Pretenţii. Sentința nr. 846/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 846/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 35500/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 846/2015
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. Z.
Grefier L. C.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant S.C. "S." S.A. și pe pârâta C. ANIȘOARA, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din data de 12.01.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru astăzi, 23.01.2015, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
La data de 06.10.2014 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._ cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. S. S.A., prin care se solicita instanței pronunțarea unei hotărâri prin care pârâta C. ANIȘOARA să fie obligată la plata sumei de 313,68 lei cu titlu de preț și 135,93 lei cu titlul de penalități. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapta acțiunii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul de salubritate nr._/2009, prin care reclamanta s-a obligat să colecteze, să transporte și să depoziteze reziduurile menajere pentru pârâtă, aceasta având obligația de a achita prețul serviciilor prestate pe baza facturilor emise de reclamantă. S-a susținut totodată că în baza art. 8 pct. 4 din contract, la acest debit au fost calculate penalități în cuantum de 135,93 lei, aplicându-se un coeficient de penalizare de 0,04 %, conform Legii nr. 51/2006, că respectivul contract o obligă pe pârâtă la respectarea clauzelor sale și că reclamanta a încercat rezolvarea amiabilă, convocând pârâta la conciliere.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1516 din Noul Cod Civil.
Acțiunea a fost legal timbrată.
La cererea de chemare în judecată au fost anexate copii xerox de pe următoarele înscrisuri: contractul de salubritate nr._/2009, invitație la conciliere, dovada primirii acesteia de către pârâtă, fișă calcul majorări de întârziere, facturi fiscale.
Deși legal citată, conform relațiilor S.E.I.P. (fila 21 dosar), pârâta C. ANIȘOARA nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță personal pentru a-și preciza poziția procesuală .
Instanța a administrat proba cu înscrisuri pentru reclamant.
Instanta a invocat, din oficiu, exceptia prescriptiei dreptului la actiune cu privire la pretentiile mai vechi de trei ani fata de data introducerii actiunii, solicitate cu titlu de penalități de intârziere .
Analizând cu prioritate, în temeiul art.248 C.p.civ., excepția prescriptiei dreptului la actiune, instanța constată că aceasta este întemeiată, pentru considerentele de mai jos:
Cu privire la fundamentarea în drept a pretențiilor formulate de către reclamantă, instanța notează faptul că aceasta a invocat prevederile noului cod civil. Urmărind dispozițiile de aplicare a legii în timp inserate în art. 6 Noul Cod civil, instanța notează că unul dintre principiile fundamentale este reprezentat de neretroactivitatea legii civile. În acord cu art. 5 din Legea 71/2011, legea de punere în aplicare a noului cod civil, dispozițiile Codului civil se aplica tuturor actelor si faptelor încheiate sau, după caz, produse ori savarsite după ., precum si situațiilor juridice născute după .. Dispozițiile Codului civil sunt aplicabile si efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea si capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție si obligația legala de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor si din raporturile de vecinătate, daca aceste situații juridice subzista după . Codului civil. Analizând dispozițiile legale prin prisma principiului enunțat, precum și a intenției legiuitorului, se poate observa că efectele deja produse, ale situațiilor juridice trecute, cad în continuare sub incidența vechii reglementări a Codului Civil, anterioară momentului octombrie 2011. Pe cale de consecință, deși a fost pornit sub incidența noului cod civil, prezentul proces este analizat prin prisma vechii reglementări în materie civilă, fiind vorba în esență de efecte deja produse ale unui contract încheiat sub legea veche, fiind aplicabile si prev. Decretului nr. 167/1958 cu privire la prescriptia drepului la actiune.
Dreptul la actiune are doua acceptiuni si anume, de drept la actiune în sens material si de drept la actiune în sens procesual. În sens material, dreptul la actiune înseamna posibilitatea titularului dreptului subiectiv de a obtine prin intermediul instantelor judecatoresti ori a altor organe jurisdictionale executarea unei obligatii sau recunoasterea unui drept contestat. În sens procesual, dreptul la actiune înseamna posibilitatea reclamantului de a sesiza instanta de judecata, într-un caz concret pentru apararea unui drept subiectiv încalcat sau contestat. Dreptul la actiune în sens procesual nu este limitat în timp, titularul dreptului subiectiv civil putând oricând sa se adreseze organelor de jurisdictie pentru apararea dreptului sau. Ceea ce se prescrie prin prescriptia extinctiva este numai dreptul la actiune în sens material, adica posibilitatea titularului dreptului civil subiectiv de a valorifica, pe calea constrângerii de stat, a dreptului încalcat sau contestat.
Asadar, exercitarea dreptului la actiune în sens material este limitata în timpul prevazut de lege denumit termen de prescriptie.
Prescriptia extinctiva poate fi de deci definita ca fiind stingerea dreptului la actiune în sens material, neexercitat în termenul prevazut de lege.
Or, in prezenta cauza, instanța retine ca fostdepășit, in parte, termenul de trei ani de zile cu privire la penalitățile de întârziere, pentru următoarele considerente:
Astfel, raportat la data la care s-a introdus acțiunea ( 06.10.2014), coroborat cu data scadentei facturilor ( fila 8 ds.), dar si cu prevederea contractuală potrivit căreia neachitarea facturii in 30 de zile de la data scadentei atrage penalități de întârziere ( art. 8 pct. 4 din contract), instanța menționând că din acest moment începe să curgă fiecare termen de prescripție de 3 ani aplicabil, va admite excepția prescripției dreptului la acțiune si va respinge ca atare pretențiile in cuantum de 22,17 lei aferente perioadei 31.10.2010 –19.04.2013 ( aceasta fiind data trecuta in dreptul documentului_, factura fiind trecuta cu scadenta la data de 15.08.2011) .
