Acţiune în constatare. Sentința nr. 116/2015. Judecătoria JIBOU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 116/2015 pronunțată de Judecătoria JIBOU la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 116/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA JIBOU
JUDETUL S.
Dosar nr._
Date cu caracter personal
Nr. operator_
SENTINTA CIVILĂ NR. 116
Ședința publică din data de 24 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. F.
GREFIER: C. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta C. C.-C. și pe pârâta R. B. ROMÂNIA SA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este îndeplinită fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care prezintă pe scurt obiectul pricinii și stadiul în care se află judecata, după care:
Instanța constată că atât reclamanta, cât și pârâta au depus concluzii scrise la dosarul cauzei.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților pe fondul cauzei sunt consemnate în Încheierea de ședință din data de 10.02.2015, care face parte integrantă din prezenta încheiere, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de astăzi.
INSTANȚA
Deliberand, asupra cauzei civile de fata constata urmatoarele:
Prin cererea lor reclamanta C. C. C. a chemat in judecata pe parata R. B. S.A. solicitand instantei sa constate caracterul abuziv si nulitatea absoluta a următoarelor clauze contractuale înscrise in contractul de credit bancar nr. RF_/23.08.2007, respectiv: clauza prevăzută de art. 3.3 - "începând cu cel de-al doilea an de creditare, rața dobânzii curente devine revizuibilă, banca putând modifica, valoarea acesteia în funcție de evoluția pieței financiare sau de politica de credite a băncii", clauza prevăzută de art. 3.4 privind perceperea unui "comision de procesare de 2,2% calculat prin aplicarea procentului la valoarea creditului menționată la art.1.1, clauza prevăzută de art. 3.7 privind perceperea unui "comision de administrare de 0,23% ce se calculează ori aplicarea procentului la soldul creditului", clauza de risc valutar prevăzută de art.4.1 din contractul de credit si clauza prevăzută de art. 2.3 din actul adițional încheiat în data de 20.01.2011 Ia contractul de credit .
Reclamanta a mai solicitat instantei să dispună modificarea contractului de credit prin modificarea sau eliminarea clauzelor, după cum urmează: modificarea clauzei prevăzută de art. 3.3 în sensul în care dobânda variabilă să fie compusă din indicele libor CHF calculat la 6 luni la care să se adauge o marjă fixă de 2,40%. reprezentând diferența dintre dobânda de 4,90%, și valoarea indicelui de referința libor la 6 luni de 2,50%, ambele valori fiind calculate la data încheierii contractului, respectiv 23.08.2007, eliminarea clauzei privind perceperea comisionului de procesare a creditului, eliminarea clauzei privind perceperea comisionului de administrare, stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF - L. la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului, denominarea în moneda națională a plăților, în virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia prețul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenți se plătește în moneda națională, eliminarea clauzei prevăzută de art. 2.3 din actul adițional încheiat în data de 20.01.2011 la contractul de credit, să dispună obligarea pârâtei la modificarea contractului de credit conform celor expuse la punctul lll si la emiterea unui nou grafic de rambursare conform cu noua formă a contractului dată de constatarea clauzelor abuzive, sub sancțiunea de daune cominatorii în sumă de 50 lei/zi până la data executării acestei obligații, să dispună obligarea pârâtei la restituirea către subsemnata a sumelor plătite nedatorat în baza clauzelor arătate la punctul 1 si a dobânzii legale aferente debitului de la data achitării sumelor până la data restituirii efective, actualizată cu indicele de inflație si obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu purtarea proceselor .
Prin intampinare parata invoca exceptiile privind prescriptia dreptului la actiune si lipsa de obiect si de interes deoarece reclamanta contesta clauze inițiale care nu mai in vigoare in forma inițiala, inca din anul 2009, fiind modificate succesiv prin cele trei acte adiționale la contractul de credit .
Pe fond parata solicita respingerea cererii reclamantei, sustinand ca comisionul de administrare prevăzut inițial in clauza art. 3.7 din contractul de credit o fost eliminat prin încheierea Actului adițional din data de 03.09.2009, aspect ce reiese din graficele de rambursare anexă la actele adiționale si din extrasul contului de credit. Parata arata ca modalitatea de determinare a dobânzii ca element al prețului contractului si cuantumul dobânzii stabilite contractual, nu poate fi analizat din perspectiva clauzelor abuzive, in acest sens convergand atat dispozițiile din legislația naționala, cat si prevederile comunitare. Clauzele din contractul de credit privind comisionul de procesare si de administrare fac de asemenea parte din prețul contractului de credit si sunt clare, fara echivoc, ușor de inteles (nu sunt necesare cunoștințe de specialitate), conținând informații complete, astfel încât nu pot fi analizate din perspectiva prevederilor art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000.
Referitor la exceptiile invocate de catre parata instanta le va respinge pentru urmatoarele considerente:
Potrivit principiul „restitutio in integrum”, tot ceea ce s-a executat în baza unui act juridic inexistent sau lovit de nulitate trebuie să fie restituit, adică in cazul in care clauzele sunt declarate abuzive se impune si restituirea sumelor încasate pe nedrept de către bancă. Acest principiu decurge din cel al retroactivității efectelor nulității; numai prin revenirea la situația anterioară emiterii actului nul, părții vătămate îi este reparat întreg prejudiciul, iar dacă nu s-ar dispune restituirea sumelor încasate pe nedrept în baza unor clauze abuzive, banca ar profita de pe urma unei "îmbogățiri fără justă cauză". In acest sens s-a pronunțat recent și Înalta Curte de Casație și Justiție care prin decizia civilă nr. 686/21.02.2013 a stabilit următoarele care a stabilit ca consecința constatării caracterului abuziv al unor clauze din contractul de credit este echivalentă cu constatarea nulității absolute a acestora, nefiind aplicabilă sancțiunea existentă în cazul nulității relative și anume anularea clauzei respective.
