Pretenţii. Sentința nr. 2138/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2138/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 42359/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 16 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE B. E. B.
Grefier C. P.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2138/2015
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe reclamant S.C. "S." S.A. și pe pârât W. N., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, au lipsit părțile.
În temeiul art.104 alin.(13) din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor, instanța dispune lăsarea dosarului la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, părțile nu se prezintă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că pentru acest termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.
În temeiul disp. art. 131 Cod de procedură civilă, instanța își verifică competența și constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, prin raportare la disp. art. 94 pct. 1 lit. j și art. 107 alin. 1 Cod de procedură civilă.
În temeiul disp. art. 238 Cod de procedură civilă, față de împrejurările prezentei cauze instanța estimează că aceasta poate fi soluționată la acest termen de judecată.
Instanța ia act că pârâtul nu a depus întâmpinare și nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, în temeiul disp. art. 254 alin. 1 și art. 255 alin. 1 Cod de procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă, considerând că este utilă, pertinentă și concludentă, putând duce la soluționarea prezentei cauze.
Instanța declară cercetarea judecătorească închisă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 02.12.2014 pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._, reclamanta S.C. S. S.A. a solicitat obligarea pârâtului W. N. la plata sumei de 218,63 de lei, reprezentând contravaloarea facturilor de salubritate și penalități de întârziere și la cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat în esență că a încheiat cu pârâtul contractul de prestări servicii salubritate nr._/01.02.2007 având ca obiect colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor municipale. A mai arătat că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, acumulând un debit în valoare de 218,63 lei, reprezentând contravaloarea facturilor de salubritate emise în perioada aprilie 2012-martie 2014.
Reclamanta a mai învederat că, în temeiul dispozițiilor din contract, s-au calculat penalități de 39,36 lei pentru perioada 04._, coeficientul de penalizare fiind de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere, conform art.42 alin.10 lit.b din Legea nr.51/2006. A mai arătat că pârâtul a fost invitat la sediul societății în scopul soluționării litigiului pe cale amiabilă, invitație căreia acesta nu i-a dat curs.
În drept, reclamanta a invocat disp. art.1516 C.civ.
Au fost anexate înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru.
Instanța a dispus comunicarea cererii și a înscrisurilor către pârât ( proces-verbal fila 17) cu mențiunea de a depune întâmpinare. Pârâtul nu a formulat întâmpinare și nici nu a fost prezent la judecarea cauzei.
Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv: contract de prestări servicii salubritate nr._/01.02.2007, fișă mod de calcul majorări de întârziere, facturi fiscale emise în perioada aprilie 2012-martie 2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Reclamanta și pârâtul au contractul de prestări servicii salubritate nr._/01.02.2007, având ca obiect colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor municipale. În derularea contractului, reclamanta a emis facturile fiscale anexate cererii, din totalul cărora suma de 218,63 lei reprezintă contravaloarea serviciilor de salubritate prestate.
Ținând seama de momentul încheierii actului juridic în cauză, de dispozițiile art.6 alin.2 din Noul Cod Civil, instanța a avut în vedere dispozițiile de drept material incidente la momentul încheierii contractului din 01.02.2007, respectiv dispozițiile Codului civil din 1864.
Potrivit art. 969 C.civ, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 1073 C.civil, reclamanta are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, iar în caz contrar are dreptul la daune interese, astfel că dacă pârâta a beneficiat de serviciile prestate de reclamantă, aceasta este obligată la plata prețului.
Creanța este certă, lichidă și exigibilă, respectiv existența ei este neîndoielnică, rezultă din chiar înscrisul constatator al creanței, conform art.662 alin.2 C.proc.civ, cuantumul acesteia este determinat prin înscrisul care o constată, sunt opozabile debitorului, conform art.662 alin.3 C.proc.civ., iar termenul prevăzut în favoarea sau și în favoarea debitorului s-a împlinit.
Având în vedere că reclamanta a dovedit existența contractului și a obligației pârâtului de plată a sumei de 218,63 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de salubritate prestate în perioada aprilie 2012-martie 2014, instanța consideră întemeiat capătul principal de cerere și va obliga pârâtul la achitarea sumei solicitate.
Potrivit art. 5.4 din contractul încheiat între părți, neachitarea contravalorii facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței, atrage majorări de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, iar valoarea acestora nu poate depăși cuantumul debitului.
Penalitățile prevăzute în cadrul convenției părților reprezintă o clauză penală, aceasta constituind o modalitate de evaluare a prejudiciului suferit de creditor, fixându-se anticipat valoarea acestuia.
Pentru motivele de drept și de fapt expuse, având în vedere și modul de soluționare a capătului principal de cerere, instanța urmează a admite și capătul de cerere privind acordarea penalităților de întârziere și a îl obliga pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 39,36 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate pentru perioada aprilie 2012-martie 2014.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul dispozițiilor art.453 alin.1 C.proc.civ., pârâtul urmează a fi obligat și la plata cheltuielilor de judecată suportate de către reclamantă cu prilejul soluționării cererii de chemare în judecată, în cuantum de 20 lei, constând în taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta .., cu sediul în Șoseaua Națională nr.43, Iași, în contradictoriu cu pârâtul W. N., cu domiciliul în Iași, ..10, ., .> Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 218,63 lei reprezentând c/v servicii de salubritate prestate și neachitate pentru perioada 04._ și a sumei de 39,36 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului pentru aceeași perioadă.
Obligă pârâtul la plata către reclamanta a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii, cererea depunându-se la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.02.2015 .
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. B. E. P. C.
Red. B.B.E./ Tehnored. B.B.E./ P.C./ 26.02.2015, 4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1491/2015.... | Validare poprire. Sentința nr. 1306/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
