Plângere contravenţională. Sentința nr. 368/2015. Judecătoria LIPOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 368/2015 pronunțată de Judecătoria LIPOVA la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 27849/215/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA L. OPERATOR 2799
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 368
Ședința publică din 26 mai 2015
Președinte: P. P.
Grefier: M. P.
S-a luat în examinare plângerea formulată de petentul BELUCESCU L.-J. în contradictoriu cu intimatul IPJ A., pentru anulare proces-verbal de contravenție.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta petentului, avocat N. D., din Baroul D., martorul B. M., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea este legal timbrată cu suma de 20 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta petentului depune la dosarul cauzei, practică judiciară, respectiv copia conformă cu originalul a Sentinței civile nr._, pronunțată în 17 noiembrie 2010, de Judecătoria C., copia conformă cu originalul a Sentinței civile nr. 2277/19 octombrie 2011, pronunțată de Judecătoria Băilești, jud. O. și două copii fotografii.
Instanța procedează la audierea martorului prezent, B. M. și la consemnarea în scris a depoziției acestuia.
Instanța pune în discuție reprezentantei petentului dacă mai are alte cereri de formulat.
Reprezentanta petetnului invederează că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța constată încheiată faza probatorie și acordă cuvântul pe fond reprezentantei petentului.
Reprezentanta petentului arată că, pe fond a invocat excepția nulității întocmirii contravenției, nulitate prevăzută de art. 16 alin. 1 din OG 2/2001, în sensul că anumite mențiuni care sunt obligatorii a fi trecute în procesul verbal, nu au fost trecute și se referă la indicarea greșită a adresei petentului, în procesul verbal s-a trecut un alt nr. la care ar locui efectiv petentul, aceste mențiuni sunt invocate pe motiv de nulitate absolută a procesului verbal în susținerea plângerii petentului.
Un alt aspect pentru care petentul solicită admiterea plângerii și anularea procesului verbal este cel legat de dispozițiile art. 11 din aceeași Ordonanță 2/2001, în sensul că invocă eroarea de fapt la momentul la care ar fi fost sanționat petentul.
Astfel, caracterul contravențional al faptei este înlăturat de eroarea de fapt.
În momentul în care a parcurs acel sector de drum, petentul nu avea reprezentarea faptului că era în localitate. De aceea, așa cum a relatat și martorul, după ce agentul constatator l-a oprit și i-a spus că a depășit viteza legală, s-a întors și a efectuat planșe foto și a constatat că acel indicator era acoperit total de vegetație. Acel sector de drum pe care a circulat, așa cum a confirmat și martorul, nu dădea nici un indiciu că se aflau efectiv în localitate. Era o zonă împădurită și cu serpentine, nu erau vizibile casele. De altfel, după curbă era și mașina domnului agent constatator, pentru că altfel, dacă ar fi avut posibilitatea să-l observe și, cel puțin din aceste considerente, ar fi redus viteza, doar preventiv. După cum a relatat și martorul, afișajul de la bord arăta o viteză mai mică decât cea care atrage sancțiunea suspendării dreptului de a conduce pe un anumit interval de timp, în sensul că avea o viteză mai mică decât cea cuprinsă între 41 și 50 km/h, prevăzută de art. 108, în acest sens fiind aplicabilă sancțiunea amenzii și nu cea a suspendării dreptului de a conduce. Din planșele foto nu a putut dovedi că e localitatea Conop. Cert este că la acel moment nu putea fi vizibil acel indicator rutier. Ulterior, așa cum a realtat martorul, a fost reglementată această împrejurare, fiind tăiați copacii, la fața locului aflându-se încă, crengile tăiate. Petenul a și filmat. Acum este vizibil, se văd grămezile de crengi. Prin urmare, consideră că se află în situația unei erori de fapt, neavând cunoștință că se afla în localitate, solicită admiterea contestației, anularea sancțiunii. Nu dorește cheltuieli de judecată, petentul este avocat, are dosare în toată țara și are nevoie de permis.