Așadar, nefiind vorba de o nulitate relativă, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 3(1) din decretul nr.167/1958, nulitatea absolută putând fi invocată oricând, dreptul la acțiune al reclamanților neputând fi apreciat ca prescris.
De asemenea, chiar dacă comisionul de administrare a fost eliminat din contract prin încheierea actului adițional din data de 03.09.2009, în situația în care se va constata de către instanța de judecată că acest comision este abuziv, se va impune restituirea sumelor percepute de la data încheierii contractului de credit ( 23.08.2007) și până la data de 03.09.2009, când se susține că ar fi fost eliminat .
Pe fond, analizând actele din dosar: contract de credit, grafice de rambursare, interogatoriul lor, jurisprudenta, instanta retine urmatoarea stare de fapt si de drept:
Reclamanta a încheiat cu pârâta, contractul de credit nr. RF_/23.08.2007, prin care reclamantei i s-a acordat suma de 60.108,93 CHF din care suma de 58.815 CHF urma să fie folosită de reclamanta, iar banca își reținea un comision de procesare în sumă de 1293,93 CHF.
Prin Contractul de credit nr. RF_/23.08.2007, modificat prin actele adiționale de restucturare din data de 03.09.2009, actul adițional din data de 21.09.2010 de aliniere a contractului Ia dispozitiile OUG 50/2010 si actul adițional de restructurare din 20.01.2011, a fost acordata suma de 60.108,93 CHF pentru nevoi personale, suma pe care reclamanta urma sa o ramburseze . 300 de luni.
Pentru garantarea acestui împrumut s-a constituit garanția reala imobiliara de rangul I asupra imobilului descris la art. 5.1 din contractul de credit.
Cu privire la clauza contestata prevăzuta la art. 3.3 din contract (clauza inițiala) privind aplicarea unei dobânzi curente revizuibile începând cu al doilea an de creditare si la clauza art. 2.3 din Actul adițional din 20.01.2011 la contractul de credit, se retin urmatoarele aspecte:
Creditul a fost acordat cu o dobânda fixa pentru primul an creditare, de 4,9 % pe an (art. 3.1. lit. a rap. la art. 3.3) si revizuibila începând cu cel de-al doilea an de creditare.
Astfel, in concordanta cu dispozițiile contractuale, din luna august 2008, rata dobânzii aplicabila creditului a devenit din fixa, variabila, in procent de 5,9%, evoluția dobânzii fiind următoarea:
- in primul an de creditare (23.08._08), dobânda a fost fixa de 4,9%, exclusiv pentru aceasta perioada;
- din 24.08.2008 dobânda a devenit variabila ca urmare a acordului pârtilor exprimat prin contract, fiind aplicata o dobânda revizuibila de 5,9%, aceasta fiind dobânda variabila practicată de Banca, aplicabila portofoliului de credite din care face parte creditul de fata, la data primei aniversari a creditului (afișată la sediile băncii si despre care a fost informat reclamanta prin modalitățile prevăzute in contract).
- prin actul adițional de restructurare din data de 03.09.2009 rata de dobânda este diminuata la un procent fix de 1,73% aplicat creditului pana la data de 24.08.2010. La expirarea perioadei de restructurare, dupa data de 24.08.2010, dobânda a devenit variabila la un cuantum de 8,67%;
- in actul adițional de restructurare din 03.09.2009, s-a stabilit ca rata de dobânda este egala cu media aritmetica pe ultimele 30 zile calendaristice a LIBOR 6 Luni+marja băncii de 11,5%, marja pe care insa banca nu a aplicat-o niciodată. Din contra, prin clauza art. 2.4, se arata ca banca va practica reducerea ratei dobânzii diminuate de 8,67% pana la o data ulterioara ce urmează a fi adusa la cunoștința împrumutatului, data de la care se va aplica rata dobânzii LIBOR 6 luni + marja de 11,5%, sau in cazul in care rata dobânzii astfel calculata este superioara ratei dobânzii diminuate de 8,67%, banca poate decide, in scopul reducerii impactului negativ imediat asupra împrumutatului, aplicarea progresiva a creșterii ratei dobânzii pana la atingerea nivelului rezultat din aplicarea formulei ;
- imediat dupa expirarea perioadei de restructurare in care s-a aplicat dobânda fixa redusa de 1,73% (pana la 24.08.2010), din septembrie 2010, o data cu . 50/2010, dobânda variabila de 8,67% stabilita prin Actul adițional din 03.09.2009, diminuata si aplicata de banca, se raportează la LIBOR CHF 6 luni (0,35%) + marja fixa de 8,32%, conform modului de calcul indicat de ANPC către Asociația R. a Băncilor;
- la data de 31 dec 2010 se actualizeaza indicele LIBOR 6 luni, iar dobânda scade la 8,56%;
- la dara de 20.01.2011 - are loc a doua restructurare a creditului prin încheierea unui Act adițional intre parți - începând cu aceasta data, banca a acordat o dobânda curenta redusa, fixa, de 5,03% pana la data de 20.01.2013 si o perioada de gratie la plata principalului pentru 12 luni (pana la 20.01.2012); la expirarea restructurării, din 20.01.2013, părțile au agreat o dobânda variabila formata din LIBOR 6 luni + marja fixa a băncii de 8,72% (care ramane fixa pana la expirarea perioadei contractuale), începând cu data de 20.01.2013 rata de dobânda curenta fiind de 8,79%;
Începând cu data de 30.06.2013, la resetarea indicelui LIBOR la 6 luni, dobânda curenta variabila stabilita in funcție de indicele LIBOR 6 luni, a fost de 8,8% (30.06.2013), 8,7964% (31.12.2013), respectiv 8,79% (30.06.2014).
