Pretenţii. Sentința nr. 3651/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3651/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 18680/245/2014
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3651
Ședința publică din data de 11.03.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. M. F.
Grefier: A. M. B.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta ASOCIAȚIA DE P. . TERMO SERVICE SA, în contradictoriu cu pârâții M. D. și M. E., având ca obiect “acțiune în pretenții”.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 04.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat consecutiv pronunțarea la data de 18.02.2015, 25.02.2015, respectiv 11.03.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.05.2014 reclamanta Asociația de P. . în judecată pe pârâții M. D. și M. E. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâților la plata sumei de_,19 lei, reprezentând cota-parte din cheltuielile comune ale imobilului în care locuieste aferente perioadei ianuarie 2011 – ianuarie 2014,_,51 lei penalități de întârziere aferente aceleiași perioade.
În motivare, se arată că pârâții nu au achitat cota-parte din cheltuielile comune, fapt pentru care s-au calculat și penalități conform hotărârilor Adunării Generale și art.49 din Legea nr.230/2007.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe Legea nr. 230/2007, HG 1588/2007.
S-au anexat în copie: contract administrare, certificat înregistrare fiscală, încheiere autorizare funcționare, extrase liste plată, fișa individuală, calcul penalizări, contract vânzare-cumpărare locuință, proces verbal Adunarea Generală 2006.
La solicitarea instanței, reclamanta a depus copii ale originalelor listelor de plată afișate, certificate pentru conformitate.
Pârâții nu au depus întâmpinare, însă pârâtul M. D. s-a prezentat în instanță, a arătat că pârâta M. E. este dispărută de la domiciliu, că a mai achitat din debite, a solicitat eșalonarea debitelor restante și calcularea corectă a penalităților, a depus chitanțe de plată, arătând că prin plățile efectuate în cursul procesului a intenționat să stingă debitele restante reprezentând cote de întreținere pe care le avea către Asociația de proprietari, în ordinea vechimii lor.
Reclamanta a depus la dosar precizări, modificând câtimea pretențiilor la 5970,78 lei debit principal și 21.025,76 lei penalizări.
Instanța a numit pentru pârâta M. E., persoană dispărută de la domiciliu, un curator special, a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la penalitățile solicitate pentru debite anterioare lunii ianuarie 2011 și a reținut cauza spre soluționare.
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune cu privire la penalitățile solicitate pentru debite anterioare lunii ianuarie 2011, instanța reține că potrivit fișei individuale depuse la dosar la filele 73-77 și 178, suma de 21.025,76 lei penalizări solicitată prin acțiunea precizată reprezintă penalități calculate pentru achitarea cu întârziere sau neachitarea debitelor principale înregistrate începând cu anul 2001 și continuând până în 2014.
În drept, se reține că art.6 al.4 NCC coroborat cu art.18 din decretul nr.167/1958 obligă instanța ca în privința raporturilor juridice născute anterior intrării în vigoare a Noului cod civil să invoce din oficiu prescripția dreptului material la acțiune.
Art.1 din Decretul 167/1958 (numit în continuare „Decretul”), aplicabil în speță dat fiind momentul desfășurării raporturilor dintre părți, chiar dacă a fost abrogat între timp, prevede că „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege”. A..2 prevede că „odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.”
Potrivit art.3 alin.1, termenul prescripției este de 3 ani, iar prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, conform art.7.
În privința penalităților de întârziere, se observă că acestea sunt aplicabile, conform art.49 din Legea nr.230/2007, în caz de neplată a cheltuielilor în termen de 30 de zile de la scadență (scadența fiind ultima zi a lunii în care a fost afișată lista de plată) și curg zi cu zi, stingându-se fiecare prin prescripții separate de cea a debitului principal, după 3 ani de la data nașterii lor, cel mai târziu la data prescrierii dreptului la acțiune privind debitul principal (art.1 al.2, art.3, art.12 din Decretul 167/1958).