JUDECATA,
Constată că prin cererea înregistrată la data de 11.07.2014, la Judecătoria C., declinată spre competentă soluționare la Judecătoria L., înregistrată la data de 17.02.2015, petentul B. L. J. a formulat și a depus plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 29.06.2014, emis de agent S. M., din cadrul IPF A., pe care îl consideră nelegal și neîntemeiat. Petentul a solicitat în prima teză, pronunțarea unei hotărîri legale în sensul constatării nulității absolute a procesului verbal de contravenție, restituirea permisului de conducere și exonerarea de la plata amenzii, într-o teză subsidiară, anularea procesului verbal de contravenție, restituirea permisului de conducere și exonerarea de la plata amenzii iar, într-o altă teză subsidiară, a solicitat admiterea plângerii și înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivare, petentul a arătat că, în fapt, prin procesul verbal de contravenție . nr._/29.06.2014, prin care a fost sancționat cu 9 puncte amendă în cuantum de 765 lei și cu sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, s-a reținut în sarcina sa că, în data de 29.06.2014, ar fi condus autoturismul cu nr. de înmatriculare 140 B. pe DN 7, pe raza localității Conop, cu viteza de 105 km/h, pe un sector de drum limitat cu 50 km/h, fiind înregistrat de aparatul radar, contravenție prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006.
Petentul a considerat că plângerea formulată este întemeiată, procesul verbal fiind nelegal întocmit, existând cazuri de nulitate absolută. Astfel, petentul invederează că, în cuprinsul procesului verbal apare menționat doar DN 7 în localitatea Conop, fără a se preciza în concret locul săvârșirii faptei, perspectivă din care procesul verbal apare ca nelegal, întrucât locul săvârșirii contravenției este determinat doar în mod generic, DN 7 întinzându-se pe câțiva km, de-a lungul întregii localități, astfel că se impunea determinarea lui în concret, întrucât în raport de acest aspect, petentul ar fi putut să administreze probe în apărare privind contravenția reținută în sarcina sa prin procesul verbal contestat.
Petentul a invederat că procesul veerbal de contravenție nu se poate completa cu elemente exterioare și ulterioare întocmirii acestuia, respectiv cu fotografii și filmări video, în acest sens existând și o practică unitară a instanțelor. Evident că filmările și fotografiile nu pot suplini lipsurile evidente din procesul verbal, în condițiile în care acesta reprezintă unicul act probator al săvârșirii unei contravenții, el trebuind să conțină toate elementele pe baza cărora să se poată cerceta de către instanță dacă, în realitate s-a comis o asemenea faptă și, dacă în concret, se poate angaja răspunderea contravențională a petentului.
Petentul a apreciat că circumstanțele producerii faptei și locul săvârșirii faptei sunt descrise de o manieră lapidară, consideră că nu au fost menționate în procesul verbal toate împrejurările de natură a servi la aprecierea gravității faptei, încălcându-se astfel dispozițiile art. 180 alin. 1 din HG 1391/2006 și art. 16 alin. 1 din OG 2/2001. De asemnea, a arătat că nedescrierea faptei în concret echivalează și cu încălcarea prezumției de nevinovăție. Insuficienta precizare a locului comiterii faptei echivalează cu insuficienta descriere a faptei contravenționale care echivalează și ea, la rândul ei cu descrierea ei, ceea ce conduce la nulitatea procesului verbal de contravenție, sens în care s-a pronunțat și practica și doctrina (Decizia nr. 2460/2005 Secția a VIII și Decizia 619/1997 a Secției de contencios administrativ a Tribunalului București) ori, cauza de față, doar prin deducție logică se poate înțelege ce a vrut să descrie agentul constatator la rubrica ,, săvârșirea faptei”.
S-a dedus de către petent că, în situația de față, având în vedere marja de eroare a aparatului cinemometru cu care s-a măsurat viteza autoturismului petentului și care este conform punctului 3.1.1. din NML 021-05 aprobată prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală de 1-4 km/h, încadrarea juridică a faptei și implicit sancțiunea prevăzută de lege este doar amenda contravențională și în nici un caz și măsura complementară a reținerii permisului de conducere.
