Plângere contravenţională. Sentința nr. 277/2015. Judecătoria LIPOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 277/2015 pronunțată de Judecătoria LIPOVA la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 11953/197/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA L. OPERATOR 2799
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 277
Ședința publică din 28 aprilie 2015
Președinte: P. P.
Grefier: M. P.
S-a luat în examinare plângerea formulată de petentul B. C. în contradictoriu cu intimatul IPJ A., pentru anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constată depusă adresă formulată de către petent prin care solicită în probațiune citarea martorului inserat în procesul-verbal de contravenție de către agentul constatator.
Instanța unește excepția de nulitate a procesului-verbal . nr._/24.04.2014, emis de intimat, invocată de către petent, cu fondul.
După încheierea dezbaterilor în cauză, s-a depus prin Serviciul Registratură răspunsul intimatului la adresa instanței, respectiv duplicatul lizibil al procesului verbal de contravenție, înregistrarea video, istoricul contravențional al petentului, intimatul pronunțându-se asupra excepției de nulitate a procesului-verbal, în sensul respingerii acesteia.
Instanța, văzând cererea petentului din data de 23.04.2015 de a fi citat martorul inserat în procesul verbal de contravenție de către agentul constatator, respinge cererea de probațiune, văzând că, potrivit art. 254 alin. 1 Cod procedură civilă, probele se propun, sub sancțiunea decăderii, prin cererea de chemare în judecată, respectiv prin plângere. Văzând că petentul nu a formulat cererea de probațiune prin plângere, decade petentul din dreptul de a formula cereri în probațiune.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța declară terminată faza probatorie și trece la soluționarea cauzei.
JUDECATA:
Constată că, prin cererea înregistrată la Judecătoria B., la data de 23.10.2014 și declinată competența în favoarea Judecătoriei L., înregistrată la data de 03.03.2015, petentul B. C., în contradictoriu cu intimatul IPJ A., a formulat plângere împotriva procesului verbal . nr._, din data de 24.04.2014, încheiat de Agent Constatator – Bonat A., din cadrul IPJ A. – Poliția L., solicitând instanței să constate nulitatea procesului verbal de contravenție, motivând faptul că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu încălcarea prevederilor imperative ale art. 16 alin. 1, art. 19 din OG 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor.
În motivare, petentul a menționat lipsa numelui și a prenumelui contravenientului, lipsuri care atrag nulitatea procesului verbal, lipsa mențiunilor referitoare la ocupația și locul de muncă al contravenientului, menționarea greșită atât a numelui contravenientului, respectiv „B. C.” în loc de „B. C.”, cât și a numărului de înmatriculare al autoturismului, respectiv_, în loc de_, condiții solicitate expres și imperativ de către actul normativ. De asemenea, a invederat că procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul va face mențiune despre aceste împrejurări care trebuie confirmate de un martor, caz în care trebuie consemnate și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
Se precizează de către petent, faptul că norma legală este imperativă, fiind de datoria agentului constatator să respecte dispozițiile legale în vigoare și de a găsi un martor în vederea confirmării mențiunilor efectuate. Apreciază că organul de constatare a săvârșit o eroare flagrantă, sancțiunea fiind nulitatea și că, martorul, prin semnarea procesului verbal, a confirmat practic, refuzul contravenientului de a semna documentul iar nu săvârșirea de către acesta a așa-zisei fapte contravenționale, martorul nefiind de față în momentul săvârșirii faptelor descrise în procesul verbal.
În probațiune, solicită administrarea probei cu înscrisuri, anexează practică judiciară în acest sens. Invederează perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în raport cu dispozițiile art. 6 CEDO în raport cu dispozițiile art. 6 CEDO, potrivit cărora contravenția este subsumată noțiunii de „acuzație penală”, având în vedere câmpul de aplicare general al normei cât și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale. Se invederează că se impune în mod necesar, respectarea garanțiilor specifice recunoscute persoanei acuzate, între care și a prezumției de nevinovăție a petentului, ce privește și aspectul sarcinii probațiunii în cadrul soluționării unei plângeri contravenționale, care, fără îndoială, profită persoanei acuzate și incumbă intimatei. Procesul-verbal de contravenție trebuie să aibă la baza întocmirii sale, mijloace de probă temeinice în ceea ce privește vinovăția petentului în săvârșirea faptei, mențiunile agentului constatator inserate în actul sancționator neputând singure servi drept temei pentru aplicarea sancțiunii contravenționale, astfel că, sarcina probațiunii în cadrul soluționării unei plângeri contravenționale, incumbă intimatei.
