Plângere contravenţională. Sentința nr. 502/2015. Judecătoria LEHLIU-GARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 502/2015 pronunțată de Judecătoria LEHLIU-GARA la data de 05-08-2015 în dosarul nr. 692/249/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA L. GARĂ
JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 502
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 05.08.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE- M.-D. J.
GREFIER- F. P.
Pe rol soluționarea amânării pronunțării cauzei civile, având ca obiect „plângere contravențională OUG 195/2002”, plângere formulată de petentul D. L., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 19.04.2015, întocmit de INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CĂLĂRAȘI – POLIȚIA OR. L. GARĂ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 22.07.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face parte integrantă din prezenta, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la 05.08.2015 când, în urma deliberărilor, a pronunțat următoarea sentință:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față.
La data de 08.05.2015 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._, plângerea contravențională formulată de petentul D. L., domiciliat în or. Voluntari, cartier P., .. 71, jud. Ilfov, CNP-_, împotriva procesului - verbal de contravenție . nr._ din 19.04.2015 întocmit de INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CĂLĂRAȘI (POLIȚIA OR. L. – GARĂ), cu sediul în mun. Călărași, ., jud. Călărași, solicitând admiterea plângerii așa cum a fost formulată cu consecința anulării procesului verbal ca nelegal întocmit și exonerarea sa de la plata amenzii contravenționale.
În motivarea plângerii petentul arată că, la data de 19.04.2015, se deplasa spre orașul L. Gară si a fost oprit de către organul de politie rutieră la . DJ și nu pe . eronat a consemnat agentul în procesul-verbal, și solicitându-i-se actele la control i s-a adus la cunoștința că a depășit limita de viteză în localitate, fără a face vreo mențiune cu privire la existența radarului în localitate care l-ar fi înregistrat, sau a faptului că exista plăcuță cu indicatorul limitei de viteză la .>
Mai arată că în aceste condiții a solicitat organului de poliție rutieră să-i facă dovada că a depășit limita de viteză, cu cât a fost informat de operatorul radar că ar fi depășit viteza peste limita admisă și unde este indicatorul cu limita de viteza in localitate.
De asemenea, mai arată că agentul constatator a refuzat să-i precizeze cele menționate și a plecat cu actele sale la mașina de poliție care se afla în poarta unui imobil de pe drumul județean și s-a întors foarte repede cu procesul-verbal ce face obiectul prezentei contestații, a fost pus să semneze că a luat la cunoștință, dar a refuzat, spunându-i agentului că are dreptul să formuleze obiecțiuni înainte de a semna acest proces-verbal, iar agentul a insistat să semneze și sub pretextul că dorește să semneze, a început să scrie la rubrica obiecțiuni, aspect văzut de organul de poliție rutieră care a tras procesul-verbal și a plecat cu acesta.
Precizează că agentul de poliție nu era însoțit de un alt polițist și nici în mașina de poliție în fața căreia a tras autoturismul.
Arată că a apucat să scrie la rubrica „alte mențiunii” doar o parte din cele solicitate organului de politie rutieră, iar aceasta a renunțat la semnătura sa deși a fost de față și a reușit să facă o mica obiecțiune din cele pe care ar fi vrut să le consemnez în procesul verbal.
La data de 27.04.2015, arată că a sosit poștașul cu procesul-verbal contestat, astfel că: solicită anularea procesului-verbal . nr._ din data de 19.04.2015 emis de catre Poliția or. L. Gară și implicit anularea măsurii complementare privind punctele de penalitate precum și exonerarea de la plata amenzii contravenționale, iar in subsidiar în măsura în care există o culpă, înlocuirea amenzii cu avertisment, pentru următoarele aspect:
În ceea ce privește nulitatea procesului verbal de contravenție, arată că nu există faptă contravențională pentru care a fost amendat, invocând disp. art. 16 din OG nr.2/2001, precizând că organul de politie rutiera nu a arăta concret viteza cu care se deplasa, nefăcând nicio dovadă în acest sens, deoarece nu a consemnat poziția km unde s-a depășit viteza în localitate, iar el nu avea la bord mai mult de 55 de km/h, fiind localitate și știind că, în principiu, fiind zi de sărbătoare (Duminica T.) când se duc la sate oamenii la cimitire, acesta fiind și motivul deplasării sale, există pe traseu poliție rutiera, având viteza adecvata drumului local.
