Pretenţii. Sentința nr. 9027/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9027/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 1351/245/2015
Acesta nu este document finalizat
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9027/2015
Ședința publică de la 01 Iulie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. A.
Grefier L. C.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant M. IAȘI, PRIN PRIMAR și pe pârât ., curator N. S. D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de din data de 10.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din data de 10.06.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 26.06.2015 și ulterior pentru astăzi, 01.07.2015, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei de față:
Constată ca la data de 22.01.2015 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, sub nr. de dosar_, cererea prin care reclamantul M. Iași a chemat în judecată pe pârâta . solicitând instanței obligarea acesteia la plata sumei de 221,89 lei reprezentând taxă folosință teren aferentă perioadei 01.01._11 și a sumei de 507,71 lei reprezentând majorări de întârziere calculate la data de 16.10.2013.
In fapt motivează reclamantul că între M. Iași și . s-a încheiat contractul nr._/01.01.2007 pentru folosința terenului în suprafață de 4,9 mp situat în Iași, ., . pentru cale de acces, că în data de 23 august 2011 și 30 noiembrie 2011 părțile contractante au încheiat note de constatare potrivit cărora pârâta recunoaște faptul că folosește suprafața de teren de 4,9 mp pentru cale de acces, însă chiar dacă nu deține forma scrisă a contractului aceasta datorează taxă de folosință și penalități aferente.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 1240, art. 1270, art. 1350 si art. 1796 din Noul Cod Civil.
In dovedirea cererii formulate a solicitat proba cu înscrisuri.
A fost solicitată judecată în lipsă.
Cererea, scutită de plata taxei de timbru a fost însoțită de înscrisuri în copie certificată – pag. 5-17.
Pârâta, prin curator, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii.
Susține că între între M. lași și . s-a încheiat contractul nr._/2007 pentru folosința terenului în suprafață de 4,9 mp situat în ., ., parter, utilizat pentru calea de acces la imobil, că respectivul contract a fost încheiat pentru perioada 01.04._07 și că ulterior a fost încheiat actul adițional nr._/2010, prin care contractul a fost prelungit de la data de 01.01.2010 până la data de 31.12.2010, astfel că pentru perioada 01.01._10 nu exista contract.
Susține că penalitățile au fost calculate pentru perioada care excede perioadei indicate în acțiune și că înscrisurile la care face referire reclamanta nu reprezintă o recunoaștere a pârâtei ci sunt note de constatare ale unor angajați ai reclamantului, aduse la cunoștință administratorului pârâtei.
Reclamanta nu a formulat răspuns la întâmpinare.
La termenul din data de 10.06.2015, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01._11.
Reclamantul nu a formulat răspuns la excepție.
Pârâta, prin curator, a solicitat admiterea excepției.
In etapa cercetării procesului a fost administrată proba cu înscrisuri.
Deliberând asupra excepției invocate, instanța are în vedere:
Conform art. 6 alin 4 NCC si art. 201 din legea nr.71/2011, prescripțiile începute si neîmplinite la momentul intrării in vigoare a legii noi sunt supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Așadar, pornind de la aceasta regula generala rezulta ca prescripțiile începute anterior datei de 01.10.2011 ( cum este cazul de fata) si împlinite sau neîmplinite pana la aceasta data sunt supuse prevederilor Decretului 167/1958.
Astfel, daca prescripția a început sa curgă potrivit dispozițiilor decretului-lege se vor aplica prevederile acestui act normativ sub orice aspect ce interesează prescripția, deci si in ceea ce interesează posibilitatea ei de invocare din oficiu de către instanța de judecată.
Dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege, care potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958 este de 3 ani.
Potrivit art. 7 alin. 1 din decretul nr. 167/1958 prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune iar potrivit art. 1886 cod civil „Nici o prescripție nu poate începe a curge înainte de a se naște acțiunea supusă acestui mod de stingere”.
Constatând că prin acțiune reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata unor debite ce au avut scadența anterior datei de 30.09.2011, în cauză nefiind incidente cazurile de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției, urmează a admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru sumele scadente anterior datei de 30.09.2011, cu consecința respingerii cererii.
Cu privire la restul debitului, examinând cererea, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține:
In fapt, între M. Iași și . s-a încheiat contractul nr._/01.01.2007 pentru folosința terenului în suprafață de 4,9 mp situat în lași, ., ., parter, utilizat pentru cale de acces. Contractul a fost încheiat pentru perioada 01.04._07. Prin actul adițional nr._/2010, durata contractului a fost prelungită de la data de 01.01.2010 până la data de 31.12.2010.
Potrivit prevederilor contractului, neplata la termen a taxei trimestriale, atrage majorări de întârziere.
Potrivit art. 102 alin. (1) din Legea nr.71/2011 contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. Astfel, în raport de data încheierii contractelor de furnizare, instanța constată că legea care era în vigoare la momentul încheierii contractelor este Cod civil de la 1864.
Potrivit art. 969 Cod civil de la 1864, convenția are putere de lege între părțile contractante, acestea fiind ținute să execute obligațiile pe care și le-au asumat.
Potrivit anexei de la pag. 6 dosar, pârâta datorează suma de 103,89 lei reprezentând taxa de folosință ce trebuia achitata la data de 15.11.2011 si suma de 49,87 lei reprezentând penalități de întârziere.
Instanța nu poate reține apărările pârâtei, cu privire la nedatorarea sumei, în condițiile în care la dosar exista contractul încheiat între părți, actul adițional și notele de constatare din care rezultă recunoașterea debitului, de către pârâtă, prin administrator.
Urmează în consecință a admite în parte cererea și a obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 103,89 lei reprezentând taxă folosință teren și a sumei de 49,87 lei reprezentând majorări de întârziere calculate la data de 16.10.2013.
Cu privire la cererea curatorului de majorare a remunerației, instanța reține că potrivit art. 58 al. 4 teza finală din Noul cod de procedură civilă, remunerația curatorului va putea fi majorată, ținându-se seama de activitatea desfășurată.
Având în vedere însă complexitatea cauzei și faptul că cererea a fost soluționată la două termene, curatorul depunând doar întâmpinare la dosar, instanța apreciază că nu se impune majorarea remunerației.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru debitul și penalitățile anterioarei datei de 30.09.2011 și în consecință respingere cererea formulată de reclamantă ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Admite în parte cererea formulata de reclamantul M. Iasi, prin primar, cu sediul în Iași, . și Sfânt nr. 11, jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Iași, ., ., parter, ., C. RO6789796, înregistrată sub nr. J22-3510-94.
Obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 103,89 lei reprezentând taxă folosință teren și a sumei de 49,87 lei reprezentând majorări de întârziere calculate la data de 16.10.2013.
Respinge cererea privind majorarea remunerației curatorului.
Obligă pârâta să plătească statului suma de 150 de lei cu titlu de remunerație provizorie pentru curatorul A. D. S..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecatoria Iasi.
Pronunțată în ședință publica azi, 01.07.2015.
PREȘEDINTE
GREFIER
Pentru grefier aflat în concediul de odihnă,
semnează grefierul șef al secției civile,
Red / Tehnored. A.M
4 exemplare /21.07.2015.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 7876/2015. Judecătoria IAŞI | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 8176/2015.... → |
|---|