Prin urmare, asa cum rezulta din evoluția ratei dobânzii prezentata mai sus, Banca nu a procedat niciodată la modificarea unilaterala a dobânzii înafara clauzelor contractuale, mai mult, nu a apelat niciodată la motivele invocate in clauza incriminata de reclamanta (3.3) pentru a justifica evoluția dobânzii variabile de 5,9% in vigoare începând cu al doilea an de creditare, dimpotrivă, a acordat reclamantei o reducere a dobânzii prin cele doua perioade de restructurare, timp in care s-a aplicat o dobânda fixa (de 1,73% si 5,03%), iar ulterior fluctuația dobânzii a fost exclusiv in funcție de indicele LIBOR 6 luni, marja băncii fiind fixa, in conformitate cu prevederile OUG 50/2010 si a actelor adiționale încheiate de părți.
Referitor la cuantumul ratelor de dobânda, potrivit graficului de rambursare la contractul de credit din 23.08.2007, rata lunara ce urma a fi plătită de reclamanta a fost de 486,15 CHF. începând cu 03.09.2009, in perioada 03.09._10 (in care banca a solicitat dobânda redusa, fixa, de 1,73%), rata de dobânda a fost de 252,01 CHF, la expirarea perioadei de restructurare urmând a fi de 479,32 CHF (conform graficului semnat de împrumutata la Actul adițional din 03.09.2009).
Conform ultimului act adițional din 20.01.2011, pe perioada de restructurare rata de dobânda a avut un cuantum de 240,04 CHF-362,84 CHF, iar dupa perioada de restructurare, rata lunara este de 495,16 CHF (variind in funcție de fluctuația LIBOR 6 luni, Ia datele de actualizare).
Prin semnarea Actului adițional din septembrie 2009, care a fost "încheiat la solicitarea reclamantei nr. 1225/21.08.2009 partile au agreat exprimarea dobânzii contractuale prin formula LIBOR 6 luni+marja fixa, dobânda devenind variabila de 8,67% dupa expirarea perioadei de restructurare, fiind eliminat criteriul de variație al dobânzii exprimat prin sintagma "evoluția pieței financiare" si cu eliminarea comisionului de administrare credit ca si cost al creditului, astfel cum acesta era prevăzut in contractul initial.
O data cu apariția OUG 50/2010 (septembrie 2010), dobânda variabila în cuantum de 8,67% a fost exprimata in funcție de LIBOR CHF 6 luni (0,35%) + marja fixa a băncii de 8,32% .
Prin semnarea Actului adițional de restructurare din ianuarie 2011, care a fost încheiat tot la solicitarea reclamantei nr. 819/29.12.2010, partile au agreat ca începând cu data de 20.01.2013, dupa expirarea perioadei de restructurare a creditului în care s-a aplicat o dobânda fixa, sa se aplice creditului in cauza o dobânda variabila formata din LIBOR 6 luni +marja băncii de 8,72%.
Valoarea fixa a marjei, de 8,72%, aplicabila creditului pe întreaga perioada contractuala, nu a fost stabilita unilateral de subscrisa, ci de comun acord cu imprumutata - reclamanta.
Așadar, modificările intervenite asupra dobânzii începând cu cel de-al doilea an de creditare respectă clauzele contractului de credit asa cum acestea au fost agreate de parti la momentul semnării contractului, aspect confirmat si de conținutul cererii de credit semnat de reclamanta si care conține toate informațiile legate de costurile creditului (punctul 4 din Cerea de acordare credit intitulata „Informații referitoare la împrumutul solicitat").
Astfel, încă de la momentul semnării facilitații de creditare, reclamanta a cunoscut si acceptat faptul ca începând cu al doilea an de creditare, i se va aplica o dobânda curenta revizuibila, in cuantumul practicat de banca pentru toate produsele de creditare similare la momentul împlinirii primului an in care dobânda o fost fixa.
Reclamanta a contractat creditul la 23.08.2007, inainte de . OUG 174/2008 pentru modificarea si completarea unor acte normative privind protecția consumatorilor (27.12.2007), fapt pentru care la momentul semnării contractului de credit banca nu avea obligația de a prezenta si descrie formula de calcul a procentului anual de dobânda raportat la fluctuația indicelui LIBOR.
Susținerea reclamantei, la data contractării creditului, 23.08.2007, Legea 289/2004 prevedea la art. 8 alin. 1 lit. b) ca in contractul de credit trebuia specificata valoarea dobânzii, raportata la indici de referința verificabili, menționați in contract, este neîntemeiata, aceasta obligația fiind prevăzuta de legiuitor abia din noiembrie 2008, prin OUG 174/2008. La data de 23.08.2007, ari. 8 alin. 1 lit. b) impunea doar menționarea valorii D. în contractele de credit, D. care este precizata in graficul de rambursare ca fiind, in speța, de 8,12%.
Aceeași este si situația art. 9 indice 3 din OG 21/1992, introdus de O.U.G. nr. 174/2008, publicata în M.Of. Nr. 795 din 27 noiembrie 2008.
Deci, in mod nefondat reclamanta invoca încălcarea fata de creditul contractat a prevederilor OUG 174/2008 si a OG 21/1992, întrucât dispozițiile enunțate in cuprinsul acțiunii se aplica pentru viitor, contractelor de credit ulterior încheiate, fară prevederile legale nu retroactivează.
In privința Legii 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare, precizam faptul ca legea se aplica doar creditelor ipotecare, acordate pentru achiziționarea de imobile, si nu creditelor de nevoi personale nenominalizate, cum este cazul de fata, in care creditul a fost acordat in baza veniturilor împrumutatei, nicidecum în baza garanției si al finanțării unui imobil.