Petentul a înțeles să invedereze că aparatul înregistrează această marjă atât în momentul validării sale metrologice, cât și în momentul în care realizează în concret măsurători, cum este în cazul măsurării vitezei autoturismului petentului. A apreciat că agentul constatator, neținând seama de marja de eroare, nu a inddicat corect norma încălcată, aplicând astfel o altă sancțiune nelegală. La viteza de 105 km/h, aplicând marja de eroare prevăzută de NML 021-05, aprobată prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală, va rezulta o viteză sub limita prev. de art. 21 alin. 1 din HG 1391 – text de lege menționat de agentul constatator în procesul verbal. Astfel, a apreciat că fapta sa se încadrează în prevederile art. 108 alin. 1 lit. d pct. 3 din OUG nr. 195/2002, care prevede că depășirea cu doar 41-50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv se sancționează cu 6 puncte penalizare, sancțiunea fiind astfel de 360 lei. Având în vedere că, potrivit art. 111 alin. 1 lit. C din OUG nr. 195/2002, sancțiunea reținerii permisului nu se aplică în cazul săvârșirii contravenției prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. d din același act normativ, aplicarea acestei sancțiuni în cazul petentului, apare ca fiind vădit ilegală.
Asfel, petentul apreciază că și din acest punct de vedere, procesul verbal este nul, întrucât sancțiunea este greșit individualizată și aplicată.
Lipsa datelor obligatorii care trebuie menționate în procesul verbal de contravenție, referitoare la contravenient, este un alt motiv de nulitate pe care petentul înțelege să îl invoce, agentul constatator neconsemnând adresa de domiciliu a petentului, în sensul că s-a trecut greșit nr. 160 B în loc de 164 B, încălcându-se în acest fel dispozițiile art. 180 alin. 1 din HG 1391/2006 și art. 16 alin. 1 din OG 2/2001.
Referindu-se la starea de fapt, petetnul a arătat că, în mod greșit, agentul constatator a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției întrucât, în realitate, petentul nu a cunoscut împrejurarea că circula pe un sector de drum unde viteza era limitată la 50km/h. Sectorul de drum pe care a circulat, DN 7 în localitatea Conop, nu era semnalizat corespunzător, conform normelor care reglementează circulația pe drumurile publice și semnalizarea rutieră prin indicatoare pe drumurile publice. Petentul a menționat că indicatorul rutier privind . este plasat într-o zonă fără vizibilitate, fiind încadrat de pomi care acoperă efectiv acel indicator, fiind imposibil de observat de către conducătorii auto care circulă pe DN 7.
Cu privire la viteza consemnată de către agentul constatator în procesul verbal, respectiv de 105 km/h, petentul a arătat că aceasta nu este reală, întrucât viteza cu care a rulat în acel moment era de 95 km/h, așa cum arăta afișajul electronic de la bordul autoturismului, aspect pe care îl va dovedi cu martorul care se afla împreună cu petentul, în mașină, în acel moment. Concluzionează că nu se poate reține în sarcina sa împrejurarea că ar fi circulat cu o viteză ce depășea limita legală de viteză admisă pe acel sector de drum la data de 29.06.2014 așa cum, în mod greșit s-a reținut în procesul verbal de contravenție.
Față de aceste motive, petentul a solicitat admiterea plângerii, pronunțarea unei hotărâri legale în sensul constatării nule a procesului verbal de contravenție, restituirea permisului de conducere și exonerarea de la plata amenzii sau, într-o teză subsidiară, anularea procesului verbal de contravenție, restituirea permisului de conducere și exonerarea de la plata amenzii.
Petentul a menționat că are profesia de avocat, în cadrul Baroului D. și permisul de conducere îi este absolut necesar pentru deplasările de la instanțele din țară.
Într-o altă teză subsidiară, petentul a solicitat, păstrând proporția dintre fapta presupus comisă și urmările acesteia, în speță pericolul redus, admiterea plângerii și înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În drept, dispozițiile OG 2/2001 și OUG nr. 195/2002 și HG 1391/2006.