Față de data introducerii acțiunii (30.05.2014) și data scadenței debitelor principale la care s-au calculate penalitățile solicitate, având în vedere și termenul de 90 de zile prevăzut de art.50 al.1 din Legea nr.230/2007, se observă că pentru debite acumulate anterior lunii ianuarie 2011, s-a împlinit termenul de prescripție a dreptului material la acțiune cel mai târziu la 25.04.2014 (3 ani plus 90 de zile de la scadența debitului aferent lunii decembrie 2010).
Or, având în vedere art.1 al.2 din Decretul nr.167/1958, rezultă faptul că dreptul material la acțiune în privința penalităților calculate pentru aceste debite s-a stins odată cu stingerea dreptului la acțiune pentru debitele principale, motiv pentru care instanța va admite excepția prescripției și va respinge acțiunea ca prescrisă cu privire la penalitățile calculate pentru debite anterioare lunii ianuarie 2011.
Asupra fondului cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art.32 din HG nr. 1588/2007, Toți proprietarii (din condominiu) au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
In cazul în care proprietarul se face vinovat de neplata cheltuielilor de întreținere el poate fi acționat în justiție în condițiile prevăzute de art.50 din Legea nr.230/2007.
În speță, pârâții sunt proprietari al apartamentului 6 din Iași, ., ., .).
Reclamanta pretinde neplata de către aceștia, până la data introducerii acțiunii, a cheltuielilor comune de întreținere începând cu ianuarie 2011.
În susținerea cererii, reclamanta a anexat la dosar listele de plată conținând cheltuielile comune de întreținere aferente fiecărui apartament pe perioada 01._, fisă individuală, calcul penalități din care rezultă că pentru apartamentul 6 debitele totale aferente perioadei indicate în acțiune, 01.2011 – 01.2014, sunt în sumă de 3345,93 lei reprezentând cheltuieli comune de întreținere neachitate.
Instanța mai reține că pârâtul M. D. a recunoscut sumele solicitate cu titlu de cote de întreținere restante către Asociație și a efectuat mai multe plăți în cursul procesului.
Însă, având în vedere faptul că reclamanta, prin acțiunea introductivă a învestit instanța exclusiv cu debitele aferente perioadei 01.2011 – 01.2014, apreciază ca întemeiată acțiunea exclusiv pentru suma de 3345,93 lei datorată cu titlul de cheltuieli de întreținere pentru perioada 01.2011 – 01.2014, sumă care reiese din cumulul aritmetic al sumelor înscrise pe listele de plată din această perioadă, diferența până la suma de 5970,78 lei debit principal solicitat prin cererea precizatoare apărând ca lipsită de temei.
Instanța nu poate lua în considerare nici plățile efectuate de pârât în cursul judecății ca stingând debite din perioada 01.2011 – 01.2014, căci prin imputația plății efectuată de reclamantă, în acord cu intenția declarată a pârâtului de a stinge restanțele sale în ordinea vechimii lor, aceste plăți au stins debite mai vechi și care nu fac obiectul învestirii instanței.
În ceea ce privește penalitățile pretinse de reclamanta pentru debitele din perioada 01.2011 – 01.2014 (pentru penalitățile calculate pentru debite anterioare lunii ianuarie 2011 instanța a concluzionat deja în sensul prescrierii dreptului material la acțiune), instanța reține că, din dispozițiile legale (art.49 din Legea nr.230/2007) reiese că în măsura în care proprietarii de apartamente nu plătesc cotele de întreținere care le revin potrivit listelor de plată, asociația poate aplica penalități de întârziere, în condițiile în care există un act al asociației în acest sens, dar numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
La dosarul cauzei a fost depus în copie procesul verbal al Adunării Generale din 2006 (f.90) prin care membrii Asociației au stabilit impunerea de penalități de 0,1% pe zi de întârziere pentru neplata cotelor de întreținere.
