Plângere contravenţională. Sentința nr. 5591/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5591/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 3032/245/2015
Cod operator 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5591
Ședința publică din data de 22 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petentul I. R. C. și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IAȘI, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 08.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru 15.04.2015 și respectiv pentru astăzi, 22.04.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei acțiuni civile, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 6.02.2015, petentul I. R. C., în contradictoriu cu intimatul I. județean de Poliție Iași, a solicitat instanței de judecată anularea procesului verbal . nr._.
În motivarea plângerii, s-a arătat că procesul verbal este nul, deoarece nu a fost trecută în procesul verbal adresa din buletin a petentului, locul săvârșirii presupusei contravenții este identificat doar prin numele străzii, fără localitate, temeiul de drept utilizat pentru fapta de neoprire la trecerea de pietoni este greșit, iar la rubrica obiecțiuni, mențiunea existentă nu aparține petentului. Pe fondul cauzei, s-a arătat că la data de 29 ianuarie 2015, petentul își desfășura activitatea de taximetrie, în mod regulamentar, cu autoturismul_, fiind oprit în zona . pentru că nu purta centura de siguranță și nu ar fi acordat prioritate de trecere pentru pietonii angajați în traversarea regulamentară a străzii. Referitor la lipsa centurii de siguranță, sancțiune a fost aplicată cu încălcarea art. 97 din regulament, în contextul în care conducătorii de autoturisme care execută servicii de transport public de persoane, în regim de taxi, atunci când transportă pasageri sunt exceptați de la obligația de a purta centura de siguranță. Referitor la cea de-a doua faptă reținută, subliniază petentul că pe trecerea de pietoni nu se afla nici o persoană, la momentul la care a traversat, solicitând în acest sens depunerea înregistrării video. Se învederează de asemenea, lipsa faptelor contravenționale notate în cazierul auto al petentului și faptul că aplicarea sancțiunilor principale și complementare afectează direct viața privată a acestuia, în contextul în care este unicul întreținător al familiei ( având soție și doi copii minori). În subsidiar, petentul a solicitat și înlocuirea sancțiunilor aplicate cu sancțiunea principală a avertismentului. Sub aspect probatoriu, s-a solicitat, în principal încuviințarea probei cu înscrisuri, precum și orice alte mijloace de probă necesare. Au fost anexate cererii: dovada de achitare a taxei de timbru în cuantum de 20 lei copia cărții de identitate, copia procesului verbal contestat, certificat de căsătorie, certificate de naștere minori, certificat profesional petent.
La data de 23 februarie 2015, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii, motivat de următoarele aspecte: petentul a fost sancționat pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale- la data de 29.01.2015, a condus autoturismul marca Dacia_, pe . spre Ateneul Tătărași, nu a oprit și nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea regulamentară a străzii, prin loc semnalizat cu marcaj și indicator. Totodată petentul nu a folosit centura de siguranță pe durata deplasării; faptele au fost încadrate în drept în prevederile art. 100 alin. 3 litera b) și art. 108 alin. 1 litera a) pct. 3 din OUG 195/2002. sub aspect probatoriu, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și înregistrare video.
La data de 2 martie 2015, petentul a depus o copie a cazierului judiciar și a adeverinței de venit aferente anului 2015.
La data de 9 martie 2015, intimatul a a anexat raportul agentului constatator, fotografii și CD înregistrare abatere contravențională imputată petentului.
La data de 10 martie 2015, petentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat susținerile din plângerea introductivă, iar la data de 26 martie 2015, ca urmare a comunicării setului de cadre foto și raportului agentului a anexat un al doilea răspuns la întâmpinare, prin care a susținut confuzia de străzi, reiterând susținerile anterioare.
În cadrul ședinței de judecată din data de 8 aprilie 2015, instanța a luat act de absența părților, a procedat la încuviințarea probei cu înscrisuri, cadre foto și înregistrare video, a constatat administrat întreg materialul probatoriu și a reținut cererea spre competentă soluționare.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, prin prisma criticilor și apărărilor realizate de părți, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._,. Încheiat la data de 29.01.2015, petentul a fost sancționat prin aplicarea unei amenzi cumulate de 585 lei ( formată din 390 lei aferente faptei încadrate în prevederile art. 100 și 195 lei aferente celei de-a doua fapte), precum și a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile, pentru reținerea în sarcina sa a următoarelor pretinse fapte contravenționale: la data de 29.01.2015, a condus autoturismul marca Dacia_, pe . spre Ateneul Tătărași, iar la trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător, amplasată la intersecția . . oprit și nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea regulamentară a străzii, prin loc semnalizat cu marcaj și indicator. Totodată petentul nu a folosit centura de siguranță pe durata deplasării; faptele au fost încadrate în drept în prevederile art. 100 alin. 3 litera b) și art. 108 alin. 1 litera a) pct. 3 din OUG 195/2002. procesul verbal a fost semnat personal de către petent, fiind consemnat la rubrica obiecțiuni: „ nu am obiecțiuni”.