Intimatul prin întâmpinare, a solicitat instanței să se pronunțe asupra excepției de necompetență teritorială a Judecătoriei C., invocând prevederile art. 245-248 din noul Cod de procedură civilă, respectiv că instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
De asemenea, raportat la prevederile art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, competența de soluționării plângerii împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii, aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, aceste norme stabilind o competență teritorială de ordine publică de la care nu se poate deroga. Contravenția fiind săvârșită pe raza localității Conop, jud. A., potrivit dispozițiilor H.G. nr. 337/1993 actualizată pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor, se află în circumscripția Judecătoriei L., astfel că Judecătoriei L. îi aparține competența soluționării acestei cereri, impunându-se așadar, admiterea excepției invocate și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei L..
Pe fond, intimatul a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, având în vedere că fapta petentului a existat și există și că este încadrată juridic corespunzător, procesul verbal fiind atât temeinic, cât și legal întocmit.
Din verificările efectuate, intimatul precizează că procesul verbal de constatare este temeinic și legal, nepunându-se problema probatoriului administrat de petent, iar actele dosarului nu pot fi ignorate în raport de simpla negare a faptei de către petentul care apreciază că agentul constatator nu putea observa săvârșirea contravenției.
Invederează practica judiciară internațională în materie, respectiv cauza H. ș.a. contra României, cauze reunite în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil de sancționat încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.
Referindu-se la fapta reclamantului, intimatul a opinat că aceasta există și a fost corect individualizată, fiind aplicat minimul prevăzut de lege pentru fapta săvârșită, aspect ce denotă preocuparea agentului de a aplica prevederile legale raportat la particularitățile cazului și la conduita petentului, în cauză nefiind necesară intervenția judecătorului.
Intimatul a apreciat că situația de fapt reținută în procesul-verbal este rezultatul constatărilor personale ale unui organ de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acesta fiind investit de către stat cu puterea de a constata și sancționa faptele antisociale, având ca ultim scop respectarea legilor și apărarea statului de drept.
Intimatul a precizat că, deși petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție în baza art. 6 CEDO, veridicitatea constatărilor personale ale organului de poliție nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu ar corespunde realității.
A solicitat recunoașterea valorii probatorii a înscrisului care constată starea de fapt, procesul-verbal fiind un act întocmit de un agent aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiind de prezumțiile de legalitate și de autenticitate, având forță probantă, executându-se din oficiu, fiind întocmit în forma „ad validitatem”, cu respectarea condițiilor de formă și fond, în scopul producerii efectelor pentru care a fost întocmit.
Petentul nu a propus nici o probă și nu a indicat nici un indiciu în susținerea afirmațiilor sale, mai mult nu a indicat nici un motiv minim plauzibil, pentru care agentul constatator l-a oprit în trafic, în lipsa oricărei încălcări a regulilor de circulație din partea sa, și, după ce a fost oprit în trafic, în lipsa oricărui incident sau încălcări a normelor rutiere, să îi întocmească un proces verbal total neadevărat.
Afirmația petentului conform căreia fapta descrisă nu este cea reală, nu poate conduce la înfrângerea celor constatate de polițist, astfel neputându-se afirma că a fost încălcată prezumția de nevinovăție. Față de aceste considerente, a solicitat instanței respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea valabilității actului de sancționare. S-a precizat de către intimat că, în lipsa probelor produse de către petent și, în raport de existența la dosarul cauzei a înregistrării pe suport digital și a procesului-verbal de contravenție, singura soluție viabilă ce poate fi adoptată de prima instanță este respingerea plângerii în contextul existenței faptei contravenționale.
Raportat la această situație, în lipsa indicării unor minime indicii de netemeinicie a procesului verbal, intimata a considerat că se respectă, în cauza dedusă judecății, cerința de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit prin recunoașterea valorii probatorii a procesului verbal întocmit pe baza constatărilor personale ale agentului constatator.