Precizează că este cunoscut faptul că există erori maxime tolerate și care sunt prevăzute de punctul 3.5.1. din NML 021-05, (înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculul, din care sa poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia, și în conformitate cu art. 3.2.6. „Cinemometrul trebuie să fie prevăzut cu o funcție de autotestare, care să poată pune în evidență orice defect sau dereglare funcțională, ce pot avea influență asupra exactității de măsurare. Aceasta funcție trebuie să fie activată automat la fiecare punere în funcțiune a cinemometrului, având și posibilitatea de a fi activată manual de catre operator, ori de cate ori se consideră necesar. În cazul depistării unor defecte sau dereglări funcționale, acestea vor fi semnalate iar funcționarea cinemometrului va fi blocată”
Mai arată că există o marja de eroare a aparatului radar, aceasta fiind chiar si de 4% uneori, ceea ce presupune ca un aparat radar sa fie declarat corespunzător, trebuie ca viteza indicată de aparat să difere de cea efectiva/reală, ținând cont că practica ne arată faptul că aparatele radar au o marja de eroare, plus/minus, cu aproximativ 5 km/h, iar în cazul radarelor mobile marja este mai mare, fapt de care organul de poliție ar fi trebuit să știe și să țină cont.
Precizează că organul de politie rutieră a consemnat în procesul-verbal că s-a deplasat cu o viteza de 68 de km/h, fără să precizeze la descrierea faptei că limita de viteza este de 50 km/h și că s-a depășit cu 18 km, pentru a putea să se raporteze la faptul că există contravenție, adică daca se încadrează în marja de 10-20, or din analiza rubricii fapta este prevăzuta de art.49/1 din OG 195/2002, iar sancțiune aplicată este cea de la art. 99/2 din același act normativ.
Arată că se poate constata cu ușurința că fapta reținută că s-a depășit limita de viteză nu corespunde cu sancțiunea care este stabilita de organul de politie rutiera adică art. 99/2, unde este prevăzut că: „nerespectarea obligației de semnalizare a manevrei de schimbare a direcției de mers."
Se întreabă dacă fapta săvârșita este depășirea limitei de viteza pentru ce a fost amendat că a schimbat sensul de mers, care este o altă faptă contravențională, reținută de agentul constatator și se poate concluziona că nu există faptă contravențională în prezenta cauza, iar procesul verbal este nul, acesta fapta nu este descrisă în concret,amănunțit, și împrejurările în care s-a comis aceasta, ci doar sec și ilizibil cu o viteza de 68 km.
Tot de descrierea faptei în concret solicită să se aibă în vedere și gradul de vinovăție atunci când se aplică amenda.
În ceea ce privește invocarea HG nr.1391.2006 privind Normele la Capitolul Reguli pentru circulația vehiculelor, arată că acest art. 121 alin. 1 are și alte aliniate care prevăd obligații nu numai în sarcina participantului la trafic ci și a organelor abilitate atât în stabilirea contravenției dar și a administratorilor drumului astfel:
Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Administratorul drumului public este obligat să instaleze indicatoare pentru reglementarea regimului de viteză. Or atâta timp cat nu exista indicatorul cu limita de viteza însemnă că nu există o astfel de limitare în acea zona, dacă exista obligație, acesta este imperativă.
Nu înțelege cum a depășit o limita de viteză care nu există și este ușor de a arata că cineva este vinovat în condițiile în care cel abilitat nu respectă el regulile stabilite.