Deși la semnarea contractului de credit, 23.08.2007, nu exista obligația legala de a prezenta in contractul de credit formula de calcul a dobânzii variabile si nici de raportare a dobânzii la indicele variabil LIBOR, Banca parata a respectat întocmai prevederile Legii 193/2000, pct.1 lit. a) alineatul al doilea din Anexa la lege, in sensul ca a prevăzut in clauza 3.3 o motivație întemeiata a variației dobânzii - evoluția pieței financiare, modificarea dobânzii fiind adusa la cunoștința reclamantului prin notificare si/sau afișare la sediile băncii, clientul având posibilitatea oricând sa rezilieze contractul, prin rambursarea anticipata a creditului (art. 4.8 din contractul de credit modificat prin art. lll din Actul adițional aferent OUG 50/2010) fara ca împrumutatul sa fie penalizat in vreun fel .
Potrivit art. 1 lit. a din anexa la Legea 193/2000 sunt considerate clauze abuzive acele prevederi care: a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului. Prin excepție de la aceasta regula, nu sunt considerate abuzive clauzele in temeiul cărora un furnizor de servicii financiare isi rezerva dreptul de a modifica rata dobânzii platibile de către consumator, daca exista o motivație întemeiata si in condițiile in care consumatorul este informat.
Așadar, existenta unei motivații întemeiate da dreptul furnizorului de servicii de a modifica rata dobânzii, in cazul dobânzii variabile (excepția prevăzuta la pct. 1 lit. a din Anexa), ori in cazul de fata, motivația întemeiata este evoluția pieței financiare.
Având in vedere dispozițiile alin. 2 lit a) din Anexa la Legea 193/2000 care stabilește domeniul de aplicare ("Dispozițiile alin. 1 lit.a), p) si t nu sunt aplicabile in cazul (...) altor produse sau servicii, in cazul in care prețul este legat de fluctuațiile unei rate de schimb pe piața financiara, pe care vânzătorul sau furnizorul nu le poate controla (...)", se constata ca prevederea din contract care prevede aplicarea unei dobânzi revizuibile la aniversarea creditului nu poate fi considerata abuziva in temeiul alin.1 lit. a) din Anexa la Legea nr. 193/2000, întrucât fluctuațiile dobânzii au fost influențate de motive independente de controlul băncii.
D. urmare, s-ar putea aprecia ca s-ar fi creat un dezechilibru semnificativ daca in timp ce piața relevanta evolua in sens descrescător, banca majora dobânzile, pentru ca astfel, banca incerca sa obtina in detrimentul consumatorului, un profit mai mare decât cel pe care l-a estimat la încheierea contractului de credit. In caz contrar, prin aplicarea variațiilor direct proporționale cu evoluția pieței financiar-bancare, nu este creat niciun dezechilibru in defavoarea consumatorului.
In consecința, aplicarea unei dobânzi variabile este perfect legala si nu este de natura a prejudicia in vreun fel pe consumator.
Ulterior, in conformitate cu modificările legislative intervenite in materia reglementarii contractelor de credit încheiate cu consumatorii, începând cu luna septembrie a anului 2010 toti clienții băncii, inclusiv reclamanta, au fost invitați la unitățile băncii pentru a consulta/semna actele adiționale care urmau sa alinieze clauzele contractelor de credit la prevederile OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori .
Alinierea prevederilor contractuale consta in principal in exprimarea ratei dobânzii variabile sub forma indice+marja, unde indicele este de tipul EURIBOR/LIBOR/ROBOR. Rata dobânzii curente era variabila, valoarea ei fiind calculata dupa formula din Actul Adițional, Banca adaptandu-si contractele la Directiva 2008/48/CEE privind contractele de credit pentru consumatori de la . OUG 50/2010, fara a introduce in actul adițional clauze sau prevederi noi.
La data intrării in vigoare a OUG 50/2010 rata dobânzii curente revizuibile, agreata prin Actul adițional de restructurare din 03.09.2009, a fost de 8,67% (incepand cu 25.08.2010), iar parata a explicat aceasta rata a dobânzii in actul adițional propus spre semnare, conform formulei prevăzute de OUG 50/2010 (art.37), fara a majora rata dobânzii de la acel moment, determinând marja fixa a băncii prin diferența dintre valoarea ratei dobânzii variabile (8,67%) si valoarea indicelui variabil LIBOR la 6 luni de la acea data (0,35%).
Potrivit legislației romanești in materia contractelor de credit încheiate cu consumatorii, Băncile sunt obligate sa exprime in contracte dobânda variabila în funcție de un indice variabil la care se adaugă marja băncii, numai de la data intrării in vigoare a OUG 50/2010 (forma inițiala), iar pentru contractele aflate in derulare la acest moment, legiuitorul a statuat ca Băncile nu au voie sa modifice cu acest prilej cuantumul dobânzii in vigoare la acea data, pronuntandu-se in același sens si Autoritatea Naționala pentru Protecția Consumatorilor in Scrisoarea nr. 4800/02.08.2010 adresata Asociației Romane a Băncilor.
Deci, in conformitate cu dispozițiile OUG 50/2010, dobânda variabila are in componenta un indice verificabil de referința (EURIBOR 6 luni/UBOR 6 luni/ROBOR 6 luni), in funcție de valuta creditului. Marja băncii, componenta fixa a ratei dobânzii, a fost determinate astfel incat valoarea dobânzii datorate de împrumutat băncii in momentul aplicării noilor prevederi legale sa se mențină nemodificata.
In consecința, clauza inițiala care prevedea dobânda revizuibila in funcție de evoluția pieței financiare a fost înlocuita prin încheierea primului Act adițional din 03.09.2009, cu formula de calcul impusa prin Directiva 2008/48/CE de la data de 21.09.2010, data intrării in vigoare o OUG nr.50/2010 care constituie sediul materiei, regăsită si in ultimul Act adițional încheiat la 20.01.2011.
Din extrasul contului de credit, din actele adiționale ulterioare, rezulta ca banca nu a majorat niciodată dobânda in funcție de "evoluția pieței financiare " sau in funcție de "politica de creditare a Băncii", procedând strict in conformitate cu clauzele contractuale, dobânda variind in funcție de LIBOR la 6 luni, cu excepția perioadelor de restructurare cand a fost la un cuantum fix.
