Plângere contravenţională. Sentința nr. 9280/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9280/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 08-07-2015 în dosarul nr. 2233/245/2015
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Ședința publică de la 08 Iulie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. N.
Grefier D.-G. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9280/2015
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul I. I. și pe intimata POLIȚIA L. IAȘI, având ca obiect plângere contravențională .
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 24.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei plângeri contravenționale, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 30 ianuarie 2015, sub nr._ petentul I. I., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI IAȘI a solicitat anularea procesului verbal . nr._/16.01.2015 și obligarea Poliției Locale la repararea prejudiciului material cauzat prin emiterea dispoziției de ridicare a autoturismului.
În fapt, petentul a descris pe larg circumstanțele în care a fost constatată presupusa faptă contravențională. Astfel, a arătat că în data de 16.01.2015, în jurul orei 11.00 s-a deplasat cu autoturismul Skoda cu numărul de înmatriculare_ la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor Iași. În condițiile în care parcarea instituției era plină, iar pe . fusese înlăturată a parcat autoturismul Skoda după semnul care delimitează stația pentru mijloace de transport în comun. După ce am coborât și s-a asigurat că am parcat regulamentar, autoturismul aflându-se la aproximativ 30 metri față de indicatoarele care permit parcarea, dar în afara spațiului destinat stației RATP. A menționat că între autoturismul Skoda și semnul care permite parcarea longitudinală se aflau mai multe autoturisme parcate întrucât indicatorul rutier nu avea săgeți sau alt panou adițional care să marcheze ori să delimiteze locul de unde acesta are efect (începutul, continuarea sau sfârșitul zonei de acțiune), mai mult, anterior stației RATP, mai este instalat un indicator cu parcare longitudinală. La ora 11.10 am revenit în bulevardul Primăverii unde a fost întâmpinat de un angajat al Poliției Locale Iași care i-a comunicat că autoturismul tocmai a fost ridicat de către S.C. Servicii Publice Iași S.A și că urma să fie sancționat pentru nerespectarea prevederilor art. 108/1/b/7 - OUG 195/2002 R și art. 99/2 - OUG 195/2002 R întrucât autoturismul a fost depistat staționând în mod neregulamentar, iar procesul-verbal de constatare a contravenției urma să fie trimis la domiciliu prin poștă. Ulterior, acesta l-a informat că, pentru a i se elibera autoturismul este necesară achitarea pe loc a unei taxe de 430 lei. Pentru a-și recupera autoturismul, a achitat aceasta taxă către S.C. Servicii Publice Iași S.A., fiindu-i eliberat bonul fiscal nr. 4655/16.01.2015. Petentul a mai arătat că în data de 22.01.2015 am primit prin poștă copia procesului-verbal .
Petentul a susținut că a staționat regulamentar, iar decizia agentului constatator a fost una abuzivă. De asemenea, s-a invocat întocmirea procesului verbal de un alt agent decât cel care a constat fapta, în condițiile în care agentul cu care am discutat la locul ridicării autoturismului și care s-a prezentat ca fiind agentul constatator era un individ în vârstă de 40-45 ani, înălțime 1,70-1,75 metri, conformația corpului robustă, iar procesul-verbal ca agent constatator este completat ca fiind numita MATOSCHI ANIȘOARA, care probabil nici nu a fost prezentă în momentul respectiv la locul faptei, aspect sancționat cu nulitatea absolută prin încălcarea art. 15 alin (1) din O.G. nr. 2/2001. S-au mai invocat lipsa consemnării obiecțiunilor și lipsa descrierii clare a locului unde a fost săvârșită fapta.
Petentul a criticat și modalitatea în care s-a realizat ridicarea autoturismului, nefiind respectate condițiile stabilite de HCL 107/2005.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001, OUG 195/2002 și HCL 107/2005. În baza art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecata în lipsă. În dovedirea cererii petentul a solicitat proba cu înscrisuri, anexând, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, procesul verbal contestat, procesul verbal de predare primire din 15.01.2015, bonul fiscal cu care s-a achitat suma de 430 lei.
Conform art. 19 OUG 80/2013, plângerea contravențională a fost legal taxată, făcându-se dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 20 lei.
Verificând cererea de chemare în judecată în procedura regularizării, instanța a dispus emiterea unei adrese către petent, prin care i s-a pus în vedere obligația de a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 34,4 lei, pentru capătul de cerere privind repararea prejudiciului material și de indica temeiul de drept al acestui capăt de cerere. Petentul și-a îndeplinit obligațiile făcând dovada achitării taxei judiciare de timbru și indicând temeiul de drept pentru cel de-al doilea capăt de cerere ca fiind art. 1349 și urm. Cod civil, respectiv art. 1357 și urm. Cod civil.