Arată că art. 121 invocat de către agentul constatator, ca faptă săvârșită, este o explicare a dispoziției în Normele de aplicare și nu se referă la contravenție, contravențiile, enumerarea lor și care fapte constituie contravenție, este dat strict de OG nr.195/2002 și nu în normele de aplicare astfel că în mod greșit agentul constatator a trecut această dispoziție, iar săvârșirea nu vizează contravenția și nu poate fi sancționată cu dispozițiile art. 108/1/a/...(indescifrabil) din OUG/2002, și apreciază că agentul constatator confundă regulile de circulație cu dispozițiile legale din OG 195/2002 privind contravenția și dispozițiile de sancționare.
Față de descrierea faptei de către agentul constatator prin reținerea a două dispoziții la rubrica „fapta săvârșita este prevăzuta de art.49/1 din OG nr.195/2006 și art. 121/1 din HG nr.1391/2006”, apreciază că se află în situația săvârșiri a doua fapte distincte și sancționate distinct, fiecăreia îi corespunde altă sancțiune și nu că se află în fața unei singure fapte contravenționale și a unei sancțiuni.
Pentru fapta săvârșita si prevăzuta de art.49 alin. a) din OG 195/2002, arată că sancțiunea este prevăzută, iar art. 99 alin. 1 coroborat cu art.108/1/a/etc. și nu cum greșii a reținut organul de poliție rutieră și apreciază că s-a stabilit o faptă și s-a aplicat sancțiunea pentru altă contravenție, or încadrarea greșită a faptei contravenționale este un motiv de nulitate absolută a procesului verbal.
Apreciază că procesul verbal de contravenție este nul datorită descrierii insuficiente a faptei și ilizibil scris, ceea ce echivalează cu lipsa acesteia, iar fapta contravențională trebuie descrisa în detaliu, situație în care nu se află și mai mult lipsește poziția km unde s-a săvârșit fapta ( arată că radarul stabilește așa ceva atunci când el există), rezultând că lipsește locul săvârșirii contravenției.
Arată că o altă problema a locului este și faptul că se deplasat pe drum județean, iar . calea ferată în curbă se face și nu s-a aflat pe o . săvârșirii faptei este eronat trecut, ceea ce duce la nulitatea procesului verbal.
În ceea ce privește descrierea mașinii, arată că lipsește mențiunea cu privire la numărul și . de identitate a mașini deși actele au fost cerute de către organul de politie rutieră dar nu au fost consemnate în procesul-verbal, acesta fiind un alt motiv de nulitatea a procesului-verbal.
În ceea ce privește martorul, precizează că este o surpriza adusă la cunoștință odată cu procesul-verbal, deoarece în procesul-verbal, agentul constatator nu a trecut nicio mențiune la rubrica contravenientul refuză/nu poate semna…. pentru a chema un martor să confirme cele reținute în procesul-verbal, iar la fața locului nu s-a aflat nicio altă persoana care să poată avea calitatea de martor, organul de poliție fiind singur atât lângă el cât și în mașină, or cele reținute de agent că exista un martor asistent, precizează că este nereal, atâta timp cât el a apucat să facă o singură mențiune în procesul-verbal, deși organul constatator nu i-a adus la cunoștință această posibilitate chiar dacă avea această obligație.
Potrivit dispozițiilor art. 19 din OG nr. 2/2001, arată că martorul menționat în procesul-verbal de contravenție trebuie să fie în principal, martor asistent, fiind necesar ca acesta să ateste în fața instanței absența contravenientului sau refuzul acestuia de a semna procesul-verbal, la momentul semnării actului de către martor, iar practica a arătat care sunt situațiile în care se poate găsi: în situația în care contravenientul nu este găsit la fața locului de către agentul constatator, iar agentul constatator nu a constatat personal săvârșirea faptei de natură contravențională, se vor lua declarații scrise persoanelor implicate și martorilor oculari, în vederea stabilirii în mod corect a situației de fapt și se va consemna în procesul-verbal „contravenientul nu este de față”; în situația în care contravenientul afirmă că nu va semna procesul-verbal și pleacă înainte ca polițistul să scrie actul constatator, la completarea procesului-verbal rămânând doar martorul, se va consemna în procesul-verbal „contravenientul nu este de față”; la rubrica obiecțiuni ale contravenientului se va consemna: „contravenientul nu a dorit să asiste la întocmirea procesului-verbal” ori „contravenientul nu mai este de față”.
