Pretenţii. Sentința nr. 9782/2015. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9782/2015 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 31-08-2015 în dosarul nr. 9782/2015
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 9782/2015
Ședința publică de la 31 August 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE E. L. A.
Grefier S. M. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanții P. V., C. C., P. V. C., P. I. în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE P. ., având ca obiect pretenții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 24.08.2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când, instanța a reținut cauza în pronunțare și când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de 31.08.2015, când,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub numărul_ din 16.05.2014, reclamantul P. V. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei ASOCIAȚIA DE P. . la plata sumei de_,38 lei reprezentând plată nedatorată și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat, în esență, că a fost obligat să achite pârâtei la data de 31.05.2013, suma de_,38 lei reprezentând penalități de întârziere, fiind șantajat de aceasta, deoarece când a solicitat eliberarea unei adeverințe de către asociația de proprietari pentru a putea să vândă apartamentul deținut, adeverință necesară la notariat, conducerea asociației i-a precizat în mod ferm că nu-i va elibera adeverința decât dacă achită suma descrisă.
Reclamantul a mai arătat că nu este obligat la plata penalităților, deoarece prin sentința civilă nr.2299/11.02.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar nr._/245/2012, a fost respins capătul de cerere referitor la penalități și că a fost constrâns de membri asociației să achite și penalitățile înregistrate la aceștia, deși prin sentința amintită s-a stabilit că nu datorează și penalități, aceasta fiind singura modalitate prin care asociația îi putea elibera o adeverință din care să reiasă că nu înregistra datorii necesară la notariat, plata efectuată fiind una nedatorată.
În ceea ce privește temeiul legal al acțiunii, reclamantul a arătat că aceasta se poate întemeia atât pe principiul îmbogățirii fără justă cauză (pârâta sporindu-și veniturile pe seama sa) cât și pe cel al plății nedatorate (aspect susținut de hotărârea judecătorească).
În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, atașând în copie conformă proces verbal de închidere a medierii nr.2/12.07.2013 fila 7, contract de vânzare cumpărare nr.2562/31.05.2013 filele 8-10, carte identitate reclamant fila 11, sentința civilă nr.2299/11.02.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar nr._/245/2012 filele 13-14, adeverință nr.47/31.05.2013 fila 15.
În drept, a invocat prevederile art.1341 și urm., art.1345 Cod civil.
În cauză, s-a realizat regularizarea acțiunii în acord cu prevederile art.200 Cod procedură civilă în care reclamantului i s-a pus în vedere să facă dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 681,72 lei stabilită în acord cu prevederile art.3 alin.1 lit.c din OG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Prin serviciul registratură de la data de 30.05.2014, reclamantul a formulat cerere de ajutor public judiciar de la plata taxei judiciare de timbru ce a fost soluționată prin încheierea din 16.06.2014 filele 23-24, în sensul respingerii, pentru considerentele ce acolo au fost arătate, soluție menținută prin încheierea din 29.09.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar nr._ /a1.
Prin serviciul registratură de la data de 13.11.2014, reclamanții C. C., P. V. C., P. I. au arătat că înțeleg să continue acțiunea promovată de tatăl lor decedat, reclamantul P. V.; cu aceeași ocazie, au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 682 lei, depunând certificat de calitate de moștenitor nr.72/29.08.2014 fila 30, certificat de deces . nr._/19.08.2014 fila 31.
Pârâta, legal citată nu a înțeles să formuleze întâmpinare.
Din dispoziția instanței a fost atașat dosarul nr._/245/2012 al Judecătoriei Iași.
Prin serviciul registratură de la data de 18.02.2015, pârâta a depus precizări la dosarul cauzei prin care a solicitat ca instanța să ia act de faptul că nu are cunoștință de niciun litigiu nesoluționat cu reclamantul P. V. și să respingă acțiunea ca neîntemeiată.
Pârâta a mai arătat că reclamantul P. V. a fost chemat în judecată în anul 2012 pentru neplata cheltuielilor de întreținere și a penalităților, acțiune ce a făcut obiectul dosarului nr._/245/2012, hotărâre ce a fost executată de bună voie de către acesta, în condițiile în care la data de 31.05.2013 și-a achitat către asociație toate debitele acumulate până la acea dată și în care asociația a făcut o cerere către OCPI pentru desființarea privilegiului imobiliar instituit asupra apartamentului reclamantului P. V..