Plângerea a fost formulată în interiorul termenului legal de 15 zile de la comunicare, momentul de început al calculului acestuia fiind situat chiar la data redactării și înmânării actului către petent.
Plângerea contravențională atrage incidența art.6 CEDO, în latura sa penală, constituind o “acuzație in materie penală”, cu respectarea tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală. Așa cum a arătat Curtea “distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penală” (Hotărârea pronunțată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56).
În scopul determinării faptului dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, par. 29);
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56).
În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32);
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003);
România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (paragr. 66-69 din Hotărârea A. împotriva României).
Instanța constată că, în cauza de față, norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată (în cuantum de 585 lei), la care se adaugă o sancțiune complementară a suspendării dreptului de a conduce, pentru o perioadă determinată, nu au scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Pe cale de consecință, acuzația adusă petentului constituie o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, precum și de toate garanțiile oferite de latura penală a art. 6 CEDO, care au fost instituite cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților. Sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
Instanța notează că în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, precum și proba cu setul cadrelor foto și înregistrare video.
Obiectul oricărei plângeri în materie contravenționale este reprezentat de verificarea efectivă de către instanță, pe baza tuturor probelor încuviințate și administrate dacă fapta contravențională există și a fost săvârșită cu vinovăție de către contestator.
Analizând cu prioritate aspectele de legalitate și temeinicie ale procesului verbal contestat, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Din studierea procesului verbal depus în copie la dosarul cauzei se poate observa că acesta este de natură a răspunde cerințelor legale imperative astfel descrise.
Criticile formulate de petent au un caracter neîntemeiat, după cum urmează: datele de identificare menționate în cuprinsul procesului verbal ( nume și prenume complet, cod numeric personal, . număr act de identitate, dată emitere), constituie elemente suficiente pentru o corectă și completă identificare a petentului, chiar și în absența mențiunii referitoare la domiciliul acestuia. Mai mult, petentul a fost prezent personal la momentul întocmirii procesului verbal, acesta fiindu-i înmânat efectiv și având posibilitatea ( de altfel valorificată) de promovare a plângerii în interiorul termenului legal. Instanța reține că simpla omisiune de completare a domiciliului din cartea de identitate a petentului nu constituie, în acest caz concret un motiv de nulitate, apt să producă consecințe juridice în planul legalității actului.
În ceea ce privește locul presupuselor fapte, instanța notează că în procesul verbal s-a consemnat expres faptul că a fost întocmit în localitatea Iași, fără ca acest aspect să fie reluat în spațiul destinat consemnării locului săvârșirii presupuselor fapte. Cu toate acestea, pe lângă prezența personală a petentului la momentul întocmirii procesului verbal, necontestată din punct de vedere al locației ( în municipiul Iași), apărărilor formulate referitoare la inexistența unei persoane angajate pe trecerea de pietoni, dar și existenței unei înregistrări video apte să ateste locul efectiv al observării faptelor menționate, instanța apreciază că descrierea faptei este completă, din punct de vedere spațial, detaliile oferite, coroborate cu celelalte mijloace de probă și cu recunoașterile proprii ale petentului, fiind suficiente pentru validarea procesului verbal și sub acest aspect. Referitor la confuzia străzilor, se poate observa că aceasta provine dintr-o simplă eroare materială a intimatului, în redactarea întâmpinării, provocată de modul de redactare a procesului verbal. Cu toate acestea, referirea la toate celelalte străzi adiacente și individualizarea intersecției sunt suficiente pentru oferirea clară a detaliilor spațiale.
