Pretenţii. Sentința nr. 9530/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9530/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 27-07-2015 în dosarul nr. 9362/245/2015
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9530/2015
Ședința publică de la 27 Iulie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: I. Z.
Grefier: A.-E. B.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta . contradictoriu cu pârâtul G. O. și curator A. D. L. A. P. P. G. O., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 13.07.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
La data de 3 aprilie 2015 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. 9362/245/2015, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. S. S.A., prin care se solicita instanței pronunțarea unei hotărâri prin care pârâtul G. O. să fie obligat la plata sumei de 153 lei cu titlu de preț si 20,19 lei cu titlul de penalități de întârziere aferente facturilor emise in perioada 03._. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapta acțiunii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâtul contractul de salubritate nr._/20.11.2002, prin care reclamanta s-a obligat să colecteze, să transporte și să depoziteze reziduurile menajere pentru pârât, aceasta având obligația de a achita prețul serviciilor prestate pe baza facturilor emise de reclamantă. S-a susținut totodată că în baza art. 8 pct. 4 din contract, la acest debit au fost calculate penalități în cuantum de 20,19 lei, aplicându-se un coeficient de penalizare de 0,04 %, conform Legii nr. 51/2006, că respectivul contract il obligă pe pârât la respectarea clauzelor sale și că reclamanta a încercat rezolvarea amiabilă, convocând pârâtul la conciliere.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1516 din Noul Cod Civil.
Acțiunea a fost legal timbrată.
La cererea de chemare în judecată au fost anexate copii xerox de pe următoarele înscrisuri: contractul de salubritate nr._/20.11.2002, invitație la conciliere, dovada primirii acesteia de către pârât, fișă calcul majorări de întârziere, facturi fiscale.
Legal citat, inclusiv prin publicitate, pârâtul G. O. prin curator a depus întâmpinare .
In motivarea acesteia, pârâtul a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune cu privire la pretentiile solicitate, solicitând pe fondul actiunii respingerea cererii.
Întâmpinarea a fost motivata in drept pe prev art 205 al 2, 245-248 Cod proc civ, art 2517, 2526 Cod Civil.
La dosar, a fost atasat răspuns la intâmpinare din partea reclamantei prin care reclamanta a răspuns la apărările formulate in cadrul intâmpinării.
Instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar pentru ambele părti.
Analizând cu prioritate, în temeiul art.248 C.p.civ., excepția prescriptiei dreptului la actiune, instanța constată că aceasta este întemeiată, pentru considerentele de mai jos:
Cu privire la fundamentarea în drept a pretențiilor formulate de către reclamantă, instanța notează faptul că aceasta a invocat prevederile noului cod civil. Urmărind dispozițiile de aplicare a legii în timp inserate în art. 6 Noul Cod civil, instanța notează că unul dintre principiile fundamentale este reprezentat de neretroactivitatea legii civile. În acord cu art. 5 din Legea 71/2011, legea de punere în aplicare a noului cod civil, dispozițiile Codului civil se aplica tuturor actelor si faptelor încheiate sau, după caz, produse ori savarsite după ., precum si situațiilor juridice născute după .. Dispozițiile Codului civil sunt aplicabile si efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea si capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție si obligația legala de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor si din raporturile de vecinătate, daca aceste situații juridice subzista după . Codului civil. Analizând dispozițiile legale prin prisma principiului enunțat, precum și a intenției legiuitorului, se poate observa că efectele deja produse, ale situațiilor juridice trecute, cad în continuare sub incidența vechii reglementări a Codului Civil, anterioară momentului octombrie 2011. Pe cale de consecință, deși a fost pornit sub incidența noului cod civil, prezentul proces este analizat prin prisma vechii reglementări în materie civilă, fiind vorba în esență de efecte deja produse ale unui contract încheiat sub legea veche, fiind aplicabile si prev. Decretului nr. 167/1958 cu privire la prescriptia drepului la actiune.
Dreptul la actiune are doua acceptiuni si anume, de drept la actiune în sens material si de drept la actiune în sens procesual. În sens material, dreptul la actiune înseamna posibilitatea titularului dreptului subiectiv de a obtine prin intermediul instantelor judecatoresti ori a altor organe jurisdictionale executarea unei obligatii sau recunoasterea unui drept contestat.În sens procesual, dreptul la actiune înseamna posibilitatea reclamantului de a sesiza instanta de judecata, într-un caz concret pentru apararea unui drept subiectiv încalcat sau contestat. Dreptul la actiune în sens procesual nu este limitat în timp, titularul dreptului subiectiv civil putând oricând sa se adreseze organelor de jurisdictie pentru apararea dreptului sau. Ceea ce se prescrie prin prescriptia extinctiva este numai dreptul la actiune în sens material, adica posibilitatea titularului dreptului civil subiectiv de a valorifica, pe calea constrângerii de stat, a dreptului încalcat sau contestat.
Asadar, exercitarea dreptului la actiune în sens material este limitata în timpul prevazut de lege denumit termen de prescriptie.