În ce privește varianta „contravenientul refuză să semneze”, arată că se va folosi doar în situația în care contravenientul refuză să semneze procesul-verbal întocmit, iar martorul a auzit acest refuz și poate să confirme acest aspect ulterior, în fața instanței, ceea ce presupune ca martorul și contravenientul să se afle în același loc, în momentul întocmirii actului și se poate spune fără a greși că acest martor nu există față de faptul că agentul constatator la rubrica contravenientul refuza/ nu poate semna nu s-a bifat nimic, iar pretinsul martor a fost indicat ca de obicei de un coleg ulterior, deci martorul nu s-a aflat la fața locului.
În cazul în care contravenientul nu este de față la întocmirea actului de constatare a contravenției, refuză să semneze sau nu poate semna, arată că agentul constatator are obligația să facă mențiune despre aceste împrejurări, iar actul de constatare trebuie semnat de cel puțin un martor.
Precizează că nu este consemnat motivul pentru care procesul-verbal s-a încheiat în fața unui martor.
Consideră că procesul-verbal nu întrunește elementele de legalitate prevăzute de art. 16 si 17 din Ordonanța 2/2001.
Pe fond, consideră că fapta reținuta de agentul constatator nu corespunde realității și nu constituie contravenție față de dispozițiile art. 49 alin 1 din OUG 195/2002 coroborat cu art. 121 din HG nr. 1391/2006, față de marja de eroare ce există în astfel de situații, astfel că nu se poate reține în sarcina sa că se face vinovat de fapta reținută de agentul constatator, și anume conducerea cu depășirea vitezei maxime legale admisă pe sectorul de drum pe care circulam
Potrivit art.21, alin. 3 din O.G. nr. 2 din 2001, sancțiunea aplicata trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În măsura în care instanța consideră că există o culpă în sarcina sa pentru o abatere minoră, solicită față de dispozițiile art.21 alin 3 din O 2/2001 înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
Față de cele de mai sus solicită în principal anularea procesului verbal ca netemeinic și nelegal, iar în subsidiar înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
În drept, petentul și-a întemeiat plângerea pe OG nr. 195/2002 R cu normele de aplicare respectiv HG 1391/2006 și OG 2/2001
Solicită judecarea și în lipsă conform art. 411 alin 2 din C..
În dovedirea plângerii petentul a solicitat proba cu înscrisuri, solicitând să se depună la dosar documentele cu privire la omologarea aparatului radar care este dată de art. 109 din OUG nr.195/2002, pentru a se dovedi înregistrarea făcută de către agentul constatator; să se vadă dacă cele reținute în procesul-verbal corespund cu documentele în cauză cu privire la marca, tipul, . numărul aparatului radar raportat la buletinul de omologare și verificare metrologică, solicitând să se depună la dosar toată documentația radar.
Alăturat plângerii, petentul a atașat în xerocopii certificate cu mențiunea „conform cu originalul” proces-verbal . nr._ din data de 19.04.2015, întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului Călărași – Poliția or. L. Gară și CI.
Plângerea este legal timbrată cu 20 de lei taxă de timbru, potrivit art. 19 din OUG nr. 80/2013.
Intimatul a formulat în cauză ÎNTÂMPINARE, solicitând respingerea plângerii contravenționale, menținerea sancțiunii principale a amenzii și a sancțiunii complementare ca fiind legal aplicate.