Raportat la susținerea petentului potrivit căreia mențiunea „ nu am obiecțiuni” nu a fost redactată de acesta, instanța reține că acest aspect nu constituie un motiv de nulitate. Obiecțiunile, mențiunile realizate de persoanele sancționate contravențional pot fi realizate inclusiv de agentul constatator, la rubrica corespunzătoare. Tot sub același aspect instanța subliniază că însăși absența obiecțiunilor nu poate constitui motiv de nulitate, decât în situația particulară în care realizează dovada că există o vătămare și că aceasta nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului verbal. Cu toate acestea, petentul nu a probat nici unul dintre cele două elemente.
Instanța va constata așadar caracterul legal al procesului verbal, neexistând alte motive de nulitate apte să poată fi puse în discuție și din oficiu, de instanță.
Instanța va realiza punerea în balanță a prezumției de nevinovăție, garantate oricărei persoane cu prezumția de legalitate a procesului verbal și va proceda la analizarea faptei reținute.
Jurisprudența CEDO nu interzice recunoașterea de către legislațiile naționale a prezumțiilor legale, acestea putând avea valoare probatorie în cadrul procedurii interne, fără însă a avea o valoare absolută. Mai mult, această prezumție nu poate interfera cu prezumția de nevinovăție care trebuie respectată în cadrul procedurii contravenționale.
Astfel, instanța trebuie să asigure justul echilibru între aplicarea principiului legalității procesului verbal și cel al nevinovăției până la proba contrarie a petentului. Justul echilibru nu poate fi atins decât în măsura în care prezumția de legalitate este dublată de un probatoriu care să o susțină, sarcina probei revenind intimatei.
Pentru a forma opinia instanței, dincolo de orice îndoială rezonabilă, constatările din procesul verbal trebuie să se bazeze pe o . probe apte de a demonstra situația de fapt reținută.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză instanța, reține că fapta de neacordare prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea regulamentară a străzii are o existență reală. Urmărind înregistrarea video pusă la dispoziție de către intimat, precum și cadrele foto, se observă că, la momentul la care autoturismul echipat taxi s-a apropiat de trecerea de pietoni, pe prima bandă staționa, având pornită semnalizarea de avarie, un autoturism de culoare gri argintiu. Autoturismul petentului se deplasa pe banda a a2 a ( cea de lângă axul drumului). La momentul la care vehiculul a ajuns în dreptul marcajului pietonal, deja coborât de pe trotuar, la limita benzilor 1 și 2, se afla un pieton de sex masculin, care s-a oprit din deplasare, observând autovehiculul petentului. Acesta, deși ar fi avut vizibilitate din acel unghi nu a procedat la reducerea vitezei și acordarea priorității, ci și-a continuat deplasarea.
În acord cu regulile de circulație stabilite în OUG 195/2002, conducătorii autovehiculelor angajate în trafic au obligația legală de a acorda prioritate (…) „ pietonilor angajați în traversarea prin locuri special amenajate și marcate corespunzător”. În cord cu prevederile art. 31, participanții la trafic au obligația de a respecta semnificația marcajelor efectuate. Art. 75 din regulamentul de aplicare a Codului rutier prevede: Marcajele servesc la organizarea circulației, avertizarea sau îndrumarea participanților la trafic. Acestea pot fi folosite singure sau împreuna cu alte mijloace de semnalizare rutiera pe care le completează sau le precizează semnificația. De asemenea, în acord cu dispozițiile art. 135 din regulament, conducătorul auto este obligat să cedeze trecerea pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat si semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului.
Neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului constituie contravenție în acord cu prevederile art. 100 alin. 3 lit.b OUG 195/2002.
Din analiza coroborată a materialului probatoriu administrat în prezenta cauză se poate constat că fapta reținută în cuprinsul procesului verbal are o existență obiectivă, întrunind toate elementele constitutive statuate de textul de lege. Astfel, pietonul, de sex masculin se afla angajat în deplasare, la momentul apropierii de trecere, pe sensul de deplasare al petentului, coborând de pe trotuar, manifestându-i în mod concret intenția de a traversa, iar la apropierea autoturismului și trecerea marcajului a fost vizibil împiedicat să își continue drumul. Petentul a avut posibilitatea concretă de a vedea pietonul angajat în traversare și de a încetini, oferind prioritate în traversarea străzii. Se mai notează și inexistența unei cauze exoneratoare de răspundere de care acesta s-ar putea prevala în cadrul prezentei plângeri contravenționale, având posibilitatea concretă de a respecta semnificația marcajului pietonal și neglijând cu bună știință obligația legală ce îi incumba.