Sub același aspect, pârâta a mai arătat că după achitarea debitelor restante, asociația nu a mai ridicat nicio pretenție asupra reclamantului, neînțelegând de ce aceasta ar fi promovat o acțiune în justiție în contra sa.
În dovedire a anexat contract de vânzare cumpărare nr.2562/31.05.2013 filele 44-46.
La termenul din 23.02.2015, instanța a constatat că în cursul procesului a decedat reclamantul P. V., că moștenitorii acestuia sunt reclamanții C. C., P. V. C. și P. I. care au arătat că înțeleg să continue acțiunea demarată de reclamantul P. V. și a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile existente la dosar considerându-le necesare, utile și concludente în soluționarea prezentei cauze.
Prin serviciul registratură de la data de 18.03.2015, ca urmare a solicitării instanței, pârâta a depus precizări la dosarul cauzei prin care a reiterat susținerile din precizările depuse prin serviciul registratură de la data de 18.02.2015, arătând că nu are calitate procesual pasivă în cauză; cu aceeași ocazie, a atașat în copie conformă chitanța nr.751/31.05.2013 fila 50, chitanța nr.752/31.05.2014 fila 51, fișă cont cheltuieli de întreținere aferentă anului 2013 fila 52, listă plată aferentă lunii aprilie 2013 filele 54-58.
La termenul din 06.04.2015, excepția lipsei de calitate procesual pasivă în cauză a fost calificată ca fiind o apărare de fond.
Pentru termenul din 15.06.2015 și 24.08.2015, pârâta a fost citată cu mențiunea de a depune în copie conformă listele de plată pentru perioada 11._, dovezile de plată de către reclamantul P. V. a cotelor aferente acestei perioade, Hotărârea Adunării Generale respectiv a Comitetului Executiv de stabilire a cuantumului penalităților aferente perioadei 11._, precum și un centralizator de calcul a penalităților aferent perioadei 11._ cu indicarea defalcată a: dată listă de plată, dată scadență, sumă de plată, data plății, suma plătită, număr zile de întârziere, procent penalitate, suma din penalitate achitată, data plății, total penalitate, solicitări cărora pârâta nu a înțeles să dea curs.
În ceea ce privește înscrisurile depuse de pârâtă prin serviciul registratură de la data de 25.08.2015, acestea nu pot fi luate în considerare la darea soluției în acord cu prevederile art.394 alin.3 Cod procedură civilă, în condițiile în care au fost depuse la dosarul cauzei după rămânerea în pronunțare asupra pricinii (după închiderea dezbaterilor, părțile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 10.12.2012 sub nr._/245/2012, pârâta Asociația de P. ., în calitate de reclamantă, în contradictoriu cu reclamantul P. V., în calitate de pârât, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de_,32 lei din care 8712,95 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere curente pentru luna octombrie 2012 și 8826,37 lei cu titlu de penalități de întârziere pentru apartamentul din Iași, șoseaua Națională, nr.44C, ., ., județul Iași, astfel cum rezultă din cerere de chemare în judecată fila 2 dosar nr._/245/2012.
Prin sentința civilă nr.2299/11.02.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar nr._/245/2012 definitivă și irevocabilă la data de 27.03.2013, a fost admisă în parte acțiunea formulată de pârâta Asociația de P. ., în calitate de reclamantă, în contradictoriu cu reclamantul P. V., în calitate de pârât, a fost obligat acesta să plătească asociației reclamante suma de 8712,95 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și a fost respinsă cererea acesteia privind obligarea reclamantului să plătească penalități și cheltuieli de judecată, reținându-se, în esență, că acțiune este întemeiată parțial deoarece reclamantul nu a făcut dovada achitării către asociație a contravalorii utilităților de care a beneficiat până în luna octombrie 2012, în sumă de 8712,95 lei, dar că în ceea ce privește cererea asociației de obligare a reclamantului la plata penalităților și cheltuielilor de judecată, instanța le va respinge deoarece nu s-a făcut dovada adoptării acestora prin hotărâre a asociației și/sau comitetului executiv și nici nu s-au depus chitanțe de plata a onorariului de avocat, astfel cum rezultă din sentința civilă nr.2299/11.02.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar nr._/245/2012 filele 13-14.
Prin chitanța nr.751/31.05.2013, eliberată de pârâta Asociația de P. . pe numele reclamantului P. V., s-a realizat încasarea de la reclamantul P. V. a sumei de_,07 lei cu titlu de restanță liste plată aprilie 2013 și întreținere aprilie 2013, astfel cum rezultă din chitanța nr.751/31.05.2013 fila 50.
