Anulare act. Sentința nr. 184/2015. Judecătoria LEHLIU-GARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 184/2015 pronunțată de Judecătoria LEHLIU-GARA la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 284/249/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA L.-GARA- JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
...
Dosar nr._ NCPC
SENTINȚA CIVILĂ NR. 184
Ședința publică de la 04.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. A.-M.
GREFIER: D. V.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamantele Ș. M. și Ș. A. și pe pârâtul I. I., având ca obiect anulare act - certificat de moștenitor.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 18.02.2015, fiind consemnate în încheierea respectivă, care face parte integrantă din prezenta sentință. La acel termen, instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 25.02.2015, apoi, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de azi ,când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /12.03.2014, reclamantele Ș. M., cu domiciliul în mun. București, ., ., parter, ., legitimata cu CI. ., nr._, CNP:_ și Ș. A., cu domiciliul în mun.București, ., ..38, Sector 3, legitimata cu B.I. ., nr._, CNP:_, au solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul I. I., domiciliat in mun. București, Sector 4, ., nr. 1, ., apart. 18, legitimat cu CI. ., nr._, CNP:_, să se dispună: anularea certificatului de moștenitor nr. 19 din data de 05.02.1996, eliberat de către B.N.P. N. Tigănilă, pe numele moștenitorului I. F., de pe urma autoarei I. St. T.; anularea certificatul de moștenitor suplimentar nr. 43 din data de 24.05.2011, eliberat de către B.N.P. A. G. M., pe numele lui I. I., de pe urma autorului I. F., cu privire la construcția din paianta, compusa din 3 camere, situata in tarlaua 17, parcelele 500, 501 si 503, corn. Belciugatele, jud. Călărași; să se constate că numitul I. F. (tatăl paratului I. I.) nu a avut calitatea de moștenitor al defunctei I. St. T. la data eliberării certificatului de moștenitor nr. 19/05.02.1996; să se constate că numitul Ș. D. (tatăl reclamantei Ș. M. și soțul reclamantei Ș. A.) a avut calitatea de moștenitor al defunctei I. St. T., la data eliberării certificatului de moștenitor nr. 19/05.02.1996; să se dispună notarului eliberarea unui nou certificat de moștenitor de pe urma defunctei I. St. T., cu menționarea lui Ș. D. ca moștenitor pentru aceeași masa succesorala.
În motivarea acțiunii s-a arătat că Ș. D. nu a participat la dezbaterea succesiunii și nu a declarat că renunță la moștenire, astfel cum în fals s-a menționat in certificatul de moștenitor nr. 19 din data de 05.02.1996. In fapt, se menționează, certificatul de moștenitor nr. 19/05.02.1996 a fost eliberat de către BNP N. Tigănilă la cererea numitului I. F., tatăl paratului I. I., ca urmare a dezbaterii succesiunii după autoarea I. St. T., decedata la data de 14.09.1975. Singurul bun imobil identificat in procedura succesorala a fost construcția din paianta, compusa din 3 camere, plus anexe, edificata pe terenul in suprafața de 1936 m.p., situat in tarlaua 17, parcelele 500, 501 si 503, din ., teren ce aparținea la acea data numiților I. C., Ș. D. si P. N., fiecare având 662 m.p. conform actului de partaj voluntar nr. 2473/1995. S-a constatat, de asemenea, ca au renunțat la succesiune prin neacceptare, conform art. 700 Cod civil, 7 moștenitori cu vocație la succesiune, printre care a fost menționat si numitul Ș. D., in calitate de fiu, prin declarația de renunțare înregistrata sub nr. 147/22.01.1996. Ș. D. este tatăl reclamantei Ș. M. si soțul reclamantei Ș. A..
Se precizează totodată că urmare a renunțării celor 7 moștenitori, I. F., in calitate de fiu, a fost declarat drept unic moștenitor, prin declarația de acceptare de la data de 05.02.1996. Ulterior, construcția a fost moștenită de către paratul I. I. de la tatăl sau I. F., in baza certificatului de moștenitor suplimentar nr. 43/24.05.2011, eliberat de BNP A. G. M.. Construcția menționata in certificatul de moștenitor nr. 19/05.02.1996 se află situata parțial pe terenul de 662 m.p. moștenit de reclamante de la Ș. D., conform certificatului de moștenitor nr. 126/25.08.2010, eliberat de B.N.P. G. Rozalinda.
Se mai arată că terenul de 662 m.p. face parte din suprafața de 1986 m.p. teren intravilan, menționat in Titlul de proprietate nr. 9435/06.06.1994, eliberat de C.J.S.D.P.A.T. Călărași pe numele I. C., Ș. D. si Ș. N. (P. N.), in calitate de moștenitori ai defunctei I. St. T.. Titlul a fost eliberat ca urmare a cererii nr. 667/13.03.1991, depusa de cei trei moștenitori la Comisia Locala a . (tatăl paratului I. I.) nu a fost menționat in titlu, datorita faptului că nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate in calitate de moștenitor al defunctei I. St. T., ci in nume personal pentru suprafața de 2,5 Ha cu care a fost înscris in CAP.
