alin. 1, lit. a, pct. 3 din OUG 195/2002: săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță ori căștile de protecție omologate, după caz.
Instanța, potrivit art. 34, alin. 1 din O.G. 2/2001, urmează a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției.
În ceea ce privește legalitatea, constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din ordonanță care reglementează în mod limitativ cazurile în care procesul-verbal este lovit de nulitate absolută conform Deciziei nr. 22/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, procesul-verbal . nr._ din 20.02.2015 fiind legal întocmit.
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de petent constând în aceea că în procesul-verbal nu s-au consemnat datele de identificare ale aparaturii cu care a fost efectuată înregistrarea, instanța îl consideră neîntemeiat. Astfel, potrivit art. 109, alin. 2 din OUG 195/2002 „constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”. Așadar, se poate observa faptul că legiuitorul a prevăzut ca posibilitate alternativă de constatare a contravenției folosirea aparaturii tehnice, iar în cazul în care această aparatură se folosește este necesar a se menționa acest aspect în procesul-verbal. Ori, în actul contestat în cauză s-a menționat faptul că s-a realizat filmarea faptei contravenționale. Nu se poate admite faptul că instanța este pusă în imposibilitate de a stabili îndeplinirea cerințelor legale referitoare la constatarea contravenției, întrucât prin mijloacele de probă administrate, respectiv înscrisuri și înregistrare video se poate stabili succesiunea faptelor.
În cazul în care petentul susține faptul că înregistrarea video sau aparatura tehnică folosită nu ar corespunde cerințelor legale are obligația dovedirii acestui aspect, sau măcar a proba un început rezonabil de îndoială, pentru ca susținerile sale să poată fi considerate pertinente. Ori, niciunul din aceste aspecte nu a fost probat în cauză, așa încât motivul de nulitate invocat de petent este considerat neîntemeiat de instanță.
Sub aspectul temeiniciei, procesul-verbal de contravenție ce conține constatările personale ale agentului constatator face dovada situației de fapt ce a dus la încheierea sa, iar simpla negare a petentului, în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atât timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției ca act administrativ încheiat de o persoană chemată să vegheze la respectarea legii.
Instanța este obligată să verifice dacă în cauză este vorba despre „o acuzație în materie penală” în sensul art. 6 CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii: 1. dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2. natura faptei, 3. natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate (Cauza A. împotriva României).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că din cauza caracterului preventiv, punitiv și disuasiv al sancțiunii aplicate pentru încălcarea codului rutier, garanțiile prevăzute de art. 6 din convenție în materie penală, printre care se numără dreptul la respectarea prezumției de nevinovăție, sunt aplicabile pentru proceduri referitoare la contestarea procesului-verbal, care au atras, pentru contravenienți, sancționarea cu amendă, cu aplicarea de puncte de penalizare și/sau suspendarea permisului de conducere (Malige împotriva Franței, H. împotriva României).
În cauza H. împotriva României, Curtea a constatat conformitatea procedurii cu exigențele art. 6 CEDO și că instanțele naționale au analizat credibilitatea probelor prezentate, în special a proceselor-verbale întocmite de polițiștii rutieri, în lumina circumstanțelor particulare și și-au motivat în mod corespunzător hotărârile. Simplul fapt că instanțele au decis, motivat (a se vedea per a contrario A. contra României), să nu acorde încredere anumitor elemente de probă pe care nu le-au considerat credibile și să se bazeze mai mult pe altele, care figurau, de asemenea, la dosar, nu poate afecta procedura în cauză prin inechitate sau arbitrar.
Hotărârea A. împotriva României, nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar a modului de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, iar prezumția de veridicitate a celor cuprinse în procesul-verbal nu este una nerezonabilă (Cauza Blum contra Austriei).
În materie de circulație rutieră, Curtea a stabilit că art. 6 par. 2 din Convenție nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră.
Prezumția de răspundere a petentului stabilită prin procesul-verbal de contravenție este una relativă și proba contrară poate fi adusă de persoanele în cauză prin intermediul oricărui element de probă admis de legislația națională, sarcina probei fiind stabilită în conformitate cu art. 10, alin. 1 și art. 249, alin. 1 din Codul de procedură civilă.
A conferi relevanță probatorie unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci reprezintă tocmai o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 par.2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De altfel, în jurisprudența sa în materie contravențională, Curtea Europeană nu a statuat că procesul-verbal de constatare a contravenției ar fi lipsit de orice putere probatorie sau că organele administrative ar avea obligația ca pe lângă constatările personale, să prezinte și alte probe din care să rezulte vinovăția persoanei sancționate.
O asemenea interpretare, ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale de gravitate redusă, dar numeroase.