Fiindu-i comunicată plângerea, intimata POLIȚIA L. A MUNICIPIULUI IAȘI a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii, arătând în esență că, procesul verbal a fost legal întocmit, iar sancțiunea corect individualizată. Pe cale de excepție a invocat lipsa calității procesual pasive în ce privește capătul de cerere privind repararea prejudiciului material. Întâmpinare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă. A anexat în copie documentația aferentă procesului verbal, respectiv procesul verbal contestat, dovada comunicării și trei fotografii realizată în momentul constatării faptei contravenționale. În baza art. 223 a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare, însă a atașat în copie mai multe planșe fotografice, descriind pe larg locul în care a parcat autoturismul.
În cadrul cercetării judecătorești instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri pentru toate părțile.
Analizând probele administrate în prezenta cauză, instanța reține, în fapt și în drept, următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 16 ianuarie 2015 încheiat de către agentul constatator al intimatului MUNICIPIUL IAȘI – POLIȚIA L., petentul a fost sancționat contravențional cu avertisment și trei puncte de penalizare, dispunându-se și măsura complementară a ridicării autoturismului. S-a reținut că în 16 ianuarie 2015, ora 11.10, petentul a staționat neregulamentar cu autoturismul marca Skoda cu nr. de înmatriculare_ pe ..
În procesul-verbal contestat s-a mai menționat că fapta reținută în sarcina petentului este prevăzută de art. 99 alin. 2 OUG 195/2002 și art. 108 alin. 1 lit. b din OUG. nr. 195/2002 și sancționată de conform art. 7 legea 155/2010. Procesul-verbal a fost întocmit în lipsa petentului.
În ce privește termenul de introducere a plângerii contravenționale, instanța apreciază că în speță a fost respectat termenul de 15 zile, prevăzut de art. 31 alin. 1 OG nr. 2/2001, procesul verbal contestat fiind încheiat petentului la data de 16.01.2015, comunicat la 22.01.2015 iar plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 30.01.2015.
În temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are îndatorirea de a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărând asupra sancțiunii.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat prin plângerea care formează obiectul prezentei cauze, instanța, analizând din oficiu conținutul acestuia prin prisma dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, constată că procesul-verbal a fost legal întocmit, cuprinzând toate elementele prevăzute de articolul menționat sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește motivele de nulitate invocate de către petent, instanța le apreciază a fi nefondate.
Instanța va respinge susținerile petentului referitoare la încălcarea prevederilor imperative prevăzute de art. 16 pct. 1 OUG 2/2001, conform căruia „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: (…)descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite;”. Din analiza situație de fapt reținute de agentul constatator, instanța reține că fapta a fost descrisă corespunzător, mai ales că s-au anexat procesului verbal fotografii în care se surprins în detaliu locul în care petentul a parcat autoturismul. În ce privește obiecțiunile instanța apreciază că petentul nu a probat nici o vătămare sub acest aspect, formularea prezentei plângeri oferind posibilitatea acestuia să solicite instanței cercetarea tuturor apărărilor sale. Totodată, încheierea procesului verbal în lipsă este incompatibilă cu notarea eventualelor obiecțiuni.
Cu privire la încălcarea art. 15 alin. 1 OG 2/2001, potrivit căruia „Contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori.”, instanța observă că procesul verbal a fost încheiat de un agent constatator din cadrul Poliției Locale Iași, abilitat potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea 155/2010, să constate contravenții și să aplice sancțiuni „pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar.” Faptul că la fața locului, petentul a discutat cu un agent de poliție bărbat, iar ulterior a constat că procesul verbal fusese încheiat de o persoană de sex feminin nu are relevanță, în contextul în care fapta a fost constată în lipsa contravenientului, iar acesta nu a-și dovedit susținerile.
Procedând la verificarea temeiniciei procesului verbal contestat, instanța reține că acesta reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007). În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința acestei prezumții și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, instanța reține că pentru ca prezumția de temeinicie a procesului verbal să acționeze este necesar ca fapta reținută în sarcina petentului să fie constatată personal de către agent. Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară.
Față de criteriile anterior precizate, reținând că fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată personal de către agentul intimatului, instanța apreciază că procesul-verbal contestat se bucură de prezumția de temeinicie recunoscută actelor administrative.