În motivarea întâmpinării intimatul arată că, la data de 19.04.2015, aflându-se în misiune agentul constatator a acționat în vederea depistării încălcărilor prevederilor legale privind regimul de viteză, folosind aparatura de supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor montată pe autospeciala de poliție.
Mai arată că la data și ora menționate în cuprinsul procesului verbal a fost înregistrat cu aparatul radar autoturismul cu numărul de înmatriculare_ care rula cu viteza de 68 km/h localitate, iar după oprirea regulamentară, conducătorul auto a fost identificat în persoana numitului D. L. căruia i s-a comunicat abaterea săvârșită, încadrarea juridică și cuantumul amenzii, respectiv aplicarea sancțiunii complementarea a 2 puncte penalizare, întocmindu-i-se astfel procesul-verbal . nr._, pentru încălcarea prevederilor art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002, respectiv depășirea limitei de viteză în localitate.
Precizează că aparatul radar deține buletin de verificare metrologică valabil, iar acesta își face automat autotestarea la punerea sistemului în funcțiune, conform manualului de utilizare, iar agentul constatator i-a adus la cunoștință contravenientului faptul că are dreptul să depună contestație împotriva procesului-verbal la Judecătoria L. Gară, precum și faptul că are dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul procesului-verbal.
Analizându-se procesul-verbal atacat, apreciază că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (1) din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Solicită să se constate că în cuprinsul procesului-verbal contestat s-a indicat în mod corect fapta săvârșită, cât și actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția și analizând conținutul plângerii depuse de contestator, rezultă că acesta încearcă să înfățișeze instanței de judecată o situație de fapt diferită de cea reținută de către agentul constatator în procesul-verbal de contravenție, însă afirmațiile sale sunt contrazise de înregistrarea radar a autoturismului respectiv și viteza cu care a fost înregistrat.
Arată că procesul-verbal contestat a fost încheiat potrivit prevederilor art.180 din HG nr. 1391/2006, conform modelului din Anexa nr. 1A și solicită să se constate că prevederile art.181 nu se aplică în speța de față ci se aplică doar în cazul contravenienților care nu au fost opriți prin semnal regulamentar de agenții constatatori și procesul-verbal de constatare a contravenției se încheie în lipsă, după ce datele de identificare a contravenientului sunt comunicate, în scris, la cererea organelor de poliție, sub semnătura proprietarului sau deținătorului legal al vehiculului.
Invocă dispozițiile art. 180 alin. (1) din HG nr.1391/2006 care prevăd că:”în cazul în care constată încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1A, astfel că modelul prevăzut în Anexa nr. 1A se aplică în cazul tuturor încălcărilor de norme rutiere, nu doar pentru „constatarea abaterilor în trafic”, așa cum precizează petentul.
De asemenea, arată că aceleași dispoziții ale art.181 alin. 1), prevăd că: „în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul; al.2) „Datele de identificare a contravenientului care se consemnează în procesul-verbal de constatare a contravenției sunt cele comunicate, în scris, sub semnătura proprietarului sau deținătorului legal al vehiculului.”
Solicită să se observe că modelul prevăzut în Anexa 1D este folosit doar în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic și contravenientul nu a fost oprit prin semnal regulamentar de agentul constatator, procesul-verbal de constatare a contravenției încheindu-se în lipsă și fiind expediat contravenientului prin poștă, iar în conținutul modelului prevăzut în Anexa 1D se precizează că „Contravenientul poate achita în cel mult 2 zile lucrătoare de la data primirii procesului-verbal de constatare a contravenției (conf. ștampilei poștei)”.
În ceea ce privește eventuala solicitare de înlocuire a pedepsei amenzii cu avertisment, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, având în vedere că agentul constatator a aplicat minimul amenzii prevăzute de lege, iar petentul a avut posibilitatea de a plăti în termen de 48 de ore jumătate din acest minim, apreciind că agentul constatator a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate și nu se justifică aplicarea avertismentului scris.