Reclamantele menționează că situația descrisa mai sus rezulta si din conținutul deciziei civile nr. 316/09.05.2012, pronunțata de către Tribunalul Călărași in dosarul civil nr._, prin care s-a dispus respingerea cererii reclamantului I. I. de anulare a Titlului de proprietate nr. 9435/06.06.1994, eliberat de C.J.S.D.P.A.T. Călărași, ca fiind formulata de către o persoana ce nu are calitate procesuală activa. Argumentul invocat de către instanța de recurs a fost acela ca reclamantul nu a justificat un interes legitim conform art. 3, alin.2 din Legea nr. 169/1997, deoarece tatăl sau I. F. nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate in calitate de moștenitor al defunctei I. St. T., asa cum au arătat mai sus.
Se arată totodată că respectiva construcție a fost edificata fără forme legale (act de dare in plata sau hotărâre de atribuire a terenului in folosința) de către I. St. T. in anul 1961, fiind locuita după decesul acesteia de către familia F. si S. D.. In prezent, construcția se afla . de degradare, fiind nelocuită de aproximativ 4 ani.
Se mai menționează că pe data de 30.09.2013, pârâtul I. I. a depus la Judecătoria L.-Gara o cerere prin care solicita obligarea reclamantelor sa-i acorde un drept de trecere către calea publica, de la construcția edificata parțial pe terenul lor situat in corn. Belciugatele, jud. Călărași. Cererea sa a fost înregistrata sub nr._, cu termen de judecata la data de 11.02.2014.In cursul discuțiilor purtate cu avocatul ce le reprezintă interesele in dosarul_, au cerut opinia sa si cu privire la certificatul de moștenitor nr. 19/05.02.1996, eliberat pe numele lui I. F. in calitate de unic moștenitor, deoarece li se pare suspect faptul ca toti cei 7 moștenitori s-au deplasat pe data de 22.01.1996 la biroul notarului N. Tiganila din L.-Gara, special pentru a renunța la moștenirea casei in favoarea lui I. F.. Ș. D. era orb la acea data, având nevoie de asistenta pentru a se deplasa. Nu își amintesc sa-l fi însoțit la notar pe data de 22.01.1996 sau la alta data, pentru a semna o declarație de renunțare la moștenire in favoarea lui I. F.. De aceea, au comparat semnătura aplicata pe declarația de renunțare nr. 147/1996, data in fata notarului N. Tiganila, cu semnătura originala aplicata de Ș. D. pe o procura speciala data in fata notarului S. M., pe data de 26.10.2005. Au constatat cu această ocazie ca semnătura de pe declarația de renunțare este cu totul diferita fata de semnătura originala aplicata pe procura speciala. Astfel, se arată, semnătura originala reda literele „S." - prescurtarea numelui „Ș.", in timp ce semnătura falsa seamănă mai mult cu literele „Stu". O alta deosebire este aceea ca la semnătura originala, litera „S" este mai mare decât litera „t", in timp ce la semnătura falsa, proportia este inversata. Literele „ef" din semnătura originala nu mai apar la semnătura falsa, fiind înlocuite cu litera „u". Toate aceste neconcordante le-au creat convingerea ca semnătura de pe declarația de renunțare nu aparține numitului Ș. D., aceasta fiind falsificata în mod grosolan, cu complicitatea notarului N. Tiganila si a numitului I. F.. In aceste condiții, certificatul de moștenitor nr. 19/05.02.1996 este lovit de nulitate absoluta, deoarece constata in mod fals ca moștenitorul Ș. D. a renunțat la moștenire in favoarea lui I. F..
Prin urmare, având in vedere dispozițiile art. 302 - 308 din noul Cod de
procedura civila, solicită să se verifice declarația de renunțare a succesiunii
autentificata de notarul N. Tiganilă sub nr. 147 din 22.01.1996, prin
compararea semnăturii declarantului cu semnătura originala aplicata de Ș.
D. pe Procura speciala autentificata de BNP S. M. sub nr.
3102/26.10.2005.
Reclamantele mai precizează că I. F. este străin de moștenire, deoarece nu a acceptat succesiunea in termenul de 6 luni de la deschiderea succesiunii ( 14.09.1975 - data decesului defunctei I. St. T.).Potrivit art. 700 alin. 1 din vechiul Cod civil, dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii (data decesului). Or, după cum se poate observa, in certificatul de moștenitor nr. 19/05.02.1996 este menționat „ ... II. Moștenitori: 1. I. F., domiciliat in București,care a acceptat succesiunea la data de 5.02.1996, in calitate de fiu..-.”
Precizează că termenul de acceptare a moștenirii după defuncta I. St. T. a început sa curgă la data decesului său - 14.09.1975 si a expirat după 6 luni la data de 14.03.1976. Or, după cum se poate observa, I. F. a acceptat moștenirea cu mult după expirarea termenului de acceptare prevăzut de art. 700 din vechiul Cod civil, motiv pentru care, notarul ar fi trebuit sa constate ca acesta este străin de moștenire și să nu-l declare unic moștenitor al defunctei I. St. T..