Prevederile legale in vigoare prevăd ca instituțiile financiar bancare au dreptul de a percepe o dobânda variabila pentru împrumuturile acordate, iar, reclamanta si-a manifestat opțiunea pentru o dobânda variabila, după primul an de creditare, in deplina cunoștința de cauza, fiind informata despre costurile creditului, tipul dobânzii si a comisioanelor chiar prin Cererea de credit adresata Băncii nr._/03.08.2007.
Potrivit art. 37 din OUG 50/2010: in contractele de credit cu dobânda variabila se vor aplica următoarele reguli:
- dobânda va fi compusa dintr-un indice de referința EURIBOR/ROBOR/LIBOR la o anumita perioada sau din rata dobânzii de referința a Băncii Naționale a României, in funcție de valuta creditului, la care creditorul adaugă o anumita marja fixa pe toata perioada derulării contractului,
- în acord cu politica comerciala a fiecărei instituții de credit, creditorul poate reduce marja si/sau aplica un nivel mai redus al indicelui de referința, acesta având dreptul ca, pe parcursul derulării contractului, sa revină la valoarea marjei menționate in contract la data încheierii acestuia si/sau la nivelul real al indicelui de referința;
- modul de calcul al dobânzii trebuie indicat in mod expres in contract, cu precizarea periodicități si/sau a condițiilor in care survine modificarea ratei dobânzii variabile, atat in sensul majorării, cat si in cel al reducerii acesteia;
- elementele care intra in formula de calcul al dobânzii variabile si valoarea acestora vor fi afișate pe site-urile de internet si la toate punctele de lucru ale creditorilor.
Parata a respectat aceste prevederi legale prin actul adițional propus spre semnare in septembrie 2010, prin Actul adițional de restructurare din 20.01.2011, si chiar, anterior, prin Actul adițional din 03.09.2009, astfel ca dobânda variabila din contractul criticat in prezenta cauza, in perioadele in care s-a aplicat acest tip de dobândă, a variat exclusiv prin raportare la fluctuația indicelui LIBOR la 6 luni, cu datele de actualizare in 30 iunie si in 31 decembrie, independent de voința Băncii.
In speța, exista consimțământul ambelor parti in sensul aplicării unei dobânzii variabile incepand cu al doilea an de creditare, prin indici clar definiți, respectiv in funcție de evoluția pieței financiare (in componenta sa intră indicele de variație LIBOR) de la prima aniversare a creditului, si in funcție de LIBOR la 6 luni de la data semnării Actului adițional din 03.09.2009, ulterior de la data intrării in vigoare a OUG 50/2010 (21.09.2010), asa cum rezulta din actul adițional aferent implementării OUG nr. 50/2010 in legătura cu care reclamanta a fost notificata sa se prezinte la Banca spre a-l semna (potrivit Notificării transmise clientului si Borderoului de expediere din 09.09.2010 anexat), precum si conform Actului adițional ultim din 20.01.2011 la contractul de credit.
Prin acest Act adițional la contractul de credit încheiat, la solicitarea reclamantei la data de 20.01.2011, părțile au stabilit prin art. 2.3 ca in perioada 20.01.2011 – 20.01.2013 împrumutata reclamanta sa beneficieze de o dobânda curenta redusa, fixă, de 5,03%, iar dupa expirarea perioadei de reducere a dobânzii, o dobânda variabila calculata conform formulei de la pct. 2.2, LIBOR 6 luni+marja băncii de 8,72% puncte procentuale, fixa pe toata perioada derulării contractului.
După expirarea celor doua perioade de restructurare in care reclamantei i s-a aplicat o dobânda redusa, fixa, aceasta invoca caracterul abuziv al clauzelor privind dobânda variabila, solicitând aplicarea unei marje fixe de 2,40% pe întreaga perioada contractuala (adica sa se aplice dobânda variabila stabilita unilateral de reclamanta si pe perioada când ea a fost agreata de parti ca fiind fixa, si chiar la un cuantum cu mult inferior), marjă pe care aceasta o considera, pentru ea, „rezonabilă".
Or, încercarea de stabilire a unui alt pret al contractului (cu privire la dobânda aplicabila) înfrânge grav principiul autonomiei de voința a paratei in contextul in care aceasta nu si-a exprimat acordul cu privire la cuantumul acestuia.
Mai mult, acesta este total lipsita de orice motivație economica, in condițiile in care banca a practicat in primul an de creditare o dobânda promotionala, in jurul costurilor de finanțare pe care banca le avea la acel moment, contractul fiind încheiat pe o perioada îndelungata, implicit profitul subscrisei fiind plasat a se asigura in timp si nu in funcție de dobânda promotional oferita clienților exclusiv pentru primul an de creditare.
Potrivit art. 969 cod civil convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante, principiu din care rezulta obligativitatea contractului si a actelor adiționale ulterioare, legal încheiate, de la care părțile nu se pot sustrage si faptul ca obligativitatea privește in primul rand părțile contractante.
Referitor la comisionul de procesare credit reglementat in contract de art. 3.5 (clauza care se refera Ia dobânzile majorate/penalizatoare percepute pentru sumele neplatite la scadenta), instanta retine ca reclamanta a fost de acord cu acest comision cu inca de la formularea Cererii de credit nr._/03.08.2007 adresata băncii anterior acordării creditului, dar si cu prilejul semnării contractului de credit .
Astfel, potrivit prevederilor art. 3.5 din contractul de credit, comisionul de procesare credit, reprezintă contravaloarea costurilor efectuate de banca cu procesarea /analizarea cererii de credit si a documentației aferente acordării creditului. Pentru procesarea cererii de credit, împrumutatul datorează Băncii un comision de procesare de 2,2% calculat prin aplicarea procentului la valoarea creditului menționata la art. 1.1, lit a), comisionul se va plăti integral la data tragerii creditului.