Menționează că depășirea limitei maxime de viteză admisă reprezintă una din principalele cauze ale accidentelor de circulație care au loc pe drumurile naționale.
În dovedirea întâmpinării s-au solicitat ca probe CD-ul cu înregistrarea video a faptei contravenționale și înscrisuri necesare justei soluționări a cauzei.
În drept, intimatul și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 C.pr. Civ.
Solicită judecarea cauzei și în lipsa părților.
Alăturat întâmpinării intimatul a atașat în xerocopii certificate cu mențiunea „conform cu originalul” următoarele înscrisuri: fișa contravențională a petentului; buletinul de verificare metrologică; atestatul de operator radar al agentului de poliție; fotografii radar și înregistrarea video pe suport CD; raportul agentului constatator; graficul de lucru pentru luna aprilie 2015.
Petentul a formulat în cauză RĂSPUNS LA ÎNTÂMPINAREA formulată de către agentul constatator, solicitând respingerea apărările formulate de către acesta ca fiind neîntemeiate față de situația de fapt raportata la dispozițiile legale.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și documentația radar.
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarea situație de fapt:
În ziua de 19.04.2015, petentul D. L. conducea autoturismul marca SKODA cu numărul_, pe DN3, în loc. L. – Gară, spre . oprit de organele de poliție și amendat contravențional cu 195 lei, pentru faptul că a condus cu viteza de 68 km/h în localitate, faptă prev. de art. 49 al. 1 din OUG nr. 195/2002 și de art. 121 al. 1 din HG nr. 1391/2006 și sancționată de art. 99 al. 2 rap. la art. 108 alin. 1 lit. a) pct. 4 din OUG 195/2002, aplicându-i-se și 2 puncte de penalizare, întocmindu-i-se procesul – verbal . nr._ din 19.04.2015.
Împotriva acestui proces – verbal, în termenul legal, petentul a formulat plângere, potrivit celor reținute în încheierea de ședință din 22.07.2015.
Sub aspectul legalității procesului – verbal, instanța constată că din conținutul acestuia nu rezultă niciun motiv de nulitate absolută a acestuia dintre cele prev. de 17 din O.G. nr. 2/2001.
Referitor la motivele de nulitate invocate de petent privitor la obiecțiuni, deși petentul nu a semnat procesul – verbal, a fost totuși menționată obiecțiunea acestuia, în sensul că nu „există indicator de limită de viteză de 50 km”, aspect menționat și în plângere. Referitor la martor, este adevărat că în cuprinsul procesului-verbal nu s-a menționat motivul pentru care s-a apelat la un astfel de martor, numai că, în această situație, nu se poate reține că i s-a cauzat vreo vătămare petentului, atâta timp cât în cazul contravențiilor la regimul circulației există o normă specială, derogatorie de la cea generală prev. de art. 19 al. 1 din OG 2/2001, respectiv cea prev. de art. 109 alin. 3 din OUG 105/2002, potrivit căreia: „În cazurile prevăzute la alin. 2 (constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic), procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.
Referitor la temeiul de drept, se constată că agentul constatator a făcut o corectă încadrare juridică a faptei și a regimului sancționator, reținând că faptă este prev. de art. 49 al. 1 din OUG nr. 195/2002 și de art. 121 al. 1 din HG nr. 1391/2006 și sancționată de art. 99 al. 2 rap. la art. 108 alin. 1 lit. a) pct. 4 din OUG 195/2002.
Astfel, potrivit art. 99 alin. 2 „ Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 2 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. a).”, iar disp. art. 108 al. 1 lit. a) pct. 4 fac referire la „depășirea cu 10 - 20 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”
Prin urmare, agentul constatator a reținut corect disp. art. 99 alin. 2 drept regim sancționator, iar nu disp. art. 99 pct. 2 la care, în mod eronat, face referire petentul și care vizează o cu totul altă faptă.
Referitor la locul săvârșirii faptei, în mod corect agentul constatator a menționat localitatea și . că petentul a fost surprins conducând în interiorul unei localități.
