Plângere contravenţională. Sentința nr. 238/2015. Judecătoria LEHLIU-GARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 238/2015 pronunțată de Judecătoria LEHLIU-GARA la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 238/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA L. GARĂ-JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 238
Ședința publică din data de 23.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - M. A.-E.
GREFIER - P. M.-M.
Pe rol pronunțarea cauzei civile având ca obiect „plângere contravențională - OG 37/2007”, plângere formulată de petenta S.C. E. H. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul I.G.P.R. - SECȚIA DE POLIȚIE AUTOSTRĂZI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 23.03.2015, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față:
La data de 06.01.2015 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe, sub nr._, plângere contravențională formulată de petenta S.C. E. H. S.R.L. (cu sediul social declarat în municipiul București, ., sector 2, înregistrată la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul București sub nr. J40 /1140 /1998, având cod unic de înregistrare RO_, cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat F. V., în mun. București, Splaiul Independenței, nr. 17, .) în contradictoriu cu intimatul I. G. al POLIȚIEI ROMÂNE - Serviciul Poliția Autostrăzi, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._ din data de 09.12.2014, ce i-a fost comunicat prin poștă la data de 15.12.2014, plângere prin care a solicitat:
-în principal, admiterea prezentei plângeri și anularea procesului verbal . nr._ din data de 09.12.2014, ca netemeinic și nelegal;
-în subsidiar, în ipoteza în care se va considera procesul-verbal ca temeinic și legal întocmit, admiterea plângerii și înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea contravențională avertismentului.
În motivarea plângerii, petenta arată că a primit, la data de 15.12.2014, prin serviciul poștal, procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/09.12.2014, prin care s-a dispus sancționarea sa contravențională cu amendă în cuantum de 4.000 (patrumii) lei, „pentru pretinsa săvârșire a sancțiunii contravenționale” prevăzută de art. 8 alin. 1 pct. 4 din O.G. nr. 37/2007 și sancționată de art. 9 alin. 1 lit. c) din același act normativ.
Cu privire la pretinsa faptă contravențională pentru care s-a dispus sancționarea sa cu amendă contravențională, petenta arată că nu a înțeles în mod efectiv ce s-a reținut în sarcina sa, întrucât, pe de o parte, procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională comunicat este în mare parte ilizibil și modalitatea de completare a acestui act este, în aceeași măsură, indescifrabilă, iar pe de altă parte, reprezentantul său legal nu a fost citat niciodată la sediul agentului constatator pentru a i se aduce la cunoștință fapta socialmente periculoasă reținută și a i se asigura astfel exercitarea dreptului la apărare.
Arată că motivele prezentei plângeri au în vedere atât temeinicia cât și legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională.
În ceea ce privește temeinicia arată că din studiul textului normativ menționat în cuprinsul procesului-verbal ca fiind articolul de lege care incriminează pretinsa faptă reținută în sarcina sa, a presupus că în cauză s-a reținut încălcarea dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR referitoare la depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă, situație pe care nu o poate admite, deoarece a respectat, respectă și va respecta dispozițiile legale referitoare la perioadele de odihnă prevăzute de lege pentru conducătorii auto și nu impune niciunui conducător auto efectueze transport de marfă sau de persoane cu nerespectarea acestor dispoziții legale.
Consideră că în situația de față nu poate fi vorba decât despre o eroare materială sau tehnică, ce nu-i poate fi imputată, considerent pentru care sancționarea sa contravențională apare și este considerată ca fiind neîntemeiată, la data de 09.12.2014.
Mai arată și că la momentul opririi la km 65 al autostrăzii București-C., conducătorul auto era odihnit și putea efectua cursa respectivă în condiții de siguranță a traficului rutier.
În ceea ce privește legalitatea sancțiunii dispuse, arată că agentul constatator i-a aplicat sancțiunea contravențională principală a amenzii în cuantum de 4.000 lei prin încălcarea prezumției de nevinovăție de care beneficiază, situație ce nu poate fi admisibilă în lipsa unui minim de dovezi cu privire la faptul că persoana sancționată contravențional este, în mod obiectiv, și vinovată de săvârșirea faptelor imputate.
Astfel, reprezentantul său legal nu a fost citat pentru a-și exprima punctul de vedere iar întocmirea procesului-verbal în lipsa pretinsului contravenient este justificată de agentul constatator prin mențiunea că „acesta va lua la cunoștință de conținut ulterior conform art. 17/27 din O.G. nr.2/2001”.
Califică o astfel de situație ca inadmisibilă și de natură a încălca
dreptul la apărare al oricărei persoane, ipoteză în care anularea procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională reprezintă o soluție legală.