În subsidiar, petentul solicită instanței să constate o exigență sporită în ceea ce privește aplicarea sancțiunii, agentul constatator având posibilitatea de a aplica o sancțiune morală, respectiv cea a avertismentului, a preferat să treacă direct la o sancțiune drasnică, cea a amenzii. Sancțiunea juridică reprezintă mijloace de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite, de educare a persoanelor vinovate, mijloace de reglare a raporturilor sociale de formare a unui spirit de responsabilitate și, pentru aceasta, nu este nevoie întotdeauna să se aplice sancțiunea amenzii.
Solicită admiterea plângerii în parte și, pe cale de consecință, să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
Intimatul prin întâmpinare, solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată, având în vedere că fapta petentului a existat și este încadrată juridic corespunzător, procesul-verbal fiind atât temeinic cât și legal întocmit, petentului nefiindu-i pricinuită vreo vătămare care, potrivit art. 175 alin. 1 din Legea 134/2010, să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului.
Pe fond, intimatul a considerat că, până la proba contrară, procesul-verbal de constatare face dovada celor consemnate iar, potrivit normelor procesual civile, „cel ce face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească”.
S-a precizat de către intimat că aparatul radar cu ajutorul căruia a fost înregistrată abaterea, a fost verificat metrologic de către aceeași instituție care a emis normele invocate, eliberându-se buletinul metrologic care se regăsește la dosarul cauzei. De asemenea, verificarea respectării îndeplinirii cerințelor necesare conformității condițiilor impuse de normă, s-a realizat anterior și în vederea eliberării buletinului de verificare metrologică, funcționarea aparatului cu îndeplinirea minimă a unor parametrii de calitate fiind imperios necesară pentru admiterea în principiu a testării aparatului în vederea calibrării sale și ulterior, a eliberării buletinului de verificare metrologică. Odată eliberat buletinul, măsurătorile efectuate devin valori legal măsurate iar măsurătorile determinate nu mai pot fi puse la îndoială.
Intimatul invederază prevederile OG 2/2001, potrivit cărora polițistului i se acordă dreptul și obligația de a face constatări directe prin propriile simțuri, cu privire la încălcarea legii, constatările sale și implicit, actele întocmite, bucurându-se de prezumția de legalitate și temeinicie care nu este însă, una absolută. Petentul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa prin procesul verbal, din probele existente la dosarul cauzei, inclusiv înregistrarea radar, rezultă fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul verbal, corespunde realității, susținerile sale fiind simple afirmații fără corespondență probatorie, vis-á-vis de starea de fapt și de prevederile legale, starea de fapt fiind descrisă în conținutul procesului verbal.
S-a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și se celelalte date înscrise în procesul-verbal. S-a apreciat că nivelul minim al amenzii corespunde pericolului social al faptei și conduitei petentului, considerând că fapta acestuia denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale care sunt menite a proteja valorile sociale prevăzute de lege, precum și pe petent, cât și pe ceilalți participanți la trafic, supuși unui factor de risc reprezentat de reclamantul din prezenta cauză. Dovada faptului gravității abaterilor săvârșite (cumul de contravenții) este și aceea că legiuitorul a stabilit și sancțiunea contravențională complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru o perioadă determinată (pentru ambele abateri săvârșite), tocmai pentru ca cel care a săvârșit abaterea să conștientizeze importanța regulii de circulație încălcate și pentru a-l determina să renunțe la un astfel de comportament în urma privării de posibilitatea dea utiliza legal, în calitate de conducător auto, un vehicul pe drumurile publice.