Art. 6 pct. 17 din OUG 195/2002 definește localitatea ca fiind cătunul, satul, . ale căror intrări și ieșiri sunt semnalizate în conformitate cu prevederile legale, respectiv indicatoarele de orientare „intrare în localitate”/ „ieșire din localitate”.
Potrivit art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006: „Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.”, iar potrivit art. 49 alin. 1 din OUG 195/2002 „Limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.”
Prin urmare, nu trebuia să existe indicator cu limita de viteză în localitate.
Față de toate aceste aspecte, instanța constată că procesul – verbal cuprinde descrierea faptei.
Sub aspectul temeiniciei procesului – verbal, instanța reține următoarele:
Dispozițiile art. 121 al. 2 din H.G. nr. 1391/2006 prevăd că „nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
Așa cum s-a menționat, petentul circula la momentul respectiv în localitate, unde viteza legală de deplasare este de 50 km/h, potrivit art. 49 al. 1 din OUG 195/2002.
Din probele administrate rezultă că în ziua de 19.04.2015, pe DN3 – zona or. L. - Gară, a fost programată să efectueze supravegherea traficului rutier autospeciala Dacia L. MCV cu nr. MAI_ pe care se afla montat cinemometrul de control rutier tip PHYTON II ._, aparat verificat metrologic, potrivit buletinului de verificare metrologică nr. BBSC-02.01-1235/10.04.2015 emis de Laboratorul de metrologie al . SRL, iar agentul de poliție deține atestat în vederea folosirii și exploatării unui astfel de echipament.
Pe de altă parte, Norma de Metrologie Legală NML 021-05 aprobată prin Ordinul BRML nr. 301/2005, modificată și completată prin Ordinul BRML nr. 187/2009 (în vigoare de la data de 06.08.2009), stabilește la pct. 3.5. paragraful 3.5.1 obligativitatea ca înregistrările să cuprindă: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Din analiza documentației înaintate de intimat rezultă că sunt îndeplinite prevederile prevăzute de paragraful 3.5.1 din normele menționate mai sus, căci verificând înregistrarea video efectuată de agentul constatator se constată că numărul mașinii este pus în evidență la momentul 08:45:48, fiind surprins cu viteza de 68 km/h.
Față de această situație se constată că înregistrarea video corespunde dispozițiilor Ordinului BRML nr. 301/2005 menționate mai sus.
Nu în ultimul rând, trebuie avute în vedere și prevederile art. 4 pct. 4.1.2. din Metodologia privind utilizarea echipamentelor video potrivit cărora: „”Sistemul asigură determinarea cu acuratețe, în mod static sau dinamic, pe timp de zi și de noapte, a vitezei autovehiculelor în funcție de direcția de deplasare a acestora.”
Petentul a invocat în plângerea sa eroarea maximă tolerata pentru măsurarea vitezei în condiții normale de trafic.
În ce privește marja de eroare a măsurărilor efectuate de către aparatul radar, instanța are în vedere faptul că cerințele referitoare la eroarea maximă tolerată pentru cinemometrele care efectuează măsurări în regim de deplasare, despre care se vorbește la pct. 3.1.1.c din NML 021-05, sunt aplicabile numai cu ocazia evaluărilor pentru obținerea aprobării de model și la verificarea metrologică a unui aparat, nu la utilizarea lui.
Deci, ca urmare a îndeplinirii de către un cinemometru a cerințelor legale și tehnice aplicabile la momentul verificării metrologice se emite buletinul de verificare, document care atestă calitatea de mijloc de măsurare legal.
Asupra măsurărilor efectuate cu cinemometrul nu se poate interveni, nu se scade și nu se adaugă nicio eroare, ci valoarea indicată se ia ca atare.