Aceste clauze din contractul de credit privind comisionul de procesare sunt clare, fora echivoc, sunt ușor de inteles (nu sunt necesare cunoștințe de specialitate), conțin informații complete, iar reclamanta a fost de acord cu aceasta clauza.
Astfel, nu se poate susține caracterul abuziv al clauzei contractuale care reglementează comisionul de procesare in condițiile in care si legiuitorul admite existenta acestui comision prin art.36 alin. 1 si 2 din OUG nr. 50/2010.
Referitor Ia comisionul de administrare credit reglementat de art. 3.7 din contractul de credit, fata de care reclamanta solicita eliminarea clauzei indicate, aceasta solicitare care a rămas fara obiect, dată fiind modificarea clauzei prin Actul adițional din 03.09.2009, prin care s-a renunțat la perceperea acestui comision de către banca, astfel, incepand cu data de 03.09.2009, creditului in cauza nu i s-a mai aplicat comisionul de administrare.
Clauza inițiala a art. 3.7 prevedea ca: „Pentru monitorizarea de către Banca a utilizării /rambursării coditului, precum si a îndeplinirii oricăror obligații asumate de acesta in baza contractului de credit. imprumutatul datorează lunar Băncii un comision de administrare de 0,23%, ce se calculează prin aplicarea procentului la soldul creditului. Suma de plata rezultata urmează a fi achitata la data scadentei fiecărei rate lunare incepand cu ai doilea an de creditare, in funcție de politica de creditare a Băncii, de evoluția pieței de credit sau de serviciul datoriei împrumutatului. Banca poate renunța la încasarea comisionului de administrare pentru anul de creditare in curs. Decizia Băncii de renunțare la încasarea comisionului va fi comunicata in scris imprumutatului pana la data scadentei primei rate aferente anului respectiv de creditare. Banca va analiza anual oportunitatea renunțării la încasarea comisionului de administrare."
Analizând clauza inițiala prevăzuta in art. 3.7 care reglementa comisionul de administrare credit, se constata ca aceasta nu prezenta caracter abuziv, pentru faptul ca este clar precizata prestația pe care Banca o oferă clienților in schimbul comisionului perceput, precum si modalitatea de calcul a acestui comision, . permite intelegerea acestora de către orice persoana, printr-un limbaj clar, ușor de inteles de către orice persoana, cum ar fi "monitorizarea utilizării creditului", "monitorizarea rambursării creditului" si "monitorizarea îndeplinirii obligațiilor asumate de client in baza contractului de credit", niciuna dintre aceste expresii nefiind formulări abstracte, care sa nu aiba corespondent in realitate si în contractul de credit. In acest context, cu siguranța, reclamanta a avut posibilitatea sa înțeleagă care sunt activitățile desfășurate de banca pe durata derulării creditului pentru care se datorează comisionul de administrare credit.
Comisionul de administrare credit precizat in contractul de credit a fost de comun acord agreat de către părțile contractante atat in Cererea de credit cat si in contractul de credit si este perceput pentru acoperirea costurilor pe care banca le realizează prin activitatea de monitorizare o creditelor, inclusiv pentru îndeplinirea obligației legale (impusa de Regulamentul nr. 4/2004 al Băncii Naționale a României - B.N.R.) de raportare periodica a informațiilor pozitive/negative la Centrala Riscurilor Bancare, gestionata de B.N.R.).
Administrarea creditului presupune pe langa monitorizarea creditului si alte activități din partea băncii privind gestionarea dosarului de credit (calcul dobânzi, procesare tranzacții, verificarea periodica a respectării de către client a obligațiilor asumate, a achitării obligațiilor, verificarea periodica a garanțiilor imobiliare, inclusiv masuri care se impun in caz de neindeplinire a obligațiilor asumate din partea clientului, etc.) .
Potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000, „o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei - credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile părților".
Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat asupra posibilității instanțelor naționale de a analiza caracterul abuziv al unor clauze contractuale care privesc noțiunile de obiect al contractului și de preț, la care face referire art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13 prin Hotărârea din 3 iunie 2010, dată în cauza C-484/08, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare, în cadrul procedurii judiciare inițiate de Caja de Ahorrosy Monte de Piedad de Madrid c. Asociacion de Usuarios de Servicios Bancarios (Ausbanc) și prin Ordonanța din 16 noiembrie 2010, data în cauza C-76/10 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare, în cadrul procedurii judiciare inițiate de Povotovost c. Iveta Korckovska reținând că instanțele judecătorești au posibilitatea de a analiza caracterul abuziv al unei clauze chiar și atunci când aceasta vizează obiectul principal sau prețul unui contract. De asemenea, în analiza aceleași probleme de drept, CJUE s-a pronunțat și prin Hotărârea Oceano Grupo Editorial SA v Rodo Murcîano Qientero, G240/1998 prin care a statuat că instanțele judecătorești sunt obligate să analizeze chiar și din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale.
Din jurisprudența CJUE care în temeiul Constituției și a Tratatului de Aderare a României la Uniunea Europeană, este obligatorie pentru instanțele naționale rezultă că Directiva 93/13, în transpunerea căreia s-a adoptat în dreptul național Legea 193/2000, vizează protejarea drepturilor consumatorilor care sunt partea slabă în contract având în vedere faptul că puterea lor de negociere este limitată, ei fiind practic obligați fie să accepte clauzele impuse de comercianți, fie să nu încheie contractul.