Prin chitanța nr.752/31.05.2013, eliberată de pârâta Asociația de P. . pe numele reclamantului P. V., s-a realizat încasarea de la reclamantul P. V. a sumei de_,38 lei cu titlu de penalități până la 31.05.2013, astfel cum rezultă din chitanța nr.752/31.05.2013 fila 51.
Prin adeverința nr.47/31.05.2013 fila 15 eliberată de Asociația de proprietari ., s-a atestat că proprietarul apartamentului nr.2 situat la etajul 4, ., nr.44C figurează la data de 31.05.2013 în evidența contabilă a asociației cu suma de plată de 0 lei.
Prin contract de vânzare cumpărare autentificat de B.N. I. P. prin încheierea de autentificare nr.2562/31.05.2013, reclamanții P. V., C. C., P. V. C., P. I., în calitate de vânzători, au vândut numiților R. P. și R. C., apartamentul nr.2 situat în Iași, șoseaua Națională, nr.44C, ., ., cumpărătorii luând la cunoștință că nu sunt datorii, cheltuieli de întreținere și penalități la asociația de proprietari, conform adeverinței eliberată de asociația de proprietari, astfel cum rezultă din contract de vânzare cumpărare autentificat de B.N. I. P. prin încheierea de autentificare nr.2562/31.05.2013 filele 8-10.
La data de 18.08.2014, reclamantul P. V. a decedat, astfel cum rezultă din certificat de deces . nr._/19.08.2014 fila 31, acțiunea fiind continuată de moștenitorii acestuia C. C., P. V. C., P. I., astfel cum rezultă din certificat de calitate de moștenitor nr.72/29.08.2014 fila 30.
În ceea ce privește legea aplicabilă prezentului litigiu, văzând dispozițiile art.6 din Noul Cod Civil, potrivit cărora actele și faptele juridice încheiate sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele în vigoare la data încheierii sau după caz producerii lor, legea aplicabilă în cauza de față, având în vedere data achitării contravalorii penalităților de întârziere, este dată de dispozițiile noului Cod civil.
În drept, având în vedere pluralitatea de temeiuri juridice invocate de către reclamant, art.1341 și urm. cod civil (plata nedatorată) cât și art.1345 Cod civil (îmbogățirea fără justă cauză), instanța în temeiul rolului activ prevăzut de art.22 alin.4 Cod procedură civilă și în vederea garantării dreptului de acces la instanță ca și garanție a dreptului la un proces echitabil, în sensul art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, este datoare să califice acțiunea reclamantului continuată de moștenitorii acestuia.
În ceea ce privește instituția plății nedatorate invocată de reclamant drept temei de drept al acțiunii, apare ca neincidentă în speță pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
Potrivit prevederilor art.1341 și următoarele Cod civil, prin plată nedatorată se înțelege executarea de către o persoană a unei obligații la care nu era ținută și pe care a făcut-o fără intenția de a plăti datoria altuia; cel care efectuează plata se numește solvens, iar cel care o primește se numește accipiens. Cu alte cuvinte, pentru a fi incidentă instituția plății nedatorate, drept fapt juridic licit ca izvor de obligații, trebuie a fi îndeplinire în mod cumulativ următoarele cerințe: 1. prestația pe care solvensul o execută trebuie să fie făcută cu titlu de plată; 2.datoria în vederea căreia s-a făcut plata să nu existe din punct de vedere juridic în raporturile dintre solvens și accipiens; 3.relativitatea cerinței ca plata să fi fost făcută din eroare (existența acestei condiții este relativ necesară pentru admisibilitatea acțiunii în repetițiune, eroarea lui solvens având ca efect absența cauzei care a stat la baza prestației executare, numai solvensul trebuind a fi în eroare, eroare care trebuie să aibă un caracter determinant).
Analizând gradual cele trei condiții sus-menționate, se constată îndeplinită prima condiție, în sensul că reclamantul a achitat cu titlu de plată contravaloarea penalităților calculate la cotele restante la întreținere până la data de 31.05.2013, astfel cum rezultă din chitanța nr.752/31.05.2014 fila 51, în vedere obținerii adeverinței nr.47/31.05.2013 necesară la notariat pentru înstrăinarea imobilului apartament ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nr.2562/31.05.2013.
