Pretenţii. Sentința nr. 358/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 358/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 358/2015
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința Publică din data de 19 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – Judecător: E. L. A.
Grefier: S. M. G.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 358
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul S. S. în contradictoriu cu pârâtul M. C. (M.) având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, părțile au lipsit.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 12.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.01.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 22.04.2014, reclamantul S. S. a chemat în judecată pe pârâtul M. C. (M.) solicitând instanței să oblige pârâtul la restituirea sumei de_ euro și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat, în esență, că în baza relațiilor cordiale dintre părți, în data de 14.01.2009 a împrumutat pârâtului suma de_ euro, sumă plătită prin Banca Piraeus Bank din Iași pe o perioadă de 1an de zile și că deși au trecut peste 5 ani, acesta refuză restituirea sumei.
Reclamantul a mai arătat că în data de 24.03.2011 a mai promovat o acțiune având același obiect împotriva pârâtului întemeiată pe prevederile OG nr.5/2001, acțiune ce a fost anulată ca netimbrată, sens în care se află în termenul de prescripție.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art.2158-2164 Cod civil, art.194 și urm. Cod procedură civilă.
În dovedirea susținerilor formulate prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, proba testimonială și expertiză grafoscopică, atașând în copie conformă proces verbal din 14.01.2009 fila 4, ordonanța nr.8103/27.04.2011 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar nr._ filele 5-7.
Prin serviciul registratură de la data de 08.05.2014, reclamantul a formulat cerere de ajutor public judiciar, cerere ce a fost admisă prin încheierea din 19.05.2014 pentru considerentele ce acolo au fost arătate, dispunându-se scutirea reclamantului de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 6731,2 lei, stabilită în acord cu prevederile art.3 alin.1 lit.f din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
În cauză, s-a realizat regularizarea acțiunii în acord cu prevederile art.200 Cod procedură civilă, în care reclamantul a indicat CNP-urile părților și numele și adresa martorului de a cărui depoziție înțelege să se folosească în soluționarea cauzei.
Cu aceeași ocazie, reclamantul a depus în copie cartea sa de identitate fila 25, raport expertiză criminalistică filele 26-30, copie carte identitate pârât fila 31, declarație de încasare externă din 16.12.2008 fila 34.
Prin serviciul registratură de la data de 09.05.2014, reclamantul a depus precizări la dosarul cauzei prin care a arătat că-și restrânge cuantumul pretențiilor solicitate la suma de 50.000 euro, solicitând din eroare 70.000 euro.
Din oficiu, instanța a dispus efectuarea de verificări în baza oficială de dată DEPABD privind domiciliul pârâtului filele 73-74, prin încheierea din 03.11.2014, fiind încuviințată citarea prin publicitate a pârâtului.
La termenul din 12.01.2015, reclamantul a făcut dovada achitării onorariului de curator, atașând chitanță nr.35/12.01.2015.
La termenul din 12.01.2015, instanța a pus în discuție, din oficiu, excepția prescripției dreptului material la acțiune, asupra căreia a rămas în pronunțare.
Prin serviciul registratură de la data de 16.01.2015, pârâtul prin curator a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care a solicitat admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune, arătând, în esență, că de la data scadenței presupusei datorii 14.01.2010 și până la data promovării cererii de chemare în judecată, au trecut mai bine de 3 ani și că termenul de prescripție nu a fost întrerupt prin promovarea acțiunii din 24.03.2011 deoarece aceasta a fost anulată ca netimbrată.
Prin serviciul registratură de la data de 19.01.2015, reclamantul a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune, arătând, în esență, că deși scadența datoriei era la data de 14.01.2010, termenul de prescripție de 3 ani a fost întrerupt prin promovarea unei somații de plată împotriva aceluiași pârât și pentru restituirea aceleași sume, cerere ce a fost anulată ca netimbrată.
Reclamantul a mai arătat că împotriva pârâtului a formulat și plângere penală ce a făcut obiect dosarului nr._/245/2013, dosar în care a fost respinsă plângerea sa împotriva soluției de netrimitere în judecată a pârâtului, termenul de prescripție fiind întrerupt potrivit prevederilor art.2537 Cod civil.
Reclamantul a mai arătat că în acord cu prevederile 2512 Cod civil, instanța de judecată nu poate invoca din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune; cu aceeași ocazie, reclamantul a atașat plângere împotriva rezoluției procurorului nr.807/P/2012.
Analizând cu prioritate în acord cu prevederile art.248 Cod procedură civilă, excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție invocată din oficiu la termenul din 12.01.2015, excepție de fond, absolută și peremptorie, aceasta apare ca întemeiată pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos
În fapt, prin procesul verbal din 14.01.2009 încheiat între reclamantul S. S. și pârâtul M. C., părțile au convenit că în ceea ce privește suma de_ euro trimisă de numitul Tsimoura Ioannis din G. la banca Piraeus din Iași, pârâtul M. C. va prelua suma de_ euro și că reclamantul S. S. va prelua suma de_ euro, pentru un an, astfel cum rezultă din proces verbal din 14.01.2009 fila 4.
La data de 17.04.2014 a fost formulată acțiunea ce face obiectul prezentului dosar fila 9.