Pe de alta parte, se menționează, Ș. D. a fost repus in termenul de acceptare a moștenirii, conform prevederilor art. 13, alin.(2) din Legea nr. 18/1991, ca urmare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrata la Comisia Locala Belciugatele sub nr. 667/13.03.1991. Declarația de acceptare a moștenirii îsi produce efectele asupra întregii mase succesorale, deci implicit si asupra construcției edificate in anul 1961 de către defuncta I. St. T.. Prin urmare, Ș. D. avea calitatea de moștenitor legal la data eliberării certificatului de moștenitor nr. 19/05.02.1996, motiv pentru care, acest certificat este lovit de nulitate absoluta.
In consecința, arată reclamantele, având in vedere cele arătate mai sus, se impune a se constata că autorul lor Ș. D. are calitatea de moștenitor al defunctei I. St. T. și a se dispune, pe cale de consecința, eliberarea unui nou certificat de moștenitor in care sa se constate ca I. F. este străin de succesiune, prin neacceptarea succesiunii in termenul prevăzut de art. 700 din vechiul cod civil si totodată, sa se constate ca Ș. D. are calitatea de moștenitor legal, prin acceptare expresa conform art. 689 din vechiul Cod civil si art. 13, alin.(2) din Legea nr. 18/1991, in baza cererii de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 667/13.03.1991, adresata Comisiei Locale Belciugatele.
Se mai menționează că, potrivit doctrinei si practicii instanțelor de judecata, cererile de desființare pentru motive de nulitate absoluta, pentru constatarea calității de moștenitor ori pentru petiția de ereditate sunt imprescriptibile.
In drept se invocă dispozițiile art. 119 din Legea nr. 36/1995, art. 194, art. 302 -308 din noul Cod de procedura civila, art. 700 din vechiul Cod civil, art. 13, alin.(2) din Legea nr. 18/1991.
În dovedire au solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri și expertiza grafologica asupra semnăturilor numitului Ș. D..
In vederea stabilirii taxei judiciare de timbru, au evaluat construcția din paianta situata pe terenul ce le aparține din ., la suma de 4000 de lei.
Nu au solicitat cheltuieli de judecata.
La cerere s-au anexat următoarele înscrisuri in copie: act de partaj voluntar autentificat sub nr.2473/30.08.1995 emis de notariatul de Stat Local L., certificat de moștenitor nr.19 /05.02.1996 emis de BNP N. Ț., titlul de proprietate nr. 9435/06.06.1994 emis de CJSDPT Călărași, declarațiile de renunțare nr. 147/22.01.1996 și nr.143/22.01.1996 aut.de BNP N. Ț., schiță conform planului cadastral al . moștenitor nr. 126/25.08.2010 emis de BNCredo N. Public G. Rozalinda;adeverința nr.334/03.09. 1991 emisă de Comisia Locală Belciugatele, procura specială aut.sub nr.3102/26.10.2005 emisă de de BNCredo N. Public Asociați G. Rozalinda și S. M., certificat de moștenitor nr. 64/03.10.2006 emis de BNP B. N., Decizia civila nr. 316/09.05.2012, pronunțata de Tribunalul Călărași în dosarul nr._, sentința civilă nr.777/19.06.2001, pronunțată de Judecătoria L.-Gară în dosarul 746/2001, adeverința nr.380/03.09. 1991 emisă de Comisia Locală Belciugatele, C.I. privind pe reclamanta Ș. M..
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum total de 590 lei, conform chitanțelor aflate la filele 28 și 39 dosar.
La data de 16.04.2014 pârâtul a formulat întâmpinare solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța:
1. Pe cale de excepție:
-să se constate lipsa calității procesuale active a celor două reclamante în ceea ce privește capetele de cerere referitoare la anularea Certificatului de moștenitor nr.l9 din 05.02.1996 eliberat de B.N.P.N. Ț., Certificatului de moștenitor suplimentar nr.43 din 24.05.2011, eliberat de B.N.P.A. G. M. și eliberarea unui nou certificat de moștenitor de pe urma defunctei I. St.T.:
-să se constate că dreptul material la acțiune al reclamantelor este stins prin prescripție în ceea ce privește capătul de cerere referitor la anularea Certificatului de moștenitor nr.l9 din 05.02.1996 eliberat de B.N.P.N. Ț.
2. Pe fondul cauzei:
-să se respingă ca neîntemeiată acțiunea reclamantelor.
În motivarea întâmpinări pârâtul arată că la data de 05.02.1996 a fost emis Certificatul de moștenitor nr.19 în dosarul succesoral nr.9/1996, în cadrul Biroului Notarului Public N. Ț. din orașul L. Gară, județul Călrăași, ca urmare a dezbaterii succesiunii defunctei I. T., decedată la 14.09.1975, cu ultimul domiciliu în .. Unicul moștenitor al succesiunii defunctei sus numite a fost stabilit I. F., ceilalți succesibili fiind declarați străini de succesiune prin neacceptare conform art.700 din Codul civil din 1864 în vigoare la acea dată, printre aceștia numărându-se și Ș. D..