Aceste aspecte rezultă cu certitudine chiar din dispozițiile Ordinului nr. 301/2005 care, la art. 1 pct. 1.2 prevede: „Pentru a putea fi introduse pe piață, puse în funcțiune sau utilizate în măsurările de interes public, cinemometrele prevăzute la punctul 1.1 trebuie să îndeplinească atât cerințele metrologice și tehnice prevăzute în prezenta normă, cât și cerințele aplicabile din norma de metrologie legală NML 001-05…”, or, printre cerințele metrologice prevăzute de pct. 3.1 din ordinul menționat se numără și erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei (invocate de contestatoare).
De asemenea, din prevederile pct. 5.1 rezultă că „Atestarea legalității unui cinemometru se realizează numai după demonstrarea conformității acestuia cu cerințele metrologice și tehnice indicate în tabelul 1, pentru fiecare modalitate de control aplicabilă pentru introducerea pe piață și punerea în funcțiune, respectiv pentru utilizare”.
Cu privire la aparatul tip radar tip PHYTON II ._, montat pe autoturismul Dacia L. MCV cu nr. MAI_, care a măsurat viteza de deplasare a autovehiculului condus de petent, instanța constată că acesta este omologat și verificat din punct de vedere metrologic, așa cum rezultă din buletinului de verificare metrologică nr. BBSC-02.01-1235/10.04.2015. Mai mult, se reține că aparatul este omologat în a măsura viteza atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare.
Prin urmare, instanța urmează să constate că în măsura în care intimata a făcut dovada verificării metrologice a aparatului radar, s-a făcut implicit și dovada atestării calități de mijloc de măsurare legală a acestuia, măsurările efectuate de aparatul radar fiind legale, neputându-se interveni asupra lor.
Cum aparatul radar este verificat metrologic, dar și omologat, instanța urmează a reține că viteza indicată și înregistrată de acesta a fost aceeași cu viteza de deplasare a autovehiculului, respectiv 68 km/h.
Cât privește faptul că agentul constatator nu i-a prezentat înregistrarea video, de menționat că, potrivit pct. 3.3.6. (3.3.6.2.) din Metodologia privind utilizarea echipamentelor video, printre activitățile interzise polițistului cu ocazia opririi în trafic se numără și prezentarea imaginilor cu înregistrările efectuate contravenienților.
Astfel, instanța apreciază că agentul constatator a prezentat toate probele în baza cărora s-a stabilit și sancționat contravenția reținută în sarcina petentei.
Cât privește solicitarea petentului de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, instanța apreciază că nu se impune o astfel de înlocuire, având în vedere antecedentele contravenționale ale petentului, astfel cum rezultă din fișa aflată la fila 24 din dosar.
Având în vedere situația de fapt reținută, instanța apreciază că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, aspect confirmat de documentația radar atașată la dosar, petentul încălcând prevederile art. 49 al. 1 din OUG 195/2002, căci, așa cum acestea stabilesc, limita maximă de viteză în localitate este de 50 km/h.
Astfel, instanța apreciază că aspectele cuprinse în procesul-verbal de contravenție corespund realității, acesta fiind temeinic și legal întocmit.
Pentru toate aceste considerente, instanța, având în vedere și dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 rap. la art. 118 din OUG 195/2002, apreciază neîntemeiată plângerea petentului, urmând a o respinge și a menține procesul-verbal de contravenție contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRÂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul D. L., domiciliat în or. Voluntari, cartier P., .. 71, jud. Ilfov, CNP-_, împotriva procesului - verbal de contravenție . nr._ din 19.04.2015 întocmit de INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CĂLĂRAȘI (POLIȚIA OR. L. – GARĂ), cu sediul în mun. Călărași, ., jud. Călărași.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria L. - Gară.
Pronunțată în ședința publică, azi, 05.08.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M.-D. J. F. P.
Pentru președinte aflat în CO Pentru grefier aflat în CO
semnează judecător semnează grefier-șef
A.-M. S. F.-ICA M.
Red. – JMD
Dac. – PF
Ex. 4/28.08.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 453/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 501/2015.... → |
|---|