Or, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului, procesul-verbal de contravenție beneficiază de prezumția de autenticitate și veridicitate și are forță probantă prin el însuși, cât timp petentul nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Ceea ce este imperios necesar constă în acordarea contravenientului a unor garanții suficiente pentru respectarea dreptului la apărare. În dreptul nostru, aceste garanții sunt recunoscute și acordate prin reglementarea dreptului de a formula plângere împotriva procesului-verbal de contravenție conform art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 și prin posibilitatea de a proba contra împrejurărilor constatate.
În cauză, petentul a invocat o altă situație de fapt, respectiv că în dreptul trecerii de pietoni a redus viteza foarte mult și a observat, în mod indubitabil, că nu era niciun pieton angajat în traversarea carosabilului.
Din analiza probelor administrate în prezenta cauză se constată că din planșele foto, dar și din înregistrarea video se poate observa, fără niciun dubiu, faptul că la ora 10:36:34 pe trecerea de pietoni individualizată în cadrul procesului-verbal s-a angajat în traversare un pieton, acesta ajungând pe sensul de deplasare al petentului. Ulterior, la ora 10:36:36 de aceeași trecere de pietoni s-a apropiat autoturismul condus de petent, respectiv marca DACIA cu numărul de înmatriculare_, acesta depășind marcajul pietonal fără a se opri să acorde prioritate de trecere persoanei aflate pe trecere.
Din aceleași mijloace de probă se observă cu ușurință faptul că pietonul angajat în traversarea străzii se afla pe sensul de mers pe care se deplasa autoturismul condus de petent, așa încât acesta avea obligația legală de a acorda prioritate de trecere.
Având în vedere cele de mai sus, consideră instanța că prin probele administrate, s-a dovedit temeinicia celor reținute în cadrul procesului-verbal contestat, fiind, totodată, contrazise cele invocate de petent prin plângere, respectiv lipsa pietonului.
În ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 108, alin. 1, lit. a, pct. 3 din OUG nr. 195/2002, constând în acea că petentul nu a folosit centura de siguranță pe durata deplasării, constată instanța că nu a fost contestată de acesta sub aspectul legalității sau temeiniciei.
Totodată, cele consemnate în procesul-verbal sunt susținute și de raportul agentului constatator, care prezintă în mod detaliat cele petrecute cu ocazia constatării contravențiilor, coroborându-se în totalitate cu cele consemnate în actul atacat în prezenta cauză. Deși acest raport este întocmit tot de agentul constatator, ținând cont de faptul că acesta din urmă este un împuternicit al statului în domeniu, consideră instanța că în măsura în care raportul său se coroborează cu alte dovezi, dar și cu prezumțiile admise de lege, așa cum este cazul și în speța de față, acestuia i se poate atribui valoare probatorie.
Întrucât, pe parcursul judecății contestatorul nu a făcut în nici un fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, deși potrivit art. 10, alin. 1 și 249 Cod Procedură Civilă, lui îi incumba sarcina acestei probe, și întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie, instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul individualizării sancțiunii, instanța reține că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțe personale ale contravenientului.
Instanța apreciază că prin raportare la aceste criterii nu se impune aplicarea unei alte sancțiuni petentului sau înlăturarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce.
De asemenea, instanța apreciază că scopul preventiv-educativ al sancțiunilor contravenționale în cazul nerespectării regulilor de circulație pe drumurile publice se atinge prin reținerea permisului de conducere - pe lângă sancțiunea amenzii contravenționale - care duce la imposibilitatea exercitării dreptului de a conduce pentru o anumită perioadă de timp, aspect perceput foarte intens de către contravenient, mult mai mult decât în cazul plății unei amenzi contravenționale.
Totodată, se constată că amenda contravențională totală de 585 lei stabilită pentru săvârșirea acestor contravenții a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege - echivalentul a 4 puncte amendă, conform art. 100, alin. 3, lit. D, respectiv 2 puncte amendă, conform art. 108, alin. 1, lit. A, pct. 3 raportat la art. 98, alin. 4, lit. b din O.U.G. nr. 195/2002. De asemenea, instanța apreciază că se impune menținerea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, neexistând motive pentru care instanța să considere că în prezenta cauză gradul de pericol social concret nu este la nivelul celui caracterizat ca pericol contravențional și evaluat abstract de către legiuitor prin reglementarea din art. 100, alin. 3, lit. d din O.U.G. nr. 195/2002.
Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază plângerea îndreptată împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 20.02.2015 ca neîntemeiată, urmând a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul T. C., CNP_, cu domiciliul în . C., ., ., jud. Iași, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IAȘI, cu sediul în Iași, .. 6, jud. Iași, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 20.02.2015.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea pentru exercitarea căii de atac a apelului se depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.07.2015.
Președinte,Grefier,
E. C. A. C.
Red. / tehnored,. E.C. / 4 ex / 15.07.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9276/2015. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9171/2015.... → |
|---|