Se arată că certificatul de moștenitor mai sus menționat a fost emis astfel cu acordul comun al părților (succesibilii defunctei) în conformitate cu dispozițiile art.68 din Legea nr.36/1995 în redactarea inițială, corespondent în art.115 în formă actuală, fără să se conteste calitatea de unic moștenitor acceptant al lui I. F.. Potrivit art.88 din Legea nr.36/1995, în redactarea inițială, corespondent în art.l 19 din forma actuală a legii, persoanele care emit pretenții asupra moștenirii sau care au fost prejudiciate în drepturile lor, pot cere anularea certificatului de moștenitor. Doctrina si practica judiciară au statuat că succesibilul care nu și-a exercitat dreptul de opțiune nici expres și nici tacit, declarându-se străin de succesiune nu poate cerere anularea certificatului de moștenitor întrucât pentru el titlu de erede se stinge odată cu declararea sa ca fiind străin de succesiunea respectivă. Cu atât mai mult, moștenitorii succesorului care nu și-a exercitat acest drept în perioada de opțiune succesorală sau care s-a declarat străin de succesiune, nu pot solicita instanței anularea certificatului de moștenitor, având în vedere considerentele expuse mai sus.
Pe cale de consecință apreciază că reclamantele nu au calitatea să solicite nici anularea Certificatului de moștenitor suplimentar nr.43 din 24.05.2011 eliberat de B.N.P.A. G. M., ca urmare a moștenirii defunctului I. F., acestea neavând vocație la succesiunea defunctului sus numit și ca atare nu pot emite pretenții asupra moștenirii acestuia, nefiind nici prejudiciate în drepturile lor prin emiterea actului. Prin urmare, în temeiul celor expuse consideră că reclamantele nu pot cere nici eliberarea unui nou certificat de moștenitor de pe urma defunctei I. St.T., mai ales că și pe durata vieții sale Ș. D. nu a contestat certificatul de moștenitor emis în anul 1996 și nu a avut pretenții asupra moștenirii defunctei.
Mai menționează că în conformitate cu dispozițiile art.2500 din noul Cod civil, dreptul material la acțiune se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar potrivit art.2517 din același cod, termenul general de prescripție este de 3 ani. In cazurile în care prin acțiune se solicită anularea unui act juridic ce poate fi invocat de o terță persoană, prescripția începe să curgă de la data când terțul respectiv a avut cunoștiință de existenta cauzei de anulabilitate (art.2529 al.2 noul Cod civil). In speță, reclamantele ar fi trebuit să aibă cunoștiință despre Certificatul de moștenitor nr. 19 din 05.02.1996, eliberat de B.N.P.N. Ț., încă din anul emiterii acestuia, întrucât pe terenul al cărui coproprietar era autorul lor, exista construcția dobândită prin moștenire de tatăl pârâtului- I. F., ca unic succesor al defunctei I. T.. Cu certitudine însă cu ocazia dezbaterii succesiunii defunctului Ș. D. și emiterii de către notarul public a Certificatului de moștenitor nr.25 la data de 25.08.2010, reclamantele au cunoscut situația juridică a terenului în suprafața de 662 m.p.pe care se află construcția proprietatea pârâtului și ar fi trebuit implicit să cunoască existenta Certificatului de moștenitor nr. 19/1996. Apreciază astfel că de la acea dată, 25.08.2010, pentru cele două reclamante a început să curgă termenul de prescripție, termen ce a fost depășit la data introducerii acțiunii, situație ce are drept consecință stingerea prin prescripție a dreptului la acțiunea în anulare.
In ceea ce privește contestarea calității de moștenitor pentru tatăl pârâtului- I. F., față de defuncta I. St.T., arată că autorul său a acceptat tacit această succesiune în condițiile art.689 din Codul civil de la 1864, prin acte și fapte materiale pe care nu le putea face decât în calitatea sa de erede al defunctei și care au presupus intrinsec intenția de acceptare a moștenirii. Mențiunea făcută de notarul public in certificatul de moștenitor nr.19 din 05.02.1996, potrivit căreia I. F. ar fi acceptat succesiunea la data de 05.02. se referă la o acceptare expresă, nu și la cea tacită. De altfel recunoașterea calității de unic moștenitor acceptant a fost făcută de către ceilalți succesibili care ulterior nu au inteles să-i conteste această calitate și care așa cum a rezultat din dezbaterea moștenirii la notar s-au declarat străini de aceasta prin neacceptare, fără ca ulterior niciunul dintre ei să revină asupra deciziei luate.