În analiza celei de a doua condiții, deși pentru suma de 8826,37 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate până în luna octombrie 2012, sumă ce a făcut obiectul dosarului nr._/245/2012, nu exista obligația de plată a acesteia, față de diferența de 2708,01 lei (_,38 lei-8826,37 lei), reclamantul nu a făcut nicio precizare, puterea de lucru judecat a sentinței civile nr.2299/11.02.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar nr._/245/2012, întinzându-se doar până în luna octombrie 2012.
Cu alte cuvinte, deși până în luna octombrie 2012, prezentei instanțe i se opune cu putere de lucru judecat cele statuate prin sentința civilă nr.2299/11.02.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar nr._/245/2012 (efectul pozitiv al lucrului judecat în acord cu prevederile art.431 alin.2 Cod procedură civilă-oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acesteia din urmă), în sensul că asociația pârâtă nu a făcut dovada adoptării penalităților de întârziere prin hotărâre a asociației și/sau a comitetului executiv, pentru lunile noiembrie 2012-mai 2013, prezenta instanță nu poate trage concluzia inexistenței penalităților aferente acestor luni, atât timp cât nu a fost investită cu un asemenea capăt de cerere și atât timp cât reclamantul nu a invocat că nu ar fi existat pentru această perioadă o hotărâre de aprobare a penalităților la nivelul asociației pârâte.
Mai mult de atât, concluzia neaprobării penalităților de întârziere prin hotărâre a asociației și/sau a comitetului executiv, pentru lunile noiembrie 2012-mai 2013, nu poate rezulta nici din faptul că asociația pârâtă nu a înțeles să depune hotărârile adunării generale sau a comitetului executiv solicitate atât pentru termenul din 15.06.2015 cât și pentru termenul din 24.08.2015, atât timp cât reclamantul nu a arătat niciun moment că nu ar fi existat aceste hotărâri pentru această perioadă, apărarea lui fiind centrată pe considerentele sentinței civile nr.2299/11.02.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar nr._/245/2012, care astfel cum am arătat mai sus, produce efecte doar până în luna octombrie 2012.
În analiza celei de a treia condiții, instanța constată că aceasta nu este îndeplinită pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
Într-un prim aspect, pentru suma de 8826,37 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate până în luna octombrie 2012, sumă ce a făcut obiectul dosarului nr._/245/2012, cerința erorii nici nu se impune a fi existat atât timp cât plata acesteia se încadrează într-o situație de excepție, fiind în ipoteza unei obligații naturale.
Cu alte cuvinte, în ceea ce privește suma de 8826,37 lei, obligația reclamantului în calitate de debitor, era o obligație naturală degenerată, deoarece aceasta deși inițial s-a născut ca o obligație perfectă, pe deplin valabilă, odată cu pronunțarea sentinței civile nr.2299/11.02.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar nr._/245/2012 definitivă și irevocabilă, și-a pierdut eficacitatea, vitalitatea, adică dreptul la acțiune în justiție și celelalte mijloace juridice ofensive care o însoțeau.
Așadar, atât timp cât reclamantul în calitate debitor, în ceea ce privește suma de 8826,37 lei, ce era o obligație naturală degenerată, pentru plata căreia pârâta creditoare nu avea niciun mijloc de coerciție, a înțeles să o achite cu titlu de plată, a efectuat o plată valabilă și care nu mai poate fi restituită în acord cu prevederile art.1471 Cod civil (restituirea nu este admisă în privința obligațiilor naturale care au fost executate de bunăvoie).
În ceea ce privește diferența de 2708,01 lei, instanța nu poate trage concluzia existenței erorii, pe de o parte, din faptul că nici condiția inexistenței ei juridice nu este îndeplinită, iar pe de altă parte, prin raportare la faptul că reclamantul a făcut plata acesteia în deplină cunoștință de cauză, în speță, după cum chiar reclamantul P. V. a arătat în cuprinsul acțiunii, pentru că îi era necesară adeverința la notar pentru înstrăinarea apartamentului mai sus-menționat.