Din interpretarea art. 4 din Legea 193/2000 rezultă că pentru ca o clauză să poată fi considerată abuzivă este necesar ca ea să îndeplinească în modcumulativ două criterii: să fie o clauză standard preformulată și prin introducerea ei să se creeze un dezechilibru contractual semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Asadar, Legea nr. 193/2000 prevede doua condiții negative si doua pozitive, a căror îndeplinire cumulativa poate conduce la constatarea existentei unei clause abuzive:
- sa nu se asocieze cu definirea obiectului principal al contractului;
- sa nu fi fost negociata;
- sa fi fost introdusa in contract, contrar cerințelor bunei-credinte;
- sa creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile pârtilor.
Contractul si actele adiționale la acesta a fost însușite de catre reclamanta prin semnătura, acesta reflectând structura de costuri evidențiata chiar in Cererea de credit nr._/03.08.2007 adresata Băncii ceea ce dovedește ca aceasta a cunoscut structura de pret a creditului si a acceptat-o, prin semnatura .
Art. 969 Cod civil consacra legislativ principiul conform căruia pacta sunt servanda - un contract legal făcut are putere de lege a pârtilor. Cu atat mai mult acest principiu trebuie aplicat contractelor de credit bancar, ce se încheie numai in condiții speciale de validitate - forma scrisa obligatorie, capacitate deplina de exercițiu, consimțământ, cauza, si pe care legiuitorul le califica drept titluri executorii prin dispozițiile art. 120 din OUG 99/2006.
Contractele de credit bancar sunt calificate in doctrina si in practica drept contracte standardizate, dar acest caracter al lor nu poate fi interpretat ca fiind prin sine insusi abuziv si nici de natura a împiedica negocierea intre părțile contractante. împrejurarea ca o clauza contractuala nu o fost negociata direct cu consumatorul, nu conduce automat la concluzia ca este abuziva
Faptul ca reclamanta nu a solicitat o negociere a costurilor, nu poate fi imputabil băncii, intrucat banca nu poate solicita negocierea propriei oferte, si nici cu prilejul solicitării de către reclamanta a restructurării creditului (2009, 2011) sau al notificării paratei de a se prezenta Ia banca sa semneze actul adițional de implementare a prevederilor OUG 50/2010, reclamanta nu si-a manifestat nemulțumirea cu privire la vreo clauza contractuala sau ca nu este de acord cu modalitatea de calcul a dobânzii variabile.
Reclamanta nu a fost obligata sa se supună unor condiții contractuale despre care nu ar fi avut posibilitatea sa ia la cunoștința, aceasta cunoscând si acceptând valoarea si modul de calcul al comisionului de administrare, valoarea comisionului de procesare si aplicarea unei dobânzi curente variabile incepand cu al doilea an de creditare, precum si aplicarea unei dobânzi variabile dupa finalizarea perioadei de restructurare, inca de la momentul semnării contractului si a actelor adiționale încheiate la solicitarea acesteia.
Așa cum rezulta si din interogatoriul reclamantei, este evident ca reclamanta a încheiat contractul de credit in cunoștința de cauza, apreciind ca oferta băncii (care includea comisionul de procesare, comisionul de administrare credit, dobânda fixa in primul an de creditare si dobânda variabila incepand cu al doilea an de creditare) la momentul încheierii contractului era mai avantajoasa din punct de vedere financiar fata de celelalte oferte de pe piața, factor determinant in încheierea contractului (art.4 alin 5 lit. b din Legea 193/2000), împrumutul fiind corespunzător dorințelor (nevoi personale nenominalizate), nevoii (de a obține bani in scopul satisfacerii dorinței) si necesitații (de a plați o rata mai mica decât ce era pe piața) consumatorilor la momentul perfectării contractului, astfel ca nu pot fi invocate prevederile Legii 193/2000 .
Clauzele contractului de credit reflectă oferta de creditare ale băncii, clientul nefiind obligat sa contracteze creditul respectiv decât daca îl considera avantajos. Prin urmare, prin semnarea contractului de credit si a actelor adiționale ulterioare, reclamanta si-a exprimat acordul cu aceste clauze, conform cu voința sa proprie, fara a fi obligata sau constrânsa in vreun fel sa le accepte.
De asemenea, se retine ca reclamanta are studii superioare (la data acordării creditului avea funcția de director comercial), fapt care nu o plasează . sau defavorizata(f. 559 – 568) .
Prin Decizia nr. 77/13 februarie 2008, Curtea de Apel București a statuat ca "Nu este întemeiata nici critica referitoare la caracterul abuziv al clauzei care da dreptul băncii intimate de a modifica procentul de dobânda. Nu se poate susține ca aceasta modificare se realizează fără acordul consumatorului, câtă vreme aceasta posibilitate este prevăzuta in contractul dintre parți si, deci, asumata de parii prin semnarea contractului. Pe de alta parte, prin semnarea contractului împrumutatul si-a dat acordul cu privire la modificările ce pot fi aduse procentului de dobânda, nemaifiind vorba, deci, de o modificare unilaterala, abuziva, in sensul reglementat de Legea 193/2000, ci de o modificare realizata cu acordul prealabil al împrumutatului, acord exprimat in acest sens la semnarea contractului. (In același sens, Sentința civila nr._/10.12.2009 a Judecătoriei Timișoara, Sentința civila nr. 8128/13.10.2009 a Judecătoriei Bacău, Decizia comerciala nr. 10/06.01.2010 a Tribunalului Suceava).
In ceea ce privește comisioanele de administrare credit si de procesare, dupa cum reiese din practica judiciara depusa în probatiune la dosar, reiese ca instanțele de judecata au constatat, în mod constant, lipsa caracterului abuziv in privința clauzelor care prevăd perceperea acestor comisioane in contractele de credit ale subscrisei.