În subsidiar, solicită să se aibă în vedere faptul că la întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională supus controlului judecătoresc nu au fost respectate dispozițiile art. 5 alin. 5, art. 7 și art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea contravențională se aplică în limitele prevăzute de actul normativ în vigoare și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de scopul urmărit și urmarea produsă.
În lumina acestor prevederi legale, având în vedere aspectele menționate anterior, în măsura în care se va considera că este în mod obiect vinovată de săvârșirea vreunei contravenții, solicită admiterea capătului nr. 2 al plângerii contravenționale formulate.
Probe: înscrisuri și, în ipoteza în care, prin întâmpinarea depusă de către intimată, va apărea necesitatea suplimentării probatoriului, în condițiile art. 254 alin. 2 C.proc.civ., va solicita administrarea de noi probe ce vor fi considerate concludente, pertinente și utile aflării adevărului și soluționării cauzei, fără a se amâna judecata cauzei.
Alăturat cererii au fost atașate în fotocopii următoarele înscrisuri: procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 09.12.2014; dovada comunicării, la data de 15.12.2014, a procesului verbal și împuternicire avocațială.
La solicitarea instanței, petenta a făcut dovada timbrării plângerii contravenționale cu 20 lei (fila 17).
La data de 29.01.2015 intimatul a depus înscrisuri, respectiv: procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției CP nr._ din data de 09.12.2014 (copie de pe exemplarul nr.1); raportul agentului constatator (original); listare tahograf (14 file); copie licență de transport rutier internațional; copia certificatului cu nr. B_ pentru auto cu nr._ ; copii carte de identitate, permis de conducere, certificat de pregătire profesională și legitimație de serviciu pe numele A. I.; listare tahograf 09.12.2014 ora 09:17; scrisoare de transport (CMR); aviz de însoțire secundar . nr._/09.12.2014; procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției CP nr._ din data de 09.12.2014 (copie de pe exemplarul nr.1), cf. căruia petenta a fost sancționată pentru încălcarea disp. art. 11 alin.4 din OUG nr. 195/2002R, sancționată de art. 105 pct.9 din OUG nr. 195/2002R cu amendă contravențională în cuantum de 1890 lei (21x90); procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției CP nr._ din data de 09.12.2014 (copie de pe exemplarul nr.1), cf. căruia martorul A. I. a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art. 8 alin.3 pct. 13 din OG nr. 37/2007 M și art. 147 pct.3 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 R, fapte sancționate de art. 9 alin.1 lit. c) din OG nr. 37/2007 M și art. 99 alin.1 pct.16 din OUG nr. 195/2002 R, aplicându-i-se două sancțiuni cu „avertisment”; confirmare de primire.
La data de 05.02.2015 s-a înregistrat la dosar întâmpinare formulată de intimat, prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție.
În motivarea întâmpinării arată că la data de 09.12.2014, ora 11:20, pe A2 - km. 65, a fost depistată autoutilitara marca Iveco, dotată cu tahograf digital, având numărul de înmatriculare_, vehiculul fiind la momentul controlului în utilizarea și exploatarea efectivă a operatorului de transport rutier S.C. E. H. S.R.L. Autoutilitara era condusă de A. I., care se afla singur în cabină.
Cu această ocazie, s-a constatat că în data de 15.11.2014, în intervalul orar 09:14-19:54, conducătorul auto a depășit perioada maximă de conducere neîntreruptă cu 3 ore și 1 minut, încălcând prevederile legislației sociale europene privind transporturile rutiere, art. 7 din Regulamentul CE nr. 561/ 2006 al Parlamentului și Consiliului European, conform cărora după o perioadă de patru ore și jumătate de conducere, conducătorul auto trebuie să facă o pauză neîntreruptă de cel puțin patruzeci și cinci de minute.
Arată că prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/ 09.12.2014 s-a procedat la sancționarea contravențională în lipsă a contravenientei persoană juridică S.C. E. H. S.R.L., cu amendă în cuantum de 4.000 (patru mii) lei, minimul amenzii prevăzute de lege, pentru încălcarea prevederilor art. 9 alin 4 din O.G. nr. 37/ 2007 M, fapta contravențională reținută fiind considerată de legiuitorul român drept o încălcare foarte gravă a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/ 2006, respectiv Regulamentului (CEE) nr. 3821/ 85.
În continuare arată că procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu respectarea prevederilor OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, neexistând cazuri de nulitate absolută. Exemplarul nr. 2 al procesului-verbal i-a fost comunicat persoanei juridice în calitate de contravenient la sediu, conform prevederilor OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, aspect menționat în cuprinsul procesului-verbal.