Conform art. 143 lit. a din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, staționarea voluntară este interzisă în toate cazurile în care este interzisă oprirea voluntară, iar, potrivit art. 142 lit. f din același act normativ, se interzice oprirea voluntară în stațiile mijloacelor de transport public de persoane, precum și la mai puțin de 25 m înainte și după acestea;
Potrivit art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 OUG 195/2002, staționarea neregulamentară constituie contravenție și atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea a trei puncte de penalizare.
Conform art. 216 alin. 4 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, imobilizarea unui vehicul este interzisă în toate locurile unde oprirea sau staționarea este interzisă, iar, potrivit art. 63 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, se consideră oprire imobilizarea voluntară a unui vehicul pe drumul public, pe o durată de cel mult 5 minute. Peste această durată, imobilizarea se consideră staționare.
Analizând fotografiile efectuate de agentul constatator, dar și cele depuse de petent, instanța notează că petentul a staționat cu autoturismul în zona de acțiune a indicatorului stație de autobuz. Este adevărat că, dispozițiile art. 142 lit. f teza a doua nu pot fi aplicate – 25 m înainte și după aceasta, în condițiile în care există indicatoare rutiere care stabilesc dreptul de a parca – longitudinal. Însă, din fotografiile anexate la dosar rezultă că în dreptul indicatorului stație de autobuz acționează și indicatorul staționarea interzisă, poziționat pe stâlpul situat după trecerea de pietoni, astfel încât în contextul în care autoturismul a fost parcat de petent în dreptul indicatorului stație de autobuz, rezultă că petentul a parcat autoturismul neregulamentar.
Rezultă că fapta reținută în cuprinsul procesului verbal are o existență reală, fiind susținută de înscrisurile depuse la dosarul cauzei. În consecință, instanța apreciază că în speță prezumția de temeinice a procesului verbal contestat nu a fost răsturnată.
În ce privește sancțiunile aplicate instanța retine ca potrivit art. 5 alin. 5 OG 2/2001 prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Văzând împrejurările în care s-a săvârșit contravenția, atitudinea petentului, instanța apreciază că sancțiunea principală aplicata este proporțională cu gravitatea faptei si este de natură să atragă atenția petentului asupra pericolului social al faptei săvârșite, asigurând respectarea în viitor a dispozițiilor legale.
În ce privește măsura complementară privind puncte de penalizare instanța reține că textul de lege prevede ca săvârșirea contravenției reținute în sarcina petentului – staționarea neregulamentară - atrage ca si sancțiune complementara aplicarea a 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 din OUG nr. 195 din 2002. Rezulta ca simpla constatare a comiterii contravenției de acest text de lege atrage în mod automat și aplicarea acestei măsuri complementare.
Complementar, s-a mai dispus de către agentul constatator, ridicarea autoturismului cu nr._ aparținând petentului, acesta achitând la data de 16.01.2015 suma de 430 lei reprezentând contravaloarea ridicare, transport, conform bonului fiscal depus in copie la fila 12 dosar.
Curtea europeană a reținut în mod constant că interpretarea legislației interne incumbă în primul rând autorităților naționale, în special curților și tribunalelor, și că nu este în măsură să identifice erorile de fapt sau de drept pretins a fi fost comise de o jurisdicție internă, cu excepția cazului în care ar fi putut aduce atingere unor drepturi și libertăți protejate de Convenție, (cauza Garcia Ruiz c. Spaniei, par. 28).
Dispozițiile OUG 195/2002 sunt clare și previzibile în sensul că măsura tehnico-administrativă a ridicării unui vehicul poate fi contestată în cadrul plângerii contravenționale, chiar dacă este luată printr-un act separat de procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, date fiind dispozițiile speciale ale legislației rutiere în privința căii de atac și strânsa legătură dintre măsurile cu caracter contravențional aplicate de agentul de poliție rutieră (sancțiuni principale, complementare sau simple măsuri tehnico-administrative).