Prin clauzele contestate nu s-a creat un dezechilibru semnificafiv intre drepturile si obligațiile pârtilor, deoarece reclamanta are dreptul de a rezilia oricând contractul de credit, in mod gratuit, fara a mai achita dobânzile si comisioanele pana la sfârșitul perioadei de creditare initial stabilite, iar pentru ca dupa 7 ani de la semnarea contractului de credit reclamanta invoca caracterul abuziv al comisioanelor (de procesare si de administrare credit), pe care avea posibilitatea sa le invoce imediat dupa semnarea cererii de credit sau dupa primirea contractului si a graficului de rambursare, in care este indicat in concret din ce se compune cuantumul ratei lunare si care sunt costurile creditului acordat, demonstrează dezinteresul acesteia pentru cuantumul efectiv al comisionului de administrare si al celui de procesare, contractual stabilite.
De altfel, creditul în valuta în genere si creditul în CHF în particular nu este o noutate, ci este un produs reglementat expres de lege, aprobat de organismele de control pe piața bancara (BNR) si practicat pe toate piețele financiare libere.
Diferența esențiala între creditul în valuta si creditul în lei consta tocmai în acordarea unui împrumut în valuta (o moneda străina pentru tara în care este acordat creditul), iar nu în moneda naționala - în cazul nostru, leul - cu obligația corelativa de a rambursa ceea ce s-a împrumutat - suma în valuta care s-a acordat.
Obligația de a rambursa ceea ce s-a primit cu titlu de împrumut - suma împrumutata - impune, normal si firesc, împrumutatului obligația si responsabilitatea de a achiziționa Ia data scadentei valuta împrumutata în cuantumul ratei datorate - bun fungibil si consumptibil - si de a restitui aceasta suma băncii creditoare.
Aceasta obligație este o obligație esențiala a împrumutatului, reglementata expres de lege (art. 1584 Cod civil coroborat cu art. 1578 Cod civil) si impusa de principii fundamentale de drept: principiul forței obligatorii a contractului - art. 969 - principiul executării obligațiilor cu buna-credinta - 970 Cod civil si principiul îmbogățirii fara justa cauza - nimeni nu se poate îmbogăți pe seama altei persoane - sub sancțiuni nu numai pecuniare de drept civil (art. 1073 si urm. Cod civil) .
Având o obligație legala de a rambursa ceea ce a primit, de care împrumutatul era obligat sa fie conștient la încheierea contractului - nimeni nu poate invoca necunoașterea legii, iar faptul ca o valuta nu are niciodată un raport fix cu o alta valuta, este de notorietate, o valuta poate creste sau sa scadă pe parcursul timpului in funcție de economie.
Faptul ca acest risc s-a produs într-o pondere mai mare decât a sperat reclamanta, nu înseamnă ca nu era prevăzut si conștientizat de către împrumutat, reclamanta a prevăzut riscul întăririi CHF fata de L., pe care si l-a asumat, sperând ca acesta nu se va produce în considerarea celorlalte avantaje pe care le aducea creditul, astfel ca la contractarea creditului, reclamanta a optat pentru creditul în CHF - credit mai avantajos din punct de al costurilor sale - dintr-o paleta larga de oferte de creditare - credite în Lei, Euro, USD, imobiliare .
Dobânda într-un contract de credit este menită să acopere lipsa de folosință a sumei împrumutate, reprezentând în același timp și scopul acordării creditului, scop ce se înscrie în obiectul de activitate al băncii, pe când comisionul de administrare are menirea de a acoperi costurile pe care banca le face cu administrarea creditului, în acestea intrând costuri dintre cele mai diverse, cum ar fi cele cu personalul băncii care gestionează creditul, asigurarea încasării ratelor, arhivarea dosarelor, mentenanța serviciilor informatice etc.
Așadar, reclamanta si-a manifestat consimțământul la încheierea contractului de credit, prin semnarea acestuia, astfel ca a avut cunoștința de clauzele si condițiile contractului de credit, iar potrivit art. 969 Cod civil din 1864" convențiile legal făcute au putere de lege intre partite contractante".
Conform art. 948 Cod civil din 1864, condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții ce se obliga, un obiect determinat si o cauza licita.
Așa fiind, trebuie avuta in vedere manifestarea de voința a reclamantei la încheierea contractului de credit și actelor adiționale, precum si împrejurarea ca in costul total al creditului sunt incluse dobânda, comisioanele si alte taxe obligatorii cunoscute de parti, iar reclamanta s-a obligat sa restituie valoarea totala platibila in care se includ suma împrumutată si costul total al creditului. Imprumutul, dobânda datorata, se rambursează in rate lunare, iar reclamanta au fost de acord cu acest pret al contractului pe care nu l-a considerat disproporționat de mare la momentul încheierii convenției.
Pe baza considerentelor susmentionate, instanta apreciază că prin instituirea comisionului de administrare, pe lângă dobânda creditului, nu se dă naștere la un dezechilibru între părți, dimpotrivă, asigurând-se astfel un echilibru între costuri și beneficii, drepturi și obligații ale părților, sens in care se va respinge actiunea reclamantei .
In temeiul dispozitiilor art. 453 Cod procedură civilă, drept urmare a respingerii actiunii reclamantei, nu vor fi acordate cheltuieli de judecata reclamantei .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge cererea formulata de catre reclamanta C. C. C. cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat M. G. din Zalau, .. 7, .. A, . în contradictoriu cu parata R. B. S.A. cu sediul în Bucuresti, Sector 1, Cladirea Sky Tower, Calea Floreasca, nr. 246 C, cod postal_, avand ca obiect pretentii banesti, constatarea si anularea unor clauze contractuale abuzive si modificarea unor clauze contractuale.
Respinge exceptiile invocate de catre parata privind prescriptia dreptului la actiune, lipsa de obiect si de interes .
F. cheltuieli de judecată .
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de azi, 24.02.2015 .
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. FlaviusCrăciun A.
Red. A.F./27.03.2015
Dact. C.A. / 4 ex/27.03.2015
./ 27.03.2015
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Succesiune. Sentința nr. 107/2015. Judecătoria JIBOU | Fond funciar. Sentința nr. 121/2015. Judecătoria JIBOU → |
|---|