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Între reclamanta S.C. S. S.A. și pârâta C. ANIȘOARA s-a încheiat contractul de prestări servicii nr._/2009 prin care reclamanta se obliga să ridice și să transporte reziduurile menajere pentru persoanele care locuiesc la adresa menționată, iar pârâta se obliga să achite prețul serviciilor prestate pe baza facturilor emise de reclamantă.
Cu privire la capătul 1 de cerere privind prețul serviciilor de salubrizare, instanța reține că, potrivit art. 8 pct. 3 din contractul părților, plata se efectuează în termen de 15 de zile de la data primirii facturii.
Potrivit art. 969 din Codul civil ( art. 1169 Noul cod civil), convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Instanța reține că potrivit facturilor fiscale depuse la dosar pârâta datorează reclamantei suma de 313,68 lei cu titlu de contravaloare a facturilor emise în perioada 02-2012 – 01.2013.
Din analiza prevederilor art. 1169 din vechiul Cod civil, care dispun că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, rezultă că reclamantul - creditor care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic al acesteia, iar pârâtul - debitor care pretinde că a executat obligația asumată trebuie să facă dovada acestei executări prin mijloacele de probă admise de lege.
În speță, instanța reține că reclamanta-creditoare a făcut, in privinta debitului principal, dovada existenței unei obligații certe, lichide și scadente prin contractul depus la dosar și facturile sus-menționate, iar pârâta – debitoare nu a făcut dovada executării acestei creanțe.
În concluzie, pentru motivele de fapt și de drept prezentate, instanța urmează a admite acest capăt de cerere și a obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 313,68 lei cu titlu de preț.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea de penalități de întârziere aferente prețului serviciilor, instanța reține că potrivit art. 8 pct. 4 din contractul părților, în cazul neîndeplinirii obligației de plată, de la data scadenței beneficiarul va plăti în afara sumei datorate și majorări de întârziere conform legilor în vigoare.
Față de aspectele învederate anterior instanța reține că părțile au procedat la momentul încheierii contractului la o evaluare convențională anticipată a prejudiciului ce ar putea fi înregistrat de creditor în cazul neexecutării la timp a obligației de plată a contravalorii serviciilor prestate.
Prin urmare, având în vedere caracterul accesoriu precum și semnificația clauzei penale instanța apreciază că aceasta este datorată atunci când sunt întrunite toate condițiile acordării de despăgubiri, respectiv condițiilor angajării răspunderii civile contractuale.
Față de aceste considerente, instanța reține că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1079 din vechiul cod civil (1523 din Noul cod civil), debitorul fiind de drept în întârziere, părțile contractând expres că debitorul va fi în întârziere la momentul scadenței.
În speță, instanța reține că reclamanta a efectuat, cu rezerva celor precizate anterior cu privire la exceptia prescripției dreptului la actiune, un calcul corect al penalităților de întârziere pentru sumele datorate de pârâtă, aplicând un coeficient de penalizare prevăzut de legile în vigoare la momentul emiterii facturilor –0,04% pentru fiecare zi de întârziere conform Legii nr. 51/2006.
Pentru motivele de drept și de fapt expuse, instanța urmează a admite in parte capătul de cerere privind acordarea penalităților de întârziere și a o obliga pe pârâta C. ANIȘOARA la plata către reclamantă a sumei de 98,33 lei cu titlul de penalități de întârziere aferente perioadei 31.08._13 .
În ce privește cheltuielile de judecată, în temeiul art. 451 din Codul de procedură civilă, instanța reține că pârâta C. ANIȘOARA este, in parte, în culpă în ceea ce privește declanșarea prezentului proces și urmează a o obliga la plata către reclamantă a sumei de 41,31 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de taxa de timbru, suma fiind acordată proporțional cu pretențiile admise .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite exceptia prescriptiei dreptului la actiune si respinge ca atare pretentiile solicitate cu titlu de penalități de intârziere in cuantum de 22,17 lei aferente perioadei 31.10.2010 –19.04.2013 .
Admite in parte acțiunea având ca obiect pretenții formulată de reclamanta S. S.A. cu sediul în Iași, Șoseaua Națională, nr. 43,în contradictoriu cu pârâta C. Anișoara, CNP:_, domiciliată în IAȘI, ., .. A, ., J. IAȘI.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 313,68 lei, cu titlu de debit principal, aferentă perioadei februarie 2012 – ianuarie 2013 și 98,33 lei cu titlul de penalități de întârziere aferente perioadei 31.08._13.
Obliga pârâta la plata sumei de 41,31 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentate de taxa de timbru acordate proportional cu pretentiile admise .
Cu drept de apel in 30 zile de la comunicare, calea de atac urmând a fi depusa la Judecătoria Iasi.
Pronunțată în ședință publică azi 23.01.2015 .
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. Z.I./Tehnored. L.C. 4 ex/18.02.2015
| ← Fond funciar. Sentința nr. 400/2015. Judecătoria IAŞI | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