Așadar, apare ca deplin nejustificată susținerea reclamantului P. V. potrivit căreia asociația pârâtă l-a obligat, l-a șantajat și l-a constrâns la plata sumei de_,38 lei pentru eliberarea adeverinței din care să rezulte că nu are debite restante la asociația de proprietari, atât timp cât această plată i-a profitat, atât timp cât adeverința eliberată nr.47/31.05.2013 îi era imperios necesară pentru înstrăinarea imobilului apartament, sub sancțiunea nulității actului de vânzare cumpărare, în acord cu prevederile art.20 din Legea nr.230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari (proprietarii care își înstrăinează apartamentele sau spațiile cu altă destinație decât aceea de locuință sunt obligați ca la întocmirea formelor de înstrăinare să facă dovada achitării la zi a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari. Notarii publici nu vor autentifica actele de înstrăinare fără o adeverință din partea asociației de proprietari, care să reprezinte dovada achitării la zi a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, eliberată în original sub semnătura președintelui și a administratorului asociației de proprietari, cu precizarea numelui și prenumelui acestora, și cu ștampila asociației de proprietari. Actele de înstrăinare încheiate cu nerespectarea acestei obligații sunt nule de drept. În cazul existenței unor datorii către asociația de proprietari, înstrăinarea proprietății se poate face numai dacă se introduce în contract o clauză privitoare la preluarea datoriilor de către cumpărător.
Sub același aspect, în măsura în care reclamantul P. V. înțelegea să invoce un viciu de consimțământ al plății efectuate în data de 31.05.2013 cu privire la penalități, avea deschisă calea unei cereri separate, aspect nesolicitat pe calea acțiunii de față și nedovedit ca făcând obiectul vreunei alte acțiuni, deși sarcina probei îi revenea în acord cu prevederile art.249 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește instituția îmbogățirii fără just temei (fără justă cauză) invocată de reclamant drept temei de drept al acțiunii, apare ca incidentă în speță, dar în parte pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
Într-un prim aspect, instanța reține că reclamantul a invocat acest temei juridic pur formal, neînțelegând să motiveze în fapt incidența în speță a acestei instituții juridice.
Într-un alt aspect, instanța reține că potrivit art.1345 Cod civil, cel care, în mod neimputabil, s-a îmbogățit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ținut dincolo de limita propriei sale îmbogățiri.
Având în vedere acestea, prin îmbogățirea fără justă cauză se înțelege faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic, fapt din care se naște obligația pentru cel care își vede mărit patrimoniul său, de a restitui în limita măririi, către cel care și-a diminuat patrimoniul, acestuia din urmă fiindu-i recunoscută posibilitatea intentării unei acțiuni în justiție prin care să pretindă restituirea, acțiune numită actio de in rem verso.
Așadar, pentru a fi incidentă această instituție, trebuie a fi îndeplinite în mod cumulativ următoarele cerințe: 1.mărirea unui patrimoniu; 2.micșorarea unui alt patrimoniu ca o consecință a măririi altuia; 3.existența unei legături între sporirea unui patrimoniu și diminuarea celuilalt, în sensul că ambele fenomene, adică atât sporirea cât și micșorarea, să fie efectul unei cauze unice; 4. absența unei cauze legitime, a unei cauze juste, a unui temei juridic a măririi patrimoniului unei persoane în detrimentul alteia; 5. îmbogățitul să fie de bună credință; 6.absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea de către cel care și-a micșorat patrimoniul a pierderii suferite, sens în care se vorbește de caracterul subsidiar al acțiunii de restituire întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză.
În analiza condițiilor sus-menționate se constată îndeplinite primele trei cerințe, în sensul că a avut loc mărirea patrimoniului pârâtei și micșorarea patrimoniului reclamantului cu suma de_,38 prin eliberarea de către pârâtă a chitanței nr.752/31.05.2014, operațiuni care-și au originea în plata acestei sume.
În ceea ce privește cerința cauzei legitime, instanța reține existența acesteia doar pentru suma de 2708,01 lei, nu și pentru suma de 8826,37 lei cu privire la care printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, s-a statuat că asociația pârâtă nu este îndreptățită.
Cu alte cuvinte, având în vedere că în ceea ce privește executarea unei hotărâri judecătorești, de esența acesteia ține executarea voluntară, la data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile nr.2299/11.02.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar nr._/245/2012, reclamantul debitor P. V. nu mai trebuia să figureze pe listele de plată cu obligația de plată a acestei sume, o interpretare contrară fiind de natură să aducă atingere principiului obligativității și puterii de lucru judecat de care se bucură orice hotărâre judecătorească.