Este nereală susținerea petentului referitoare la greșita încadrare juridică a faptei reținute în sarcina sa, temeiul de drept fiind echivalent faptei descrise.
Analizând operațiunea de individualizare a sancțiunilor aplicate, în contextul stabilirii existenței materiale a faptei, precum și a vinovăției petentului, instanța constată că au fost respectate limitele legale prevăzute, sancțiunea amenzii fiind orientată spre minimul special. Cu privire la gradul de pericol social al faptei, instanța reține că acesta este unul semnificativ, pentru următoarele considerente: obligația oricărui participant la trafic este acea de a respecta regulile de circulație, asigurând siguranța traficului rutier. Conducătorii auto sunt obligați să manifeste o atenție deosebită și față de pietonii angajați în trafic, respectând semnificația marcajelor amplasate regulamentar. Se notează că petentul nu a respectat marcajul pietonal pe un bulevard frecvent circulat, în condițiile în care a avut în mod concret această posibilitate. Prin traversarea trecerii de pietoni fără acordarea priorității, acesta a creat posibilitatea lezării unor valori sociale importante, respectiv - integritatea corporală și sănătatea persoanelor care circulau în calitate de pietoni. Absența unor prejudicii concrete nu poate conduce la o concluzie contrară, pericolul social existând prin însăși fapta săvârșită.
Cu toate acestea, în raport de atitudinea manifestată de petent, de aspectele referitoare la lipsa sancțiunilor contravenționale anterioare, de faptul că este întreținătorul familiei sale, profesând în calitate de taximetrist, instanța apreciază că, în ceea ce privește modalitatea concretă de atingere a scopurilor sancțiunii principale, aceasta se poate realiza și prin simpla aplicare a unui avertisment și atragerea atenției petentului asupra consecinței faptelor sale. Pe de altă parte, referitor la scopul sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, pentru o perioadă de 30 zile, raportat la modalitatea concretă de săvârșire a contravenției, precum și necesitatea de asigurare a rolului preventiv și educativ complet, instanța constată că nu se impune înlăturarea sa, în mod similar sancțiunii principale.
Analizând cea de-a doua faptă reținută ( lipsa centurii de siguranță), se poate observa că petentul invocă în apărarea sa o cauză exoneratoare de răspundere. În această situație, sarcina probei este inversată, petentul fiind ținut să probeze faptul că, la momentul surprinderii în trafic se afla în desfășurarea unei curse. Cu toate acestea, chiar în cuprinsul plângerii introductive, petentul arată că finalizase o cursă, fără a indica nici un fel de date concrete ale persoanei care ar fi putut avea calitatea de pasager, la acel moment, pentru verificarea tezei susținute. Instanța va reține caracterul obiectiv al faptei și, având în vedere aceleași criterii analizate pentru stabilirea proporționalității sancțiunii principale a amenzii în cazul primei contravenții supuse analizei, va constata de asemenea că scopurile sancțiunii pot fi atinse și prin simpla aplicare a unui avertisment.
Pentru toate considerentele anterior expuse, instanța urmează a admite în parte plângerea promovată, a dispune înlocuirea sancțiunilor amenzii ( în cuantum de 390 lei pentru fapta prevăzută d eart.100 alin. 3 litera b din OUG 195/2002 și 195 lei pentru fapta prevăzută de art. 108 alin.1, litera a) pct.3 din OUG 195/2002), aplicate prin procesul verbal . nr._ cu sancțiunea avertismentului și atrage atenția petentului asupra consecințelor faptelor sale, menținând ca legale și temeinice toate celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat și luând act totodată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petentul I. R. C., domiciliat în Iași, ., ., ., în contradictoriu cu intimatul I. județean de Poliție Iași, cu sediul în M. C. nr.6, Iași.
Dispune înlocuirea sancțiunilor amenzii ( în cuantum de 390 lei pentru fapta prevăzută d eart.100 alin. 3 litera b din OUG 195/2002 și 195 lei pentru fapta prevăzută de art. 108 alin.1, litera a) pct.3 din OUG 195/2002), aplicate prin procesul verbal . nr._ cu sancțiunea avertismentului și atrage atenția petentului asupra consecințelor faptelor sale.
Menține ca legale și temeinice toate celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 22 aprilie 2015, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. jud. II
4 ex, 11 mai 2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5985/2015. Judecătoria IAŞI | Cereri. Sentința nr. 5136/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