Potrivit art. 64 din OUG nr. 195/2002: „ (1) Politia rutiera poate dispune ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabila. Ridicarea si depozitarea vehiculelor in locuri special amenajate se realizează de către administrațiile publice locale sau de către administratorul drumului public, după caz. (2) Contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea, transportul si depozitarea vehiculului staționat neregulamentar se suporta de către deținătorul acestuia.(3) Ridicarea vehiculelor dispusa de politia rutiera in condițiile prevăzute la alin. (1) se realizează potrivit procedurii stabilite prin regulament. „
De asemenea, prin HCLM Iași nr. 107/2005 a fost adoptat un regulament de desfășurare a activității de ridicare și depozitare în spații special amenajate a vehiculelor oprite și staționate neregulamentar și a celor abandonate sau fără stăpân, avându-se în vedere dispozițiile art. 61 din OUG nr. 195 din 2002 in vigoare la data adoptării hotărârii: „Poliția poate dispune ridicarea și depozitarea în spații special amenajate a vehiculelor oprite sau staționate neregulamentar pe partea carosabilă și care constituie un obstacol pentru circulația publică. „
Din analiza dispozițiilor legale rezultă că măsura ridicării vehiculelor staționate neregulamentar este o măsură tehnică, cu caracter pur preventiv și instantaneu, având ca scop fluidizarea circulației rutiere, prin îndepărtarea provizorie de pe drumul public a unui vehicul ce constituie un obstacol pentru ceilalți conducători auto ori pentru pietoni.
De altfel, atât vechea cât și noua reglementare arată posibilitatea poliției rutiere de a dispune ridicarea vehiculelor, staționate neregulamentar pe partea carosabilă, aspect care are drept semnificație că măsura ridicării autovehiculelor astfel staționate trebuie să fie justificată prin necesitatea înlăturării unei stări de pericol produse prin fapta contravențională.
În cauza de față, nici din descrierea faptei din cuprinsul actului sancționator, nici din planșele foto depuse la dosar de intimat, nu rezultă că măsura ridicării autovehiculului s-ar fi impus cu necesitate. În raport de aceste considerente, instanța apreciază că în cazul petentului nu s-a justificat luarea măsurii de ridicare a autoturismului, astfel că urmează a anula această măsură dispusă de agentul constatator.
Față de cele reținute, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul I. I., va anula în parte procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 16 ianuarie 2015 emis de intimatul Poliția L. a Municipiului Iași și va înlătura dispoziția de ridicare a autoturismului marca Skoda nr._, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat, privitoare la contravenția prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 OUG 195/2002 și sancțiunile aplicate – avertisment și 3 puncte de penalizare.
Având în vedere că anterior s-a stabilit că măsura dispusă prin procesul verbal de contravenție privind ridicarea autoturismului nu este legală, instanța apreciază că petentul este îndreptățit la restituirea sumei achitate în contul pârâtei . SA, sens în care instanța va obliga intimata Poliția L. a Municipiului Iași să plătească petentului I. I. suma de 430 lei, achitată cu bonul fiscal nr. 0004 din 16.01.2015, reprezentând tariful de ridicare și transport al autoturismului cu nr. de înmatriculare_ . Pentru a dispune în acest sens instanța constată că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale, în condițiile art. 1357 Cod civil, respectiv existența prejudiciului, (suma de 430 lei achitată de reclamant pentru recuperarea autoturismului), existența faptei ilicită (dispoziția de ridicare a autoturismului luată de agentul constatator, în condițiile în care nu erau îndeplinite condițiile legale pentru a dispune această măsură complementară), existența vinovăției și a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul produs (plata sumei de 430 lei a fost determinată de măsura complementară aplicată de agentul constatator).
Față de dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă și de principiul disponibilității, instanța va lua act că nu au fost solicitate, de către părți, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul I. I., CNP_, domiciliat în Iași, . nr. 1-3, ., ., județul Iași, în contradictoriu cu intimatul Poliția L. a Municipiului Iași, cu sediul în ., județul Iași.
Anulează în parte procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 16 ianuarie 2015 emis de intimatul Poliția L. a Municipiului Iași și înlătură dispoziția de ridicare a autoturismului marca Skoda nr._ .
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat, privitoare la contravenția prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 7 OUG 195/2002 și sancțiunile aplicate – avertisment și 3 puncte de penalizare.
Obligă intimata Poliția L. a Municipiului Iași să plătească petentului I. I. suma de 430 lei, achitată cu bonul fiscal nr. 0004 din 16.01.2015, reprezentând tariful de ridicare și transport al autoturismului cu nr. de înmatriculare_ .
Constată că nu s-a solicitat plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii. În situația în care se
formulează cerere de apel, aceasta se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședința publică din 08 iulie 2015.
Președinte, Grefier,
M. N. Pentru grefier aflat în CO, Grefier desemnat cu atribuțiile
grefierului Șef al Secției civile
A. M. B.
Red./tehnored. M.N. 4 ex. / 10.08.2015
| ← Succesiune. Sentința nr. 9119/2015. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9167/2015.... → |
|---|