Arată că la momentul întocmirii actului sancționator, la rubrica „semnătura contravenientului”, agentul constatator a menționat faptul că nu a fost prezent niciun reprezentant al societății. Prin urmare, dacă reprezentantul nu a fost de față la întocmirea procesului verbal, agentul constatator nu avea cui să aducă la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, legea (art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 permițând doar consemnarea obiecțiunilor făcute de către contravenientul care se află de față.
Conform prevederilor art. 19 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, „procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.”
Astfel, întrucât contravenientul - persoană juridică - nu a fost de față la încheierea procesului-verbal, în conformitate cu prevederile art. 19 din O.G. nr. 2/2001, agentul constatator a consemnat la rubrica „martor asistent” datele „martorului M. C., acesta fiind și conducătorul ansamblului auto”.
În continuare arată că actul sancționator a fost completat în mod corect de agentul constatator, răspunderea contravențională aparținându-i persoanei juridice pentru fapta săvârșită de prepusul său, conform prevederilor legale.
Sunt redate dispozițiile art. 177 alin. (1) din HG nr. 1391/2006 conform cărora îndrumarea, supravegherea, controlul respectării normelor privind circulația pe drumurile publice și luarea măsurilor legale în cazul în care se constată încălcări ale acestora se realizează de către polițiști rutieri din cadrul Poliției Române.
Arată că actul sancționator a fost întocmit de un polițist rutier, agent specializat în supravegherea traficului rutier, cunoscător al dispozițiilor legale în materia O.G. nr. 37/2007 și redă dispozițiile art. 15 din O.G. nr 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care și sancționează vinovăția. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
În continuare arată că „petenta, deși a formulat plângere împotriva actului constatator pe care l-a calificat ca netemeinic, nu a administrat niciun mijloc de probă împotriva acestuia. Societatea petentă nu a făcut dovada respectării prevederilor legale în referire la perioada de odihnă obligatorie, astfel că prezumția de temeinicie de care se bucură procesul verbal de contravenție nu a fost răsturnată”.
Mai arată că nu se poate reține că această faptă este de gravitate redusă, pentru că este o faptă de pericol și nu de rezultat, întrucât aceasta putea să aibă urmări grave prin nerespectarea timpilor de conducere de către conducătorul auto; apreciază că trebuie să se observe că aprecierea pericolului social al unei fapte contravenționale se realizează inițial de legiuitor prin stabilirea naturii sancțiunii contravenționale și limitelor în care urmează a fi aplicată această sancțiune de către organul constatator.
Sunt redate dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 și se arată că fapta contravențională prezintă un pericol social foarte ridicat, însuși legiuitorul considerând această faptă o încălcare foarte gravă a prevederilor legale în domeniu.
În consecință, apreciază că sancțiunea aplicată este corect individualizată, atât din punct de vedere al pericolului abstract, cât și din punctul de vedere al pericolului social concret al faptei, fiind și necesară pentru a asigura finalitatea preventivă ce însoțește orice sancțiune, având în vedere scopul O.G. nr. 37/2007.
În drept: art. 205 C. proc. civ.; art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001.
Probe: înscrisuri.
S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Întâmpinării nu i-au fost anexate înscrisuri.
Petenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Din dispoziția instanței a fost citat și audiat martorul A. I..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 09.12.2014, ora 1130, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 4000 lei, reținându-se că în aceeași zi, la ora 1120, pe A2 - km 665 „a dispus efectuarea unui transport rutier de marfă cu autoutilitara IVECO dotată cu tahograf digital având nr._, ce a fost condusă pe sensul spre C. de A. I., care se afla singur în cabină iar la controlul în trafic am constatat că în data de 15.11.2014 între 09.14-19.54 a depășit perioada maximă de conducere neîntreruptă cu 3 ore și 1 minut”.
S-a reținut că fapta săvârșită este prevăzută de art. 8 alin.1 pct. 4 din OG nr. 37/2007 M și sancționată de art. 9 alin.1 lit. c) din OG nr. 37/2007 M, aplicându-i-se petentei sancțiunea amenzii contravenționale de 4000 lei, cu mențiunea posibilității achitării în cel mult două zile lucrătoare de la data primirii procesului-verbal a jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege - 2000 lei.
Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin.1 din OG nr.2/2001, întrucât procesul-verbal i-a fost comunicat petentei la data de 15.12.2014 (fila 7) iar plângerea a fost expediată prin fax către instanță la data de 05.01.2015 (fila 2), cu mențiunea că 31 decembrie 2014 a fost zi liberă conform art. 1 din HG 1090/2014, luni 5 ianuarie 2015 fiind prima zi lucrătoare a anului.
Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității sale, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din O.G. nr. 2/2001, referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Instanța constată că motivele de nelegalitate invocate de petentă, sancționate cu nulitatea relativă a actului sancționator, ar putea fi reținute numai însoțite de invocarea și dovedirea motivarea vătămării ce i-a fost adusă petentei, care nu ar putea fi altfel înlăturată decât prin anularea procesului-verbal, ceea ce nu este cazul în speță.
Instanța reține că petenta nu invocă și nu dovedește vătămarea ce i-a fost adusă prin faptul de a nu fi putut formula obiecțiuni la momentul întocmirii procesului-verbal contestat, aceasta având posibilitatea ca pe calea plângerii contravenționale să invoce toate cauzele de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal și să formuleze toate apărările pe care le consideră pertinente.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal instanța reține că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției (lizibil scris și legal întocmit) poate face dovada existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției doar în măsura în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției „acuzatului” dincolo de orice îndoiala rezonabilă.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin.1 pct.4 din O.G. nr. 37/2007, forma în vigoare la data de 09.12.2014, reprezintă o încălcare foarte gravă a dispozițiilor Regulamentului ParlamentuluiEuropean și al Consiliului (CE) nr. 561/2006 și ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85, depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu o oră și 30 de minute sau mai mult.
Conform art. 9 alin.1 lit. c) din O.G. nr. 37/2007, forma în vigoare la data de 09.12.2014, contravenția prevăzută de art. 8 alin.1 pct. 4 se sancționează cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier.
Instanța nu poate primi apărarea petentei, conform căreia procesul-verbal este ilizibil și nici pe aceea conform căreia depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu o 3 ore și 1 minut ar reprezenta o eroare materială sau tehnică, având în vedere înscrisurile depuse la filele 35-53 din dosar - listări tahograf digital.
Pe de altă parte din aceleași înscrisuri rezultă respectarea de către conducătorul auto A. I. a perioadei maxime de conducere neîntreruptă, respectiv a timpului minim necesar pentru odihnă, astfel că apărarea petentei, conform căreia nu solicită conducătorilor auto nerespectarea acestor dispoziții legale se confirmă.
Dispozițiile art. 6 din O.G. nr. 2/2001 prevăd că avertismentul se poate aplica oricărui contravenient persoană fizică sau juridică, iar dispozițiile alin. 3 al art. 7 prevăd că avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ nu prevede această sancțiune.
Având în vedere situația de fapt reținută, poziția petentei, caracterul singular al abaterii săvârșite de către conducătorul auto A. I., constată că fapta reținută în sarcina petentei prezintă un pericol social redus, motiv pentru care scopul preventiv poate fi atins și prin aplicarea sancțiunii contravenționale a „avertismentului”.
Pentru toate aceste considerente, instanța, având în vedere dispozițiile art. 34 și art. 7 din O.G. nr. 2/2001, apreciază întemeiată plângerea petentei, urmând a o admite, a menține procesul-verbal de contravenție . nr._ din 09.12.2014 și a dispune înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 4000 lei aplicată petentei prin procesul-verbal menționat mai sus pentru contravenția prevăzută de art. 8 alin.1 pct.4 din OG nr. 37/2007 cu sancțiunea AVERTISMENT.
Urmează a-i atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptei și a-i recomanda respectarea dispozițiilor legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petenta S.C. E. H. S.R.L. (cu sediul social declarat în mun. București, ., sector 2, înmatriculată la O.R.C. București sub nr. J_, CUI RO_, cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. F. V., în mun. București, Splaiul Independenței, nr.17, ., ., sector 5) împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 09.12.2014 întocmit de intimatul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE - I.G.P.R. (cu sediul procesual ales în mun. București, ..4-6, sector 5).
Menține procesul-verbal de contravenție . nr._ din 09.12.2014, întocmit de intimatul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE - I.G.P.R.
Dispune înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 4000 lei aplicată petentei prin procesul-verbal . nr._ din 09.12.2014 întocmit de intimatul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE - I.G.P.R. cu sancțiunea AVERTISMENT.
Atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptei și îi recomandă respectarea dispozițiilor legale.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria L.-Gară.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23.03.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
M. A.-E. P. M.-M.
Red. M.A.E.
Dact. PMM
4exp/06.05.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 784/2015.... | Fond funciar. Sentința nr. 239/2015. Judecătoria LEHLIU-GARA → |
|---|