Instanța, analizând din oficiu corectitudinea calculului penalităților aferente debitelor principale din perioada 01.2011 – 01.2014 (f.78-79), observă că acestea nu sunt calculate în totalitate în mod corect, respectiv individual asupra fiecărui debit restant, ci pentru perioada 29.03.2012 – 30.01.2014 sunt efectuate calcule globale ale penalităților, asupra întregului debit restant înregistrat la acea data; or, cu privire la penalitățile calculate pentru debite anterioare lunii ianuarie 2011 instanța a concluzionat deja în sensul prescrierii dreptului material la acțiune.
Astfel, deși este necontestabil că pârâții datorează penalități de întârziere pentru neplata la scadență a cheltuielilor de întreținere, acestea nu se ridică la valoarea indicate de reclamantă, ci penalitățile de întârziere datorate, în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, trebuie calculate asupra fiecărui debit lunar neachitat din perioada 01.2011 – 01.2014 începând de la scadența înscrisă pe fișa de plată până la 30.01.2014, fără ca valoarea penalității calculate separate asupra fiecărui debit lunar să depășească valoarea debitului lunar asupra căruia sunt calculate.
Prin urmare, instanța va admite în parte acțiunea, va obliga pârâții în solidar să plătească reclamantei suma de 3345,93 lei cu titlul de cheltuieli de întreținere pentru perioada 01.2011 – 01.2014 și să plătească penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere calculate corect asupra fiecărui debit lunar neachitat din perioada 01.2011 – 01.2014 începând de la scadența înscrisă pe fișa de plată până la 30.01.2014, fără ca valoarea penalităților să depășească valoarea debitului lunar asupra căruia sunt calculate, urmând a respinge acțiunea ca prescrisă cu privire la penalitățile solicitate pentru debite anterioare lunii ianuarie 2011 și ca neîntemeiată pentru debitele principale care exced sumei de 3345,93 lei.
Va respinge cererea pârâtului M. D. de eșalonare a obligațiilor de plată, având în vedere faptul că, potrivit art.397 al.3 NCPC, de la data comunicării cererii de chemare în judecată acesta a avut un termen rezonabil de executare a obligațiilor, iar la termenul de dezbateri asupra fondului a arătat faptul că în 3 luni de zile poate achita debitul restant, termen acoperit de perioada necesară motivării, comunicării și definitivării prezentei sentințe.
Va respinge cererea curatorului special de majorare a remunerației stabilite prin încheierea din 10.12.2014, apreciind că suma de 150 lei este suficientă pentru remunerarea activității efectiv desfășurate de acesta în apărarea intereselor pârâtei Mihae E., prin prezentarea la un termen de judecată, studiul dosarului la termen și formulare de concluzii orale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Admite excepția prescripției cu privire la penalitățile solicitate pentru debite anterioare lunii ianuarie 2011.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. . TERMO SERVICE SA, cu sediul în Iași, ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâții M. D. (CNP_), cu domiciliul în Iași, ., ., ., jud. Iași și M. E. (CNP_), citată la curator special – avocat P. E.-D., cu domiciliul în Iași, ., ., ..
Obligă pârâții în solidar să plătească reclamantei suma de 3345,93 lei cu titlul de cheltuieli de întreținere pentru perioada 01.2011 – 01.2014 și să plătească penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere calculate asupra fiecărui debit lunar neachitat din perioada 01.2011 – 01.2014 începând de la scadența înscrisă pe fișa de plată până la 30.01.2014, fără ca valoarea penalităților să depășească valoarea debitului lunar asupra căruia sunt calculate.
Respinge acțiunea ca prescrisă cu privire la penalitățile solicitate pentru debite anterioare lunii ianuarie 2011 și ca neîntemeiată pentru debitele principale care exced sumei de 3345,93 lei.
Respinge cererea pârâtului de eșalonare a obligațiilor de plată.
Respinge cererea curatorului special de majorare a remunerației.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. M. F. A. M. B.
Reh./Thred. D.M.F./A.M.B./5ex/22.06.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3634/2015. Judecătoria... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 3544/2015.... → |
|---|