În ceea ce privește legea aplicabilă prezentului litigiu, văzând dispozițiile art.6 din Noul Cod Civil, potrivit cărora actele juridice încheiate sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele în vigoare la data încheierii sau după caz producerii lor, legea aplicabilă în cauza de față, având în vedere data încheierii procesului verbal ce fundamentează acțiunea de față, este dată de dispozițiile vechiului cod civil 1864 și nu de dispozițiile noului Cod civil cum în mod eronat a arăta reclamantul.
Potrivit art.6 alin.4 din Noul cod civil, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi, sunt în întregime suspuse dispozițiilor legale care le-au instituit, litigiul fiind supus prevederilor Decretului nr.167/1958 prin raportare la data scadenței facturilor.
Potrivit art.1 din Decretul privitor la prescripția extinctivă nr.167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii; termenul de prescripție fiind unul de 3 ani în acord cu prevederile art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958.
Potrivit art.7 din Decretul nr.167/1958, prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, legea făcând distincție între prescripția dreptului material la acțiune, ceea ce înseamnă existența posibilității de a apela la forța coercitivă a statului într-un anumit termen pentru a-l obliga pe debitorul obligației la o anumită prestație, și prescripția dreptului de a solicita executarea silită, ceea ce înseamnă existența unui termen defipt de lege în care creditorul obligației poate solicită punerea în executare a unui titlu executoriu în contra debitorului.
Potrivit art.16 alin.1 lit.b din Decretul nr.167/1958, prescripția se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecata ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent, iar potrivit art. 16 alin.1 lit.c din Decretul nr.167/1958, printr-un act începător de executare.
Potrivit art.16 alin.2 din Decretul nr.167/1958, prescripția nu este întreruptă dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată, sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.
Cu prioritate, se reține că în ceea ce privește susținerea reclamantului potrivit căreia în acord cu prevederile 2512 Cod civil, instanța de judecată nu poate invoca din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune, apare ca neîntemeiată în condițiile în care, astfel cum s-a reținut mai sus, în speță nu sunt incidente prevederile noului Cod civil, ci prevederile Decretului nr.167/1958, decret potrivit căruia prescripția extinctivă apare ca fiind de ordine publică, putând fi invocată oricând, de orice persoană interesată și de instanță din oficiu.
Așadar, în raport de data scadenței datoriei invocată de reclamant, respectiv 14.01.2010, termen confirmat de acesta inclusiv în ședința publică din 12.01.2015 și prin concluziile scrise și în raport de data promovării acțiunii de față, termenul de prescripție de 3 ani a dreptului material la acțiune a început să curgă de la data de 14.10.2010, și s-a împlinit la data de 14.01.2013, în condițiile în care nu s-a făcut dovada incidenței vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a acestuia, împlinire în raport de care excepția invocată apare ca întemeiată și urmează a fi admisă ca atare.
În ceea ce privește susținerea reclamantului potrivit căreia termenul de prescripție de 3 ani a fost întrerupt prin promovarea unei somații de plată împotriva aceluiași pârât și pentru restituirea aceleași sume ce a făcut obiectul dosarului nr._, apare ca neîntemeiată în condițiile în care prin ordonanța nr.8103/27.04.2011 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar nr._ filele 5-7, s-a dispus anularea ca netimbrată a cererii de emitere a somației de plată formulată de creditorul S. S. în contradictoriu cu debitorul M. C. și în condițiile în care potrivit art.16 alin.2 din Decretul nr.167/1958, prescripția nu este întreruptă dacă cererea de chemare în judecată a fost anulată.
În ceea ce privește susținerea reclamantului potrivit căreia termenul de prescripție de 3 ani a fost întrerupt prin faptul că împotriva pârâtului a formulat și plângere penală ce a făcut obiect dosarului nr._/245/2013, dosar în care a fost respinsă plângerea sa împotriva soluției de netrimitere în judecată a pârâtului, apare ca neîntemeiată în condițiile în care, astfel cum s-a reținut mai sus, în speță nu sunt incidente prevederile noului Cod civil-art.2357, ci prevederile Decretului nr.167/1958 care în cuprinsul art.16 nu consacră acest caz de întrerupere a termenului de prescripție.
În ceea ce privește înscrisul aflat la fila 34 denumit declarație externă, acesta nu este de natură a forma o altă convingere instanței în condițiile în care este datat cu o dată anterioară procesului verbal din 14.01.2009, respectiv 16.12.2008 și care nu conține nicio mențiune privind pârâtul din cauză.
În temeiul art. 451 Cod procedură civilă, pe de o parte, având în vedere soluția de mai sus în raport de care reclamantul apare ca fiind în culpă procesuală, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată cererea acestuia de obligarea a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pe de altă parte, cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată apare ca neîntemeiată și prin raportare la faptul că reclamantul nu a făcut dovada suportării lor, deși sarcina probei îi revenea în acord cu prevederile art.249 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 451 Cod procedură civilă, instanța urmează a reține că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție invocată de instanță din oficiu.
Respinge acțiunea, astfel cum a fost precizată, având ca obiect pretenții formulată de reclamantul S. S. CNP_ domiciliat în Iași, ..17, ., . în contradictoriu cu pârâtul M. C. (M.) CNP_ cu ultimul domiciliu cunoscut în Iași ..32, ., ..5, ., județul Iași prin curator av.B. R. M., ca prescris formulată.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului de obligarea a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Ia act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. E.-LoredanaSimona M. G.
Red.Tehnored.
E.L.A.-02.03.2015
4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 327/2015. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 248/2015.... → |
|---|