În ceea ce privește suma de 2821,43 lei, instanța nu poate reține inexistența unei cauze legitime atât timp cât, astfel cum s-a reținut mai sus, reclamantul nici nu a probat cu un alt mijloc de probă inexistența acestei creanțe și nici nu a investit prezenta instanță cu un capăt de cerere având ca obiect o atare constatare; mai mult de atât, nici nu a făcut dovada contestării listelor de plată în acord cu prevederile art.12 lit. A, sub-lit.d din HG nr.1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari (proprietarii membri ai asociației, pe lângă drepturile și îndatoririle prevăzute în statutul asociației de proprietari, au și dreptul să primească explicații cu privire la calculul cotei de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari și, eventual, să o conteste la președintele asociației de proprietari, în termen de 10 zile de la afișarea listei de plată, debitorul nefăcând dovada contestării acestora), deși sarcina probei îi revenea în acord cu prevederile art.249 Cod procedură civilă.
În analiza cerinței bunei credințe, concluzie care rezultă din formularea art.1345 Cod civil (cel care, în mod neimputabil, s-a îmbogățit), instanța constată ca îndeplinită această cerință doar cu privire la suma de 2821,43 lei nu și pentru suma de 8826,37 lei, considerentele reținute în analiza cerinței cauzei legitime fiind pe deplin incidente.
În analiza ultimei cerințe, instanța reține că atât sub imperiul vechii reglementări, cât și sub imperiul noului Cod civil, practica și doctrina au îmbrățișat punctul de vedere potrivit cu care actio de im rem verso are un caracter subsidiar, neputând fi admisă dacă reclamantul are la dispoziție o altă acțiune pentru realizarea dreptului.
Inexistența unei alte acțiuni în realizare trebuie apreciată în mod obiectiv, în sensul în care instanța trebuie să analizeze situația concretă și să stabilească împrejurarea că persoana prejudiciată nu are sau nu a avut la dispoziție o altă acțiune în realizare.
Simplul fapt că reclamantul invocă și un alt temei al acțiunii lui nu conduce de plano la concluzia că actio de im rem verso trebuie respinsă pe ideea de subsidiaritate a acestei acțiuni. Instanța trebuie să analizeze dacă, în mod obiectiv, persoana prejudiciată mai are la dispoziție și altă acțiune în realizare și numai în această situație să respingă acțiunea întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză.
De asemenea, caracterul subsidiar al acțiunii trebuie raportat și la împrejurarea că acțiunea întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză nu poate înlocui o altă acțiune paralizată de un impediment juridic (e.g. prescripția extinctivă).
În cauză nu este vorba despre o asemenea situație, pârâta, după cum am arătat mai sus, neputând opune reclamatului cu privire la suma de 8826,37 lei un impediment juridic prin care să paralizeze o altă acțiune în justiție la care reclamantul ar fi fost îndreptățit, concluzie neoperantă în privința sumei de 2708,01 lei cu privire la care sentința civilă nr.2299/11.02.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar nr._/245/2012 nu produce efecte juridice și asupra căreia, reclamantul a încercat în mod nejustificat să extindă efectele mai sus-menționatei hotărâri.
Având în vedere aceste considerente, instanța reține că cererea reclamantului continuată prin moștenitorii acestuia apare ca întemeiată în parte, urmând a fi admisă ca atare, iar pârâta obligată la plata către reclamanți a sumei de 8826,37 lei.
În temeiul art. 451 Cod procedură civilă, având în vedere că pârâta urmează a cădea în pretenții, instanța va admite în parte cererea reclamantului continuată prin moștenitorii acestuia de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, urmând a dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 546 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru calculată la valoarea pretențiilor astfel cum vor fi admise în acord cu prevederile art.3 alin.1 lit.c din OUG nr.80/2013.
În temeiul art. 451 Cod procedură civilă, instanța urmează a luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea având ca obiect pretenții formulată de reclamantul P. V. continuată de moștenitorii C. C. CNP_, cu domiciliul în Iași, ., ..B, ., P. V. C. CNP_, cu domiciliul în Iași, Șoseaua Națională, nr.44C, ., P. I. CNP_, cu domiciliul în Iași, Șoseaua Națională, nr.44C, ., ., județul Iași, prin reprezentant convențional av.B. G. în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE P. . CF_, cu sediul în Iași, ., ., . Iași, prin reprezentant legal F. A..
Obligă pe pârâtă să plătească reclamanților suma de 8826,37 lei cu titlu de penalități de întârziere achitate prin chitanța nr.752/31.05.2013.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamanților suma de 546 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Ia act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31.08.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. E. L. M. S. M.
Red.Tehnored.
E.L.A.-15.09.2015
6 ex.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 07-10-2015, Judecătoria IAŞI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9517/2015. Judecătoria... → |
|---|