În scopul administrării probelor necesare în apărare, pentru justa soluționare a cauzei, intimatul a atașat în probațiune, înscrisuri, respectiv: planșă cu șase fotografii radar, buletin metrologic radar.
Intimatul a invederat prevederile art. 315 alin. 1 din Lega 134/2010, opunându-se la audierea ca martori a unor persoane care sunt rude cu petentul sau care au interes în cauză, precum și a celor propuși de petent, acesta aflându-se singur în autovehicul.
Față de aceste considerente, intimatul a solicitat instanței de judecată, respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea valabilității actului de sancționare.
S-a solicitat, în temeiul art. 223 alin. 3 din legea 134/2010, judecarea cauzei și în eventuala lipsă a reprezentantului său.
Din probele administrate în cauză, instanța reține în fapt următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/24.04.2014 emis de IPJ A., petentul B. C. a fost sancționat contravențional în baza art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și art. 120 alin.1 lit. h,i din HG 1391/2006, cu suma de 765 + 360 =1115 lei amendă contravențională, 13 puncte amendă, reținerea permisului de conducere și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile, pe următoarele considerente: la data de 24.04.2014 la ora 15:10, pe DN 7 în localitatea L., petentul a condus autoturismul marca VW cu nr._, cu viteza de cu viteza de 98 km/h și a efectuat o depășire în zona de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă” și marcaj longitudinal continuu, filmat și înregistrat de aparatul radar montat pe auto MAI_ .
Intimatul IPJ A. a dovedit prin planșe foto, f. 27 și înregistrare video, f. 20 săvârșirea ambelor contravenții de către petent, respectiv cea privind depășirea limitei de viteză, precum și cea privind depășirea neregulamentară descrise în proces-verbal de contravenție, iar petentul nu a făcut dovada contrarie.
Procesul-verbal de contravenție conține condițiile de fond și formă prev. de art. 16 alin. 1, 7 și art. 17 din OG 2/2001.
Având în vedere această stare de fapt, instanța, în baza art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, va respinge plângerea formulată de petentul B. C., domiciliat în B., .. 15, jud. B., CNP_ în contradictoriu cu intimatul IPJ A., așa cum a fost precizată, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/24.04.2014 emis de intimat în principal pentru constatare nulitate proces-verbal de contravenție, văzând că procesul-verbal de contravenție este temeinic și legal și se bucură de prezumțiile de autenticitate și veridicitate până la proba contrară a înscrierii în fals, iar în subsidiar pentru înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, sancțiunile aplicate fiind proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite de petent acelea de a depăși viteza legală cu 48 km/h și de a efectua o depășire interzisă sunt de o gravitate ridicată.
Va respinge excepțiile de nulitate a procesului-verbal de contravenție prevăzute de art. 16alin.1, art. 17 și art. 19 din OG 2/2001 invocate de petent în cauză ca fiind nefondate, nefiind incidente motive de nulitate a procesului – verbal de contravenție.
Va menține procesul-verbal antemenționat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul B. C., domiciliat în B., .. 15, jud. B., CNP_ în contradictoriu cu intimatul IPJ A., așa cum a fost precizată, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/24.04.2014 emis de intimat în principal pentru constatare nulitate proces-verbal de contravenție, iar în subsidiar pentru înlocuirea amenzii cu avertisment.
Respinge excepțiile de nulitate a procesului-verbal de contravenție prevăzute de art. 16alin.1, art. 17 și art. 19 din OG 2/2001 invocate de petent.
Menține procesul-verbal antemenționat.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
În baza art. 425 alin. ultim Cod procedură civilă, în cazul exercitării căii de atac, cererea de apel se va depune la Judecătoria L..
Pronunțată în ședința publică din 28 aprilie 2015.
Președinte, Grefier,
P. P. M. P.
Red.PP/Tehnored.MP
Ex.5/21.05.2015
Se comunică:
Petentului B. C., domiciliat în B., .. 15, jud. B.
Petentului Intimatului, IPJ A. - A., . nr. 17-21, jud. A.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 234/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 280/2015. Judecătoria LIPOVA → |
|---|