Din analiza conținutului dispozițiilor Legii nr.36/1995, a notarilor publici și activității notariale, dispoziții în materia succesiunilor, consideră că se desprinde concluzia că pentru moștenitorii care s-au prezentat în fata notarului public și au cerut eliberarea certificatului de moștenitor recunoscându-și reciproc drepturile și consimțind la toate mențiunile din acest act privind calitatea de succesori, întinderea drepturilor succesorale si alcătuirea masei succesorale, certificatul de moștenitor care este în final rezultatul acordului lor de voință are puterea doveditoare a actelor juridice incheiate de părți. Mențiunile din acest act fac dovada deplină împotriva succesorilor sau succesibililor.
Referitor la capătul de cerere prin care se solicită constatarea calității de moștenitor a numitului Ș. D. față de defuncta I. St.T., solicită să se rețină că prin declarația autentică înregistrată sub nr.147 din 22.01.1996, dată în fața notarului public N. Ț., la sediul biroului din orașul L. Gară, sus-numitul Ș. D. a arătat că nu a făcut niciun act de acceptare a succesiunii defunctei, dreptul său de opțiune succesorală fiind astfel prescris în conformitate cu dispozițiile art.700 din Codul civil de la 1864. Efectul prescrierii dreptului de opțiune succesorală în termenul de 6 luni prevăzut de art.700 din vechiul Cod civil, este stingerea titlului însuși de moștenitor, iar succesibilul este reputat a fi străin de moștenire. Susținerea potrivit căreia declarația privind neacceptarea moștenirii în termen făcută de Ș. D. în fata notarului public ar fi falsă, în sensul că semnătura de pe actul autentic nu ar aparține lui, este neîntemeiată.
La examinarea acestui aspect consideră că trebuie avută în vedere forța probantă a actului autentic, faptul că notarul public a identificat persoana și a legitimat-o luând consimțământul acesteia după ce i-a citit intregul conținut al înscrisului. In conformitate cu dispozițiile art. 1173 din Codul civil de la 1864, actul autentic are deplină credință în privința oricărei persoane despre dispozițiile și convențiile ce se constată. Atâta timp cât un astfel de act nu a fost reformat pentru cauze de nulitate sau anulabilitate acesta urmează să-și producă efectele.
Comparând semnele grafice ale semnăturilor depuse de Ș. D. pe declarația notarială și pe procura specială autentificată la B.N.P.S. M. sub nr.3102 din 26.10.2005, apreciază că este lesne de observat identitatea acestora și se poate constata că ele provin de la una și aceeași persoană.
In concluzie, consideră că la emiterea certificatelor de moștenitor a căror anulare se solicită, notarii publici au respectat in totul dispozițiile procedurale în materie neexistând niciun motiv care să conducă la anularea acestora.
Față de această situație apreciază că solicitarea de a se emite un nou certificat de moștenitor pentru succesiunea defunctei I. St.T., apare ca total nejustificată.
In drept se invocă art.205 - 208 Cod procedură civilă și textele de lege enunțate mai sus.
In dovedirea intâmpinării intelege să se folosească de proba cu înscrisuri.
In cadrul probei cu înscrisuri apreciază că se impune a se solicita Biroului Notarului Public N. Ț., dosarul succesoral nr.9 /1996, în care a fost emis Certificatul de moștenitor nr. 19/05.02.1996.
În ședința publică din 03.06.2014 instanța a dispus unirea cu fondul a excepțiilor lipsei calității procesuale active a reclamantelor și prescripției dreptului material la acțiune, ambele invocate de pârât.
În cauză instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri, în cadrul căreia, pe lânga înscrisurile atașate cererii de chemare în judecată s-au mai depus în copie certificată: actele care au stat la baza emiterii certificatului suplimentar de moștenitor nr.43/24.05.2011 de BNPA B. și Asociații (filele 71-76), dosarul succesoral nr.9/1996 al BNP N. Tigănilă (atașat la prezentul dosar, continand 39 de file, iar la fila 32 in original declaratia autentificata sub nr.147/22.01.1996 ), adresa nr.90/18.01.1977 emisa de Oficiul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă, inscrisuri de comparație (in copie și original).
De asemenea s-a administrat proba cu expertiza grafoscopică, raportul de expertiză întocmit de LIEC București fiind depus la filelele 152-157 dosar.
Analizând materialul probator adminsitrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 14.09.1975 a intrevenit decesul lui I. T., cu ultimul domicliu în ..
La data de 06.06.1994 a fost emis titlul de proprietate nr.9435 de către Comisia Județeană Călărași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe totale de teren de 3 ha și 6500 m.p. (din care face parte si suprafata de teren intravilan de 1986 m.p., situată in com.Belciugatele, ., tarlaua 17,parcelele 500, 501 și 503 ) în favoarea lui I. C., S. D. și S. N., in calitate de moștenitori ai defunctei I. T.. La baza emiterii titlului a stat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, formulata la 13.03.1991, in temeiul Lg nr.18/1991 de I. C., S. D. și S. N..
Prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr.2473/30.08.1995 de Notariatul de Stat Local L., I. C., S. D. și Panaint(fostă S.) N. au convenit (printre altele) partajarea terenului intravilan in suprafată de 1986 m.p., situat in com.Belciugatele, ., tarlaua 17,parcelele 500, 501 și 503, în trei loturi egale de 662m.p.
La data de 05.02.1996 s-a dezbătut succesiunea defunctei I. T., fiind emis Certificatul de moștenitor nr.19 în dosarul succesoral nr.9/1996, de către B.N.P. N. Ț.
Conform certificatului de moștenitor menționat, calitatea de unic moștenitor al defunctei I. T. o are I. F., în calitate de fiu, ceilalți succesibili – P. N.( fiică), S. D. (fiu), Ș. M. (fiică), Ș. I. (fiu), I. C. (fiu), Ș. T. (nepot de fiu), M. M. (nepoată de fiu)- fiind străini de succesiune prin neacceptare conform art.700 din Codul civil. În același certificat de moștenitor se arată că masa succesorală ramasă la decesul defunctei I. Tudoara este compusa dintr-o construcție din paiantă, acoperită cu țiglă, formată din 3 camere, bucătărie și pivnită, situată în . intre vecinii: N-M. F.,S-I. C I., E-M. D I.,V-stradă, menționându-se totodată că terenul pe care se află constrcuția, in suprafata totala de 1986m.p., situat in tarlaua 17,parcelele 500, 501 și 503 apartine numiților I. C., S. D. și Panaint N., fiecare deținând o suprafață de 662m.p., conform actului de partaj voluntar autentificat sub nr.2473/30.08.1995 de Notariatul de Stat Local L.
La baza emiterii certificatului de moștenitor nr.19/05.02.1996 au stat, printre altele, declarația autentificata sub nr.291/05.02.1996 denumită ”declarație de acceptare a succesiunii” în care se consemnează declarația de proprie răspundere data de I. F., conform căreia a acceptat în termen legal, în mod tacit, prin preluare de bunuri, succesiunea rămasă de pe urma defunctei I. T., precum și declarația autentificata sub nr.147/22.01.1996 denumită ”declarație de renunțare a succesiunii” în care se consemnează declarația de proprie răspundere dată de S. D., conform căreia nu a făcut niciun act de acceptare expresă, forțată sau tacită a succesiunii rămase de pe urma defunctei I. T..
La data de 02.02.1997 a decedat I. F., unicul moștenitor al acestuia fiind, potrivit certificatului de moștenitor nr.64/03.10.2006 emis de BNP B. N., pârâtul I. I., în calitate de fiu.
Prin certificatul de moștenitor suplimentar nr.43/24.05.2011 emis de BNPA B. și Asociații s-a constatat că din masa succesorala ramasa de pe urma defunctului I. F. mai face parte, pe lângă bunurile descrise in certificatul de moștenitor nr.64/03.10.2006 emis de BNP B. N., și dreptul de proprietate asupra construcției din paiantă, acoperita cu țiglă, formată din 3 camere, bucătărie și pivnită, situată în . între vecinii: N-M. F.,S-I. C I., E-M. D I.,V-stradă, construcție edificată pe terenul in suprafata de 1986m.p., situat in tarlaua 17,parcelele 500, 501 și 503 ce apartine numiților I. C., S. D. și panaint N., conform actului de partaj voluntar autentificat sub nr.2473/30.08.1995 de Notariatul de Stat Local L.
La data de 19.03.2010 a intervenit decesul lui S. D., moștenitorii acestuia fiind, conform certificatului de moștenitor nr.126/25.08.2010 emis de BNP G. Rozalinda, reclamantele S. A. și S. M., în calitate de soție supraviețuitoare, respectiv fiică.
La data de 01.06.2011 pârâtul I. I. a formulat în contradictoriu cu reclamantele S. A., S. M., dar și cu I. M., I. A., P. N., Comisia Locală Belciugatele pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor și Comisia Județeana Călărași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, acțiunea înregistrată pe rolul Judecatoriei L.-Gară sub nr._ prin care a solicitat în principal constatarea nulității absolute (integrale) a titlului de proprietate nr.9435/06.06.1994, iar in subsidiar constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.9435/06.06.1994 cu privire la suprafata de teren de 425 m.p. curti constrcuții. Prin sentința civilă nr.1108/15.12.2011 pronunțată de Judecătoria L.-Gară s-a respins ca neîntemeiata acțiunea, dar prin decizia nr.316/09.05.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a pârâtului I. I.(reclamant in acel dosar), s-a modificat sentința recurată și rejudecând s-a respins acțiunea promovată de I. I. ca fiind formulată de o personă ce nu are calitate procesuala activă.
În considerentele deciziei mai sus menționate s-a reținut în esență că I. I. sau autorul său I. F. nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor ce sunt cuprinse în titlul de proprietate nr. nr.9435/06.06.1994, astfel că declararea nulității acestui titlu, asa cum a solicitat, nu poate avea drept consecință reconstituirea în favoarea autorului său sau a sa a dreptului de proprietate pentru aceleași terenuri, în consecința I. I. neputând fi considerat persoană care justifică un interes pentru a putea promova o actiune in nulitatea titlului conform art.III alin.2 din Lg nr.169/1997.