Prescriptia extinctiva poate fi de deci definita ca fiind stingerea dreptului la actiune în sens material, neexercitat în termenul prevazut de lege.
Or, in prezenta cauza, instanta retine ca nu a fost depășit termenul de trei ani de zile, pentru următoarele considerente:
Astfel, raportat la data la care s-a formulat actiunea ( 03.04.2015), coroborat cu data scadentei facturilor ( fila 8 ds), dar si cu prevederea contractuală potrivit căreia neachitarea facturii in 30 de zile atrage penalități de intârziere ( art 5 pct 4 din contract), instanta constata ca a fost respectat termenul de trei ani de zile pentru introducerea actiunii.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 20.11.2002 s-a încheiat între reclamanta S.C. S. S.A. și pârâtulG. O. contractul de prestări servicii nr._/20.11.2002 prin care reclamanta se obliga să ridice și să transporte reziduurile menajere pentru persoanele care locuiesc la adresa menționată, iar pârâtul se obliga să achite prețul serviciilor prestate pe baza facturilor emise de reclamantă.
Cu privire la capătul 1 de cerere privind prețul serviciilor de salubrizare, instanța reține că, potrivit art. 5 pct. 3 din contractul părților, plata se efectuează în termen de 30 de zile de la data emiterii facturii.
Potrivit art. 969 din Codul civil ( art. 1169 noul cod civil), convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Din analiza prevederilor art. 1169 din vechiul cod civil, care dispun că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, rezultă că reclamantul - creditor care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic al acesteia, iar pârâtul - debitor care pretinde că a executat obligația asumată trebuie să facă dovada acestei executări prin mijloacele de probă admise de lege.
În speță, instanța reține că reclamanta-creditoare a făcut dovada existenței unei obligații certe, lichide și scadente prin contractul depus la dosar și facturile sus-menționate, iar pârâtul – debitor nu a făcut dovada executării acestei creanțe.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea de penalități de întârziere aferente prețului serviciilor, instanța reține că potrivit art. 8 pct. 4 din contractul părților, în cazul neîndeplinirii obligației de plată, de la data scadenței beneficiarul va plăti în afara sumei datorate și majorări de întârziere conform legilor în vigoare.
Față de aspectele învederate anterior instanța reține că părțile au procedat la momentul încheierii contractului la o evaluare convențională anticipată a prejudiciului ce ar putea fi înregistrat de creditor în cazul neexecutării la timp a obligației de plată a contravalorii serviciilor prestate.
Prin urmare, având în vedere caracterul accesoriu precum și semnificația clauzei penale instanța apreciază că aceasta este datorată atunci când sunt întrunite toate condițiile acordării de despăgubiri, respectiv condițiilor angajării răspunderii civile contractuale.
Față de aceste considerente, instanța reține că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1079 din vechiul cod civil (1523 din Noul cod civil), debitorul fiind de drept în întârziere, părțile contractând expres că debitorul va fi în întârziere la momentul scadenței.
În speță, instanța reține că reclamanta a efectuat un calcul corect al penalităților de întârziere pentru sumele datorate de pârât aferente perioadei martie 2012-iulie 2012, aplicând un coeficient de penalizare prevăzut de legile în vigoare la momentul emiterii facturilor –0,04% pentru fiecare zi de întârziere conform Legii nr. 51/2006 ( fila 8 ds).
P. motivele de drept și de fapt expuse, instanța urmează, a admite capătul de cerere accesoriu privind acordarea penalităților de întârziere și a obliga pe pârâtul G. O. la plata către reclamantă a sumei de 20,12 lei cu titlul de penalități de întârziere aferente facturilor emise in perioada martie 2012-iulie 2012.
În ce privește cheltuielile de judecată, în temeiul art. 451 din Codul de procedură civilă, instanța reține că pârâtul G. O. este în culpă în ceea ce privește declanșarea prezentului proces și urmează a-l obliga la plata către reclamantă a sumei de pe pârât să plătească reclamantei suma de 330 de lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentate de taxa de timbru, onorariu curator si cheltuieli de publicitate .
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge exceptia prescriptiei dreptului la actiune ca fiind neintemeiată.
Admite actiunea formulata de reclamanta S.C. "S." S.A. IAȘI, cu sediul în IASI, . județul IAȘI, in contradictoriu cu pârâtul G. O. prin curator D. L. A., cu sediul în IAȘI, ., ., . .
Obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 153 lei cu titlu de contravaloare a facturilor de salubritate emise in perioada 03._ si suma de 20,19 de lei cu titlu de penalități de întârziere aferente aceleiași perioade .
Obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 330 de lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentate de taxa de timbru, onorariu curator si cheltuieli de publicitate.
Cu apel in 30 zile de la comunicare, calea de atac urmând a fi depusa la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.07.2015 .
Președinte, Grefier,
Z. I. B. A.-E.
RED./TEHORED. Z.I.
4 EX./07.09.2015
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Pretenţii. Sentința nr. 9325/2015. Judecătoria IAŞI → |
|---|