Astfel, în condițiile îndeplinirii de către lucrătorul intimatului, a tuturor cerințelor art. 17 din Ordonanță, intimatul a apreciat că procesul-verbal este corect întocmit, fiind în acord cu normele legislației rutiere. Procesul-verbal nu este un simplu act de acuzare, întrucât el conține și constatarea faptei făcută personal de agentul constatator, precum și sancțiunea aplicată, el făcând dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care trebuie făcută de petent, în raport strict de fapta reținută prin procesul-verbal.
Față de aceste considerente, intimatul a solicitat instanței, respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea valabilității actului de sancționare.
S-a solicitat, în temeiul art. 223 alin. 3 din Legea 134/2010, judecarea cauzei și în eventuala lipsă a reprezentantului său.
Prin răspuns la întâmpinare, petentul a solicitat respingerea excepției necompetenței Judecătoriei C., întrucât este vorba de competența alternativă, în sensul că, potrivit ultimelor modificări din 2013 aduse OG 2/2001 privind regimul contravențiilor, competența în soluționarea plângerilor contravenționale aparține instanței de la domiciliul contravenientului. Se invederează de către petent că art. 32 din OG 2/2001 a fost modificat prin Legea 2/2013 și, prin urmare, competența în soluționarea plângerii, aparține Judecătoriei C..
Pe fondul cauzei, petentul a solicitat respingerea ca nefondată a apărărilor intimatului IPJ A., întrucât sancțiunea contravențională a fost aplicată în mod neîntemeiat, fapta reținută în sarcina petentului nu există, așa cum a invederat și în plângere. Procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod netemeinic și nelegal, în raport de dispozițiile legale prevăzute în OUG 195/2002 care reglementează modalitatea de semnalizare a drumurilor publice prin amplasarea indicatoarelor rutiere astfel încât acestea să fie observate în timp util de către conducătorii auto.
S-a arătat de către petent că, în condițiile în care nu a cunoscut că se afla în acel moment pe un sector de drum în care limita de viteză este de 50 km/h, cum se poate reține în sarcina sa, încălcarea unei norme rutiere? Precizează că nu a circulat cu viteza reținută în procesul verbal de contravenție, ci cu o viteză situată sub limita de 100 km/h, respectiv cu 95 km/h. Solicită instanței să aibă în vedere și motivul de nulitate absolută invocat, conform căruia a invederat că nu au fost respectate dispozițiile art. 16 din OG 2/2001, respectiv în procesul verbal nu a fost descris locul săvârșirii contravenției, acesta nefiind determinat în mod concret, prin puncte de reper din interiorul localității, așa cum prevăd normele aplicabile în materie. Petentul arată că este imperios necesar să fie menționată zona în care s-ar fi săvârșit eventuala contravenție. De asemenea, lipsa datelor obligatorii în procesul verbal, date concrete ale domiciliului petentului, sunt vizate de motivul nulității.
Petentul dorește să dovedească cu filmarea video efectuată în data de 29.06.2014 că indicatorul care semnaliza . era vizibil iar, referitor la planșele foto depuse de către intimat, petentul menționează că acestea confirmă susținerile sale, conform cărora a circulat cu o viteză de 95-94 km/h, pe un sector de drum pe care a fost oprit de agentul constatator. A arătat că, așa cum se poate observa din probele depuse la dosar, indicele „T” din planșa foto înregistrează o viteză de 94 km/h.
Petentul precizează că a solicitat ca probe în apărare, verificările metrologice ale aparatului radar, certificatul metrologic, atestatul de operator al agentului constatator, ordinul de zi prin care acesta era desemnat să efectueze control pe acel sector de drum și atestatul de competență al agentului constatator pentru montare radar în conformitate cu NML 021-05, aprobată prin Ordinul Biroului Român de metrologie Legală și în dispozițiile art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 republicată.
Petentul a solicitat instanței să respingă cererea intimatului IPJ A., prin care invederează că se opune la audierea martorului prezent în mașină cu petentul, în momentul opririi de către agentul constatator, întrucât consideră că audierea acestuia este oportună și necesară soluționării cauzei, având în vedere apărările formulate în cauză și împrejurările descrise în plângerea formulată.
