Pretenţii. Sentința nr. 4739/2015. Judecătoria IAŞI

La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, au lipsit părțile. În temeiul art. 104, alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor, instanța dispune lăsarea dosarului la a doua strigare.

La a doua strigare a cauzei, părțile nu se prezintă

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, prin care învederează instanței faptul că dosarul pendinte se află la primul termen de judecată, obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, că pentru acest termen de judecată nu s-au depus alte înscrisuri în dovedire, faptul că în prezenta cauză s-a solicitat judecata și în lipsa părților, după care,

Instanța, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 131 Cod de procedură civilă, instanța își verifică competența și constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, prin raportare la dispozițiile art. 94, pct. 1, lit. j și art. 107, alin. 1 Cod de procedură civilă.

În temeiul dispozițiilor art. 238 Cod de procedură civilă, față de obiectul cererii și probele susceptibile a fi administrate în prezenta cauză instanța estimează că cercetarea procesului se poate finaliza la termenul de astăzi.

Instanța constată că pârâtul, deși legal citat, nu a depus întâmpinare.

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța în temeiul dispozițiilor art. 255, alin. 1 și 258, alin. 1 Cod de procedură civilă, încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar, considerând că este utilă, pertinentă și concludentă, putând duce la soluționarea prezentei cauze. În temeiul dispozițiilor art. 260 Cod procedură civilă o consideră administrată.

Instanța constată că în prezenta cauză s-a solicitat judecata și în lipsa părților.

În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 30.01.2015 reclamanta .. a chemat în judecată pe pârâtul L. P., solicitând ca prin hotărârea pe care instanța o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 259,69 lei, reprezentând contravaloarea facturilor de salubritate, a penalităților de întârziere în cuantum de 47,06 lei, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 25 lei.

În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că a încheiat cu pârâtul contractul de prestări servicii salubritate nr._/27.07.2011 având ca obiect colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor municipale. A mai arătat că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, acumulând un debit în valoare de 259,69 lei, reprezentând contravaloarea facturilor de salubritate emise în perioada iulie 2012 - ianuarie 2014.

Reclamanta a mai învederat că, în temeiul art. 8, pct. 4 din contract, s-au calculat penalități de 47,06 lei, coeficientul de penalizare fiind de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere, conform art. 42, alin. 10, lit. b din Legea nr. 51/2006. A mai arătat că pârâtul a fost invitat la sediul societății în scopul soluționării litigiului pe cale amiabilă, invitație căreia acesta nu i-a dat curs.

În dovedire au fost depuse următoarele înscrisuri: contract pentru prestări servicii de salubritate nr._/27.07.2011, invitație la conciliere directă și confirmarea de primire a acesteia, calcul penalități, facturi fiscale aferente perioadei 07.2012 – 01.2014.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1516 Cod Civil.

Cererea reclamantei a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 25 lei.

Copii de pe cererea de chemare în judecată și înscrisurile anexate au fost comunicate pârâtului, însă acesta nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în vedere formulării de apărări.

Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:

În fapt, între reclamanta .. și pârâtul L. P. s-a încheiat contractul nr._/27.07.2011, având ca obiect colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor municipale, însușit de părți prin semnătură. Pentru serviciile prestate de reclamantă pârâtului, cea dintâi a emis facturile fiscale depuse la dosarul cauzei (filele 9-18), având o valoare totală de 259,69 lei, fiind aferente perioadei 07.2012 – 01.2014.

Analizând facturile fiscale emise și anexate la dosar, se poate observa că acestea individualizează corespunzător părțile, perioada de facturare, serviciile prestate, echivalentul acestora, penalizările aplicate pentru debitele anterioare, data emiterii, a scadenței,cuantumul procentual al penalităților ce vor fi percepute pentru neplata debitului și data de la care vor începe a fi calculate, locul de consum, îndeplinind astfel cerințele contractuale, dar și pe cele stabilite de lege.

În drept, instanța constată faptul că prezenta cerere are ca temei un contract încheiat în anul 2011, anterior intrării în vigoare a noului Cod civil. Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a noului cod, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. Având în vedere cele de mai sus, instanța constată că legea aplicabilă prezentei cereri este reprezentată de Codul civil și legislația în vigoare la data încheierii contractului, astfel că va face aplicarea acestora.

