Pretenţii. Sentința nr. 1851/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1851/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 27487/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1851/2015
Ședința publică de la 10 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R. R.
Grefier A.-E. B.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. . . în contradictoriu cu pârâtul E. R. C., având ca obiect pretenții .
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 20.01.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru 03.02.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.07.2014 sub numărul_, reclamanta Asociația de P. . instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului E. R. C. la plata sumei de 1656,95 lei reprezentând cheltuieli de întreținere în perioada mai 2010 – mar.2014 și a sumei de 802,44 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru perioada respectivă.
În motivare, reclamanta a susținut, în esență, că pârâtul, în calitate de proprietar al apartamentului situat în Iași, ., ., ., datorează sumele menționate și că nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi revin privind plata cheltuielilor de întreținere, astfel încât au fost calculate penalități de întârziere.
În drept, au fost invocate Legii nr. 230/2007, ale HG 1588/2007, N.C.P.C.
În dovedire, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie certificată, înscrisuri (f.6-29).
Pârâtul nu a formulat întâmpinare pentru a-și preciza poziția procesuală, neprezentându-se în termenul prevăzut de lege pentru a i se înmâna cererea de chemare în judecată și înscrisurile anexate ori pentru a se apăra în fața instanței, la termenele pentru care a fost citat.
Instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește creanțele mai vechi de 3 ani raportat la data cererii de chemare în judecată.
Instanța a administrat, la cererea părților, proba cu înscrisuri.
Analizând probatoriul existent, instanța reține, pe excepție și pe fond, următoarele:
În fapt, pârâtul E. R. C. este proprietarul apartamentului în Iași, ., ., ., iar în această calitate nu a achitat cota de contribuție la cheltuielile comune ale asociației din care face parte. Totodată, au fost calculate penalități de întârziere.
În drept, sunt aplicabile prevederile art. 46 din Legea nr. 230 din 2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, potrivit cărora toți proprietarii au obligația sa plătească lunar, conform listei de plata a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 49 alin.1 din Legea nr. 230/2007, modificată, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
În ceea ce privește excepția invocată din oficiu, potrivit prevederilor art. 2512 alin.1 și 2 din Codul civil, în vigoare la momentul înregistrării prezentei acțiuni, prescripția poate fi opusă numai de către cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, și fără a fi ținut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credință. Organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu.
Însă art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil stabilește că prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Coroborat cu disp. art. 6 NCC privind aplicare legii civile în timp, rezultă că sunt supuse dispozițiilor legale care le-au instituit acele prescripții începute și împlinite anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil. Or, potrivit art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, în vigoare la momentul începerii cursului prescripției extinctive și împlinirii acesteia, instanța era obligată să cerceteze, din oficiu, dacă dreptul la acțiune în sens material este prescris.
În conformitate cu dispozițiile art. 16 lit. a din actul normativ menționat, cursul prescripției extinctive se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția. O asemenea recunoaștere trebuie să fie expresă sau tacită, dar neîndoielnică. Potrivit înscrisurilor depuse de reclamantă la filele 9-10, instanța reține că ultima plată efectuată de pârât este la 30.12.2010 și că în perioada 03.2012 – 03.2014 nu s-au înregistrat plăți ale cheltuielilor către Asociație. Așadar, ultima recunoaștere a dreptului reclamantei, cu efect întrerupător de prescripție a fost la 30.12.2010, dată la care a început să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani pentru restanțele scadente anterior, începând cu mai 2010. Conform listelor de plată depuse de reclamantă suma aferentă lunii mai 2011 s-a afișat la data de 23.06.2011 și a devenit scadentă la data de 23.07.2011.
Raportat la data acțiunii – 25.07.2014, instanța conchide în sensul prescrierii sumelor pretinse cu titlu de cheltuieli de întreținere și a accesoriilor acestora, pentru perioada mai 2010 – mai 2011, sens în care va admite excepția invocată cu consecința respingerii ca prescrise a pretențiilor aferente perioadei mai 2010 – mai 2011.
Pe fond, din analiza listelor de plată, calculul penalităților și fișa individuală a pârâtului instanța observă că procedând la însumarea sumelor pretinse de către reclamantă și neprescrise, sumele datorate pentru perioada iun.2011 – mar.2014 sunt în cuantum total de 1.448,53 lei. Prin raportare la prevederile art. 662 alin.1-4 C.p.c, instanța constată că reclamanta din prezenta cauză deține împotriva pârâtului o creanță certă, lichidă și exigibilă, precum și că pârâtul nu a formulat nici o apărare împotriva pretențiilor reclamantei, nedovedind stingerea obligației prin unul din modurile prevăzute de lege.
Întrucât cu respectarea art. 49 din Legea 230/2007, reclamanta a stabilit cuantumul penalităților de întârziere care se calculează în cazul întârzierii la plata cheltuielilor de întreținere (f.45), instanța apreciază că sunt întemeiate pretențiile acesteia privind obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, calculat asupra debitului înregistrat pentru perioada iun.2011-mai 2014, numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată și până la data de 30.05.2014 – așa cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, fără a putea depăși suma la care s-au aplicat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune în ceea ce privește sumele reprezentând cotă de contribuție la cheltuielile asociației cu scadență anterioară datei de 25.07.2011 și penalitățile de întârziere calculate asupra acestora, și anume pretențiile aferente perioadei mai 2010 – mai 2011.
Admite în parte cererea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. . în Iași, ., Județul Iași, împotriva pârâtului E. R. C., cu domiciliul în Iași, ., ., ..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1.448,53 lei – cotă de contribuție la cheltuielile asociației pentru perioada iunie 2011 – martie 2014, precum și penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, calculate numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată și până la data de 30.05.2014, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
Respinge restul pretențiilor, ca prescrise.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.02.2015.
Președinte, Grefier,
R. R. B. A.-E.
Red./tehnored. RR
4 ex./13-03-2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1850/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2122/2015.... → |
|---|