Având în vedere situația de fapt mai sus reținută instanța constată ca in cuprinsul cererii, reclamantele invoca doua motive (în sensul de împrejurări de fapt calificate juridic)de nulitate a certificatului de mostenitor nr.19/05.02.1996 (și pe cale de consecință și a certificatului suplimentar nr.43/24.05.2011): 1. semnatura de pe declaratia autentificată sub nr.147/22.01.1996 nu aparține autorului lor - S. D. și prin urmare certificatul de moștenitor nr.19/05.02.1996 constată în mod fals că Ș. D. a renunțat la moștenire; 2 –certificatul de moștenitor nr.19/05.02.1996 este emis cu încălcarea normelor imperative ale art.700 alin.1 din V C civ (asfel ca declaratia de accepatare a succesiunii făcută de autorul pârâtului – I. F., dupa expirarea termenului de 6 luni de la deschiderea succesiunii, nu putea produce efecte) și ale art.13 alin.2 din Lg nr.18/1991 (astfel ca autorul lor- S. D. trebuia considerat acceptant, ca urmare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate depusă la Comisia de Fond Funciar).
Aceste doua motive de fapt si de drept dezvoltate în cererea de cehmare in judecată (sub acest aspect impunându-se a se menționa că cererea de chemare in judecată nu a fost modificată, instanta nefiind prin urmare investita cu cercetarea altor motive de nulitate) se circumscriu unor cauze de nulitate de drep comun: 1. frauda la lege (când actul este încheiat in scopul eludării unor norme imperative, cum este si cazul actului fals); 2. cauza ilicită (art.966 C civ de la 1864 „obligația...nelicită nu poate avea niciun efect”rap la art.5 din C civ de la 1864 „nu se poate deroga prin convenții sau dispoziții particulare de la legile care interesează ordinea publică și bunele moravuri”).
Dispozițiile art.119 din Lg nr.36/1995 invocate de asemenea în susținerea cererii de chemare în judecată (ce au corespondent în art.88 alin.1 din Lg nr.36/1995 in varianta in vigoare la data emiterii certificatului de moștenitor nr.19/05.02.1996 și care este aplicabil în cauză), care prevăd că „cei care se considera vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii”, nu deroga de la regimul general al nuliățiii, ci trimit la dispozițiile de drept comun.
Prin urmare atât legitimarea procesuală activă, cât și prescriptibilitatea sau imprescriptibilitatea dreptului material la acțiune se analizează raportat la cauza de nulitate invocată.
Cum in speță cele doua cause de nulitate – frauda la lege și cauza ilicită - intervin în cazul în care se încalcă norme legale imperative, edictate in vederea ocrotirii unui interes general, sancțiunea ce intervine este nulitatea absolută.
Or, în primul rând, sub aspectul legitimarii procesuale active, nulitatea absolută poate fi invocate de oricine are un interes.
În speță reclamantele, având calitatea de moștenitoare ale lui S. D., succesibil al defunctei I. T. și totodata proprietar al terenului aferent construcției incluse in masa succesorală a aceleiași defuncte, jusitifică interesul de a promova acțiunea în declararea nulității certificatului de mostenitor nr.19/05.02.1996 (și pe cale de consecință și a certificatului suplimentar nr.43/24.05.2011), o eventuală admitere a acestora urmând a le profita.
Prin urmare, văzând și dispozițiile art.36 C.pr civ, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor, invocată de pârât.
In al doilea rând, potrivit art.2 din Decretul nr.167/1958 (aplicabil în cauză potrivit art.201 din Lg nr.71/2011) nulitatea absolută a unui act juridic poate fi invocată oricind, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție.
Prin urmare, actiunea în declararea nulitații absolute fiind imprescriptibilă, instanța va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât.
Pe fond în ceea ce privește cauza de nulitate constând în fraudarea legii, instanța constata netemeincia invocării acesteia.
Astfel, din raportul de expertiza grafoscopică efectuat de LIEC București rezultă concluzia certă în sensul că semnătura de la rubrica declarant din declarația autentificata sub nr.147/22.01.1996 aparține, conform atestării efectuate de notarul public, autorului reclamantelor -Ș. D..
Prin urmare susținerile reclamantelor conform cărora la baza emiterii certificatului de mostenitor a stat un act fals sunt nefondate.
Referitor la cea de-a doua cauză de nulitate invocată – cauza ilicită ca urmare a încălcării normelor imperative prev de art.700 C civ și art.13 alin.2 din Lg. nr.18/1991, se impun urmatoarele precizari.