Prin Sentința civilă nr. 172/14.01.2015 pronunțată de Judecătoria C., s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. și s-a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei L..
Intimatul, prin note de ședință, a apreciat că motivele invocate de petent sunt neîntemeiate, agentul de poliție precizând concret locul săvârșirii faptei, în cauză neexistând vreun motiv de nulitate absolută a procesului verbal prevăzut de art. 17 din O.C. 2/2001. De asemenea, referindu-se la motivul de nelegalitate invocat de către petent, intimatul a precizat că aparatul radar era omologat și verificat metrologic și că fapta, astfel cum a fost descrisă în procesul verbal, întrunește elementele constitutive ale contravențiilor prevăzute de HG 1391/2006 și sancționate de OUG 195/2002 atât sub aspect subiectiv, cât și sub aspect obiectiv, sancțiunile fiind aplicate legal. Astfel, stabilirea vitezei de deplasare a petentului s-a realizat în condițiile legii, respectiv cu un mijloc certificat și verificat metrologic (cinemometrul), forța probantă a procesului verbal de contravenție nu rezultă doar din aplicarea principiului general din dreptul administrativ referitor la prezumția de legalitate a actului întocmit de un agent al statului, ci și din dovezile în baza cărora s-a întocmit, respectiv de buletinul de verificare metrologică a cinemometrului despre care se susține că a înregistrat viteza de deplasare a petentului la momentul constatării și de înregistrarea video din care rezultă că autovehiculul condus de către petent a circulat cu o viteză de 105 km/h.
Petentul a opinat că respectarea vitezei legale de circulație, în speță de maxim 50 km/h are menirea de a proteja atât viețile participanților la trafic, dar și propria viață a conducătorului auto, integritatea și sănătatea acestuia. Însă viteza de 105 km reprezintă, în opinia intimatului, o sfidare vădită a legii, o nesocotire evidentă a rațiunii normei rutiere de a limita viteza pe acea porțiune de drum în interiorul localității Conop, un pericol social care impune aplicarea sancțiunii necesare să responsabilizeze conduita viitoare a persoanei vinovate de încălcarea legii.
Organul constatator a probat săvârșirea faptei de către petent, depunând la dosar înregistrarea video din care rezultă că petentul a circulat cu o viteză de 105 km/h, precum și buletinul de verificare metrologică a cinemometrului care a efectuat înregistrarea, montat pe autospeciala poliției cu nr. MAI_, dovezi suficiente pentru stabilirea de către instanță a conformității măsurătorii și înregistrării ce constituie probă pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere în vigoare cu Norma de metrologie legală NML 021-05, în sensul că au fost efectuate de operator calificat, potrivit pct. 4.3, cinemometrul era verificat metrologic și însoțit de buletin de verificare metrologică în termen de valabilitate, în cuprinsul căruia se precizează, contrar susținerilor petentului, că acesta „măsoară atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare”.
Intimatul a precizat că nu este necesară depunerea în probațiune a atestatului operator radar al agentului constatator, deoarece pct. 4 din NML 021-05 aprobată prin Ordinul 301/2005 al Biroului Român de Metrologie Legală a fost abrogat prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187/2009Anexa nr. 1 pct. 28, publicat în Monitorul Oficial nr. 546 din 6 august 2009, așa încât cerința privitoare la calificarea operatorilor radar nu mai este prevăzută de normă, utilizarea aparatului radar fiind detaliată suficient în manualul de utilizare, oricum instruirea în acest scop având loc, fără a mai exista însă obligația legală a eliberării unui atestat de operator radar.
S-a precizat de către intimat că petentul se face vinovat de contravențiile reținute în sarcina sa prin procesul verbal, din probele existente la dosarul cauzei, rezultând fără tăgadă, că starea de fapt consemnată în procesul verbal corespunde realității. A apreciat că instanța poate observa că procesul verbal este legal și temeinic, constatând în raport de probatoriul administrat în cauză că petentul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa, din plângerea formulată reieșind că petentul invocă o altă stare de fapt, fără a arăta motive de nelegalitate sau fără să infirme constatarea agentului. Conform art. 315 alin. 1 din Legea 134/2010, intimatul a precizat că se opune audierii ca martori a unor persoane care sunt rude cu petentul sau care au interes în cauză, precum și a celor propuși de către petent.