În temeiul art. 969 cod civil anterior, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 1073 Cod civil anterior, reclamanta are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, iar în caz contrar are dreptul la daune interese, astfel că dacă pârâta a beneficiat de serviciile prestate de reclamantă, aceasta este obligată la plata prețului.

Instanța constată faptul că reclamanta a dovedit existența unor raporturi contractuale între părți, precum și îndeplinirea propriilor sale obligații, prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv contract pentru prestări servicii de salubritate nr._/27.07.2011, calcul penalități, facturi fiscale aferente perioadei 07.2012 – 01.2014.

Astfel, conform art. 6, pct. 2 din contractul părților, însușit de pârât prin semnătură, acesta din urmă avea obligația de a achita contravaloarea serviciilor executate de prestator, iar termenul de achitare al acestora este de 15 zile de la primire, conform art. 8, pct. 3 din același contract.

Așadar, ținând cont de cele arătate anterior, constată instanța faptul că suma de 259,69 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de salubritate prestate în perioada iulie 2012 - ianuarie 2014, reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, respectiv existența ei este neîndoielnică, rezultând din chiar înscrisul constatator al creanței, conform art. 662, alin. 2 Cod de procedură civilă, cuantumul acesteia este determinat prin înscrisurile care o constată, acestea fiind opozabile debitorului, conform art. 662, alin. 3 Cod de procedură civilă, iar termenul prevăzut în favoarea sau și în favoarea debitorului s-a împlinit.

Potrivit art. 1169 Cod Civil anterior, cel care face o propunere înaintea instanței trebuie să o dovedească; în concret, ținând cont de natura cererii, creditorul are obligația de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, în acest caz, revine debitorului sarcina de a dovedi executarea propriilor sale obligații, respectiv stingerea acestora prin plată.

Pârâtul L. P. nu a solicitat administrarea de probe din care să rezulte că și-a îndeplinit în întregime și la termen obligațiile în cauză și nici nu a depus la dosarul cauzei înscrisuri doveditoare.

Pentru toate cele arătate mai sus, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, instanța urmează a admite capătul de cerere constând în obligarea debitorului la achitarea către reclamantă a sumei de 259,69 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de salubritate prestate în perioada iulie 2012 - ianuarie 2014.

În ceea ce privește capătul de cerere constând în obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere, se constată că potrivit dispozițiilor art. 1538 Cod civil ce reglementează instituția clauzei penale: ,,clauza penală este aceea prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale. În caz de neexecutare, creditorul poate cere fie executarea silită în natură a obligației principale, fie clauza penală. Debitorul nu se poate libera oferind despăgubirea convenită. Creditorul poate cere executarea clauzei penale fără a fi ținut să dovedească vreun prejudiciu”, iar conform art. 8, pct. 4 din contractul încheiat între părți, neachitarea contravalorii facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței, atrage majorări de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, iar valoarea acestora nu poate depăși cuantumul debitului.

Penalitățile prevăzute în cadrul convenției părților reprezintă o clauză penală, aceasta constituind o modalitate de evaluare a prejudiciului suferit de creditor, fixându-se anticipat valoarea acestuia, iar pentru a da efect acestei clauze penale, reclamanta a calculat penalități de întârziere în cuantum de 47,06 lei, fiind aferente perioadei pentru care s-a solicitat debitul principal. Raportat la dispozițiile legale anterior menționate, precum și la clauzele stipulate în contractul părților, instanța consideră întemeiat și acest capăt de cerere, așa încât va dispune obligarea pârâtului la plata acestei sume către reclamantă.

În temeiul art. 451 și 453 Cod de procedură civilă, instanța va obliga debitorul ce se află în culpă procesuală la plata către creditoare a sumei de 25 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite cererea formulată de reclamanta .>(C. RO_, înregistrată la O.R.C. sub nr. J_ ), cu sediul în Iași, Șoseaua Națională, nr. 43, jud. Iași, în contradictoriu cu pârâtul L. P. (C.N.P._), cu domiciliul în Iași, . A, ., parter, ..