Deși poartă titulatura de “declarație de acceptare a succesiunii”, respectiv “declarație de renunțare a succesiunii”, din conținutul declaratiilor autentificate sub nr.291/05.02.1996 și nr.147/22.01.1996 rezultă ca acestea nu constituie declarații de opțiune succesorală (de acceptare expresă sau de renunțare expresă), ci declarații pe proprie răspundere făcute de succesibili (I. F., respective Ș. D.) în care menționează după caz dacă au făcut acte de acceptare tacită, voluntară ori forțată sau acte de acceptare expresă în termenul de opțiune succesorala (de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, prev. de art.700 VCciv).
De altfel din conținutul certificatului de moștenitor rezultă ca notarul nu a acordat acestor declarații efectele unor acte de opțiune succesorală, potrivit titulaturii (nemenționând ca autorul reclamantelor S. D. ar fi renunțător, ci că este străin de succesiune prin neacceptare în termenul de opțiune și nici că autorul pârâtului - I. F. a acceptat expres moștenirea, ci că este acceptant având în vedere declarația din 05.02.1996), ci a ținut cont de conținutul acestor declarații, unul dintre succesibili (S. D. )declarând ca nu a efectuat acte de acceptare expresă sau tacită in termenul de opțiune succesorală, altul (I. F.) dimpotrivă declarând ca a efectuat acte de acceptare tacită în termenul de opțiune succesorală.
Aceste declarații pe proprie răspundere nu contravin astfel dispozițiilor art.700 VC civ, nefiind declarații de opțiune succesorala (supuse înscrierii in registrul special), ci dau expresie poziției concordante a succesibililor cu privire la persoanele care au făcut acte de acceptare tacită a succesiunii in termenul de opțiune succesorală prev de articolul mai sus enunțat ( declarațiile fiind luate conform dispozitiilor art.76 alin.3 din Lg nr.36/1995 in varianta in vigoare la data emiterii certificatului de mostenitor nr.19/05.02.1996, articol care prevedea că “pe baza de declarație sau probe administrate în cauză se va stabili dacă succesorii au acceptat succesiunea în termenul legal” și acestea coroborându-se cu adeverințele nr.867/06.09.1995 și nr.105/03.08.1995 emise de Consiliul Local Belciugatele, aflate in dosarul succesoral, din care rezulta ca pozitia din rolul agricol și din rolul fiscal în care figura înscrisă cu locuința defuncta I. T., a fost preluată la data decesului acesteia de D. F. -ginerele lui I. F., casatorit cu fiica lui I. F., conform sentinței civile nr.1108/15.12.2011).
In privința dispozițiilor art.13 alin.2 din Lg nr.18/1991 (art.12 alin.2 in varianta in vigoare în forma inițială), rezultă clar din chiar conținutul acestora ca repunerea în termenul de acceptare a succesiunii se refera exclusiv la terenurile ce fac obiectul reconstituirii și care au aparținut autorului - “ moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucît terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor.”
Asa cum s-a reținut în doctrina și jurisprudență, dispozitiile mai sus enunțate din Lg nr.18/1991 consacră o excepție de la principiul indiviziunii opțiunii succesorale întrucât pe de o parte succesorul acceptant al moștenirii (din care nu făcea parte la data deschiderii acesteia și terenul reconstituit, întrucat acesta nu se afla în circuitul civil) poate să nu fie și moștenitor al terenului reconstituit de pe urma autorului, dacă nu a formulat cerere, pe de altă parte succesibilul care nu a făcut acte de acceptare a succesiunii, dar nici nu a renunțat expres (cum este succesibilul declarat străin de moștenire prin neacceptare) poate fi moștenitor al terenului reconstituit de pe urma autorului, fiind considerat repus în teremenul de acceptare a moștenirii în privința acestui teren, prin formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.
În consecință la emiterea certificatului de moștenitor nr.19/05.02.1996 nu au fost încălcate nici dispozițiile de ordine publică ale art.13 alin.2 (art.12 alin.2) din Lg nr.18/1991, cererea reclamantelor de declarare a nulității acestuia fiind neîntemeiată și sub acest aspect.
Având în vedere considerentele mai sus expuse instanța va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind declrarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 19 din data de 05.02.1996, eliberat de către B.N.P. N. Tigănilă și pe cale de consecință va respinge ca nefondate și capetele de cerere subsecvente.
În ceea ce privește cererea pârâtului de obligare a reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată, instanța o va respinge reținând că, deși reclamantele au pierdut procesul, pârâtul nu a dovedit efectuarea vreunei speze, sarcina probei sub acest aspect revenindu-i.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
.
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor, invocată de pârât.
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantele Ș. M., cu domiciliul în mun. București, ., ., având CNP:_ și Ș. A., cu domiciliul în mun. București, ., ., parter, ., având CNP:_, împotriva pârâtului I. I., domiciliat în mun. București, Sector 4, ., nr. 1, ., apart. 18, având CNP:_.
Respinge cererea pârâtului de obligare a reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria L.-Gară
Pronunțată în ședință publică, azi – 04.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. A.-M. D. V.
Red. S.A.M .
Tehnored SAM & D.V.
Ex. 5/.15.04.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 197/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 206/2015.... → |
|---|