Față de aceste considerente, intimatul a solicitat instanței respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată și menținerea valabilității actului de sancționare.
În temeiul art. 223 din Legea 134/2010, a solicitat judecarea cauzei și în eventuala lipsă a reprezentantului său.
Din probele administrate în cauză instanța reține în fapt următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/29.06.2014 emis de IPJ A., petentul Belucescu L.-J. fost sancționat contravențional în baza art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 cu suma de 765 lei amendă contravențională, 9 puncte amendă, reținerea permisului de conducere și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile pe următoarele considerente: la data de 29.06.2014 la ora 12:00, pe DN 7 în localitatea Conop, petentul a condus autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare_, cu viteza de cu viteza de 105 km/h (+55km/h), înregistrat de aparatul radar montat pe autospeciala_, caseta 140SJ.
Intimatul IPJ A. a dovedit prin imagini printate f. 12 și înregistrare video, f. 17 săvârșirea de către petent a contravenției privind depășirea limitei de viteză, procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumțiile de autenticitate și veridicitate până la proba contrară a înscrierii în fals, iar petentul nu a făcut dovada contrarie.
Procesul-verbal de contravenție conține condițiile de fond și formă prev. de art. 16 alin. 1, 7 și art. 17 din OG 2/2001.
Având în vedere această stare de fapt, instanța, în baza art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, va respinge plângerea precizată formulată de petentul BELUCESCU L.-J., domiciliat în C., ., jud. D., CNP_ în contradictoriu cu intimatul IPJ A., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/29.06.2014 emis de intimat în principal pentru constatare nulitate absolută proces-verbal de contravenție, restituire permis de conducere și exonerare la plata amenzii, văzând că procesul-verbal de contravenție este temeinic și legal, în cauză nefiind incidente motive de nulitate a procesului – verbal de contravenție, care se bucură de prezumțiile de autenticitate și veridicitate până la proba contrară a înscrierii în fals, iar în subsidiar anularea procesului-verbal de contravenție, restituire permis de conducere și exonerare la plata amenzii, iar într-o altă teză subsidiară înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, sancțiunea aplicată fiind proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșită, respectiv aceea de a depăși viteza legală cu 55 km/h în localitate este de o gravitate ridicată.
Va menține procesul-verbal antemenționat.
Va respinge excepția de nulitate a procesului-verbal de contravenție prevăzută de art. 16 din OG 2/2001 invocată de petent ca fiind nefondată, în cauză nefiind incidente motive de nulitate a procesului – verbal de contravenție, în cuprinsul procesului-verbal de contravenție fiind inserat locul săvârșirii faptei.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea precizată formulată de petentul BELUCESCU L.-J., domiciliat în C., ., jud. D., CNP_ în contradictoriu cu intimatul IPJ A., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/29.06.2014 emis de intimat în principal pentru constatare nulitate absolută proces-verbal de contravenție, restituire permis de conducere și exonerare la plata amenzii, în subsidiar anularea procesului-verbal de contravenție, restituire permis de conducere și exonerare la plata amenzii, iar într-o altă teză subsidiară înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
Menține procesul-verbal antemenționat.
Respinge excepția de nulitate a procesului-verbal de contravenție prevăzută de art. 16 din OG 2/2001 invocată de petent.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
În baza art. 425 alin. ultim Cod procedură civilă, în cazul exercitării căii de atac, cererea de apel se va depune la Judecătoria L..
Pronunțată în ședința publică din 26 mai 2015.
Președinte, Grefier,
P. P. M. P.
Red.PP/Tehnored.MP
5 exempl./2 .
Se comunică:
- Petentului BELUCESCU L.-J., domiciliat în C., ., jud. D.
- intimatul IPJ A. – A., .-19, jud. A.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 367/2015.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